Precampanie preventiva: Atacarea radacinilor stangii

Intr-un articol din Evenimentul Zilei, care preia si comenteaza filmarea de pe Youtube privind deschiderea sedintei de guvern, autorul titreaza cu malitiozitate: “Diferența dintre Cioloș și Adrian Năstase: Niciun ministru nu se ridică în picioare!”:

http://www.evz.ro/guvernul-a-uitat-pe-youtube-37-de-minute-de-inregistrare-din-deschiderea-sedintei-saptamanale.html

La prima vedere, ai fi tentat sa spui: “Asta a vazut omul in sedinta de guvern a lui Ciolos, asta a scris!”. Numai ca aici nu e vorba atat de cat l-a dus capul pe gazetar, ci de cine l-a programat sa puna bulina rosie pe un premier de acum 12 ani, care si asa este pus la index de catre sistem.

Pata ar fi fost mai credibila daca ar fi fost pusa pe predecesorul de acum trei luni al lui Ciolos, pe fostul premier social-democrat Victor Ponta, care a infiintat o fundatie pe proiecte regionale, un motiv competitiv care ar fi trebuit sa fie destul de ingrijorator pentru guvernul tehnocrat.

Se pare insa ca pentru dreapta, care a creat si controleaza actualul sistem politic, Victor Ponta nu reprezinta un risc sistemic. Foarte probabil ca un asemenea raspuns sa fi fost citit in coabitarea lui Ponta cu fostul presedinte Basescu si sistemul sau nemuritor, ori in demisiile tanarului lider de stanga din functiile de sef de partid si de guvern.

Nu acelasi lucru se poate spune despre Adrian Nastase, care, dupa prima revolutie portocalie, s-a aflat intr-o necurmata lupta soft cu sistemul neoliberal, chiar cu pretul politic al libertatii, pe care l-a platit, dar nu a cedat santajului si nu s-a lasat ingenuncheat. Atentia diferita pe care cei doi fosti premieri de stanga o suscita in ochii sistemului este data, prin urmare, de pericolele diferite pe care acestia le prezinta pentru sistem.

Cerbicia lui Nastase, care nu mai are ce pierde, inspaimanta cumplit sistemul Basescu. Nu stiu daca a ajuns sau nu si la urechile fondatorului si gestionarilor sistemului, dar in folclor circula vorba ca ghicitoarele ar fi prezis ca sistemul basescianist va fi infrant de catre un adversar necorupt de sistem. Eu l-as numi un adversar conceptual al sistemului.

Departe de mine gandul sa cred ca diferenta dintre Dacian Ciolos si Adrian Nastase, pe care a fortat-o insinuarea din EVZ, ar fi o diferenta de respect. Pot fi multe alte diferente, de personalitate, de simbolistica, de ascendenta politica, dar acestea nu sunt motive pentru o nedemna lovire in efigie. Acest episod, probabil ca multe altele vor urma, reflecta o strategie electorala care nu va fi “altfel”, cum a declarat Iohannis. Atacurile dreptei tintesc cu precadere radacinile stangii, nu ramurile, chiar daca acestea au si fructe pe ele.

Hackerii politici in Parlament: Cu cine voteaza votul electronic? Daca democratia reprezentativa a devenit de mucava, resetul parlamentar a devenit o urgenta nationala

Deputatii PSD au sustinut, miercuri, că in cazul celor nouă proiecte legislative care au fost votate săptămâna trecută a fost viciat cvorumul de ședință. Biroul Permanent a propus plenului reluarea votului, iar deputații au decis ca votul electronic să fie suspendat și înlocuit cu votul deschis, prin ridicare de mână, timp de o săptămână.

PNL si UDMR au declarat ca reluarea votului ar fi un precedent periculos. Opozantii legii antidefaimare, initiata de Liviu Dragnea si respinsa de Camera, cred ca reluarea votului ar fi motivata de revotarea acestei legi, desi a fost retrasa si retrimisa in comisii. La reluarea votului, PNL a parasit sala, acceptand insa intoarcerea la votul cu bile.

Sunt simple hartuieli de precampanie electorala sau simptome care anunta ceva mult mai grav? Inclin, nu fara temei, spre a doua varianta. Daca hackerii de partid au spart votul electronic din Parlament, de cand si la comanda cui sunt alte doua probleme, democratia reprezentativa a devenit de mucava. In plus, apare si suspiciunea: daca votul pentru cele noua legi a fost real, legal sau regulamentar, respingerea reluarii ar putea fi motivata de cunoasterea faptului ca a fost trucat. Oricum, principiul este clar: corectarea unei erori sau recuperarea unei fraude nu este nicicand periculoasa, ci oricand necesara.