O rasturnare geopolitica: Despre raportul dintre „terestristi” si „maritimisti”

Extrapolarea ideii de “amurg” asupra Rusiei vine in contradictie cu evaluari occidentale consacrate, care au vazut in marile reforme ale statalitatii acestei tari o renastere, un nou rasarit, prin urmare o reinscriere intr-o cursa spre un nou zenit. Ca acest zenit nu va mai fi global, nici macar ca posibilitate intr-o lume multipolara, este o alta problema. Cred ca pasii spre un nou zenit sunt mai aproape de a fi acceptati, decat teza ca acele reforme, cele mai mari din istorie spun unii autori, ar fi insemnat „cea mai mare catastrofa geopolitica”, cum apreciaza liderul de la Kremlin. Insa a continua sa creditam ideea ca Rusia mege spre „amurg” ar insemna sa generem serioase temeri in privinta viabilitatii unor caracteristici de sistem occidental, de fapt a celor mai importante, pluripartidismul si economia de piata, pe care noul stat le-a preluat.

Cred ca discutabila este si ideea de „razbunare a geografiei”. Nu pentru ca vine de la un Robert D. Kaplan, de inteles ca teoretician din clasa larga a casandristilor unor presupuse ciocniri civilizationale sau anarhii care ar veni (neoliberalisti, neoconservatori etc.), nici pentru ca spiritualiceste nu ni se potriveste. Ci pur si simplu pentru faptul ca este o fetisizare a factorului geografic, cu precadere a celor maritimi si insulari. Exista, desigur, un risc real de „razbunare a geografiei” in cazul incalzirii globale si degradarii mediului, daca nu se va inceta cu punerea corporatiei deasupra tuturor (nu mai vorbesc despre consecintele politice, in treacat spus, Mussolini avea o definitie, ca situarea corporatiei deasupra democratiei inseamna fascism, dar aceasta este o alta discutie).

Cine a demitizat rolul geografiei in politica? In primul rand, noile tehnologii comunicationale, care au invins spatiul si timpul, o realitate care pe vremea lui Mackinder nu exista. In al doilea rand, noile arme aerospatiale si cosmice, care deasemenea nu mai cunosc bariere geografice, in mod cert pe cele traditionale, oceanul si insula, care ofereau protectie naturala. As spune, chiar, ca exista si un alt reveres al insulei, de vulnerabilitate, ca poate fi o tinta perfecta. Dar cea mai puternica forta demistificatoare a vechii gandiri geopolitice mi se para a fi noua spiritualitate, care constientizeaza forta uscatului in raport cu maritimul. Nu putem sa nu-i dam dreptate, cand in istoria vechii geopolitici puterile insulare si navale urmareau sa supuna uscatul, de unde isi extrageau forta si maretia (a se vedea imperiile coloniale). Ori, trezirea acestei constiinte a pamantului, o revolutie de iesire dintr-o falsa constiinta, largeste si intareste considerabil categoria fortelor terestre, continentale. As indrazni sa afirm ca pentru prima data, in noile conditii tehnologice si culturale bineinteles, se rastoarna balanta dintre maritim si terestru.

http://www.contributors.ro/global-europa/rusia-apropierea-amurgului-geopolitic/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: