Reinventat inca o data cu PMP, Basescu a reaprins mitul invincibilitatii: Pe steag, alegerile locale si unirea cu Basarabia

Dupa ce tribunalul a respins inregistrarea Miscarii Populare (MP) ca partid politic, Congresul extraordinar al Partidului Miscarea Populara (PMP) a reprodus, duminica, conducerea MP la PMP, in frunte cu Traian Basescu. Alte doua idei au tinut capul de afis al evenimentului, castigarea alegerilor locale si unirea Romaniei cu Republica Moldova.

Basescu le-a cerut cu tarie popularilor o mentalitate de invingatori, pentru a castiga primul loc la alegerile locale. Fostul presedinte al Romaniei are deja o aura de invingator pe esichierul dreptei. Timp de zece ani, impreuna cu fostul partid democrat-liberal, a castigat tot ce se putea castiga in materie de lupta politica, intr-un mediu intern si international dintre cele mai complicate, cu crize simptomatice si razboaie “preventive”.

Mentalitatea de castigator este intr-adevar un atu important, dar a vrea sa castigi nu este suficient. Mai este vorba si de resursele pe care le poti mobiliza, de calibrul celor cu care te confrunti, de felul perceptiilor pe care le susciti la ceilalti, care iti pot fi aliat sau adversar, uneori cel mai greu de castigat sau de invins. Ori, la toate aceste conditii de succes s-au adaugat destule restrictii in ultimii ani.

Fara indoiala, Traian Basescu este un lider puternic, membrii de partid si simpatizantii au motive sa se adune, sa-l urmeze si sa se simta in siguranta in spatele lui. Nu este speta popularilor, dar trebuie reamintit ca mentalitatea de invingator ascunde si un mare risc, inflexibilitatea poate aduce dezastrul. Sa ne amintim de dezastrul inchistarii in dogma mentalitatii “invingatoare” a nazismului, care a spulberat temelii statale, de explozia “bombei” neadaptarii din cazul comunismului, de idiotenia scoaterii retragerii din manualele ceausiste, desi aceasta reprezinta sansa de supravietuire si de refacere, cand altele nu mai exista.

Noroc cu democratia, cu inventia alegerilor, care aduce noul politic, sange proaspat in instalatiile statului, reajustari, reorientari, fara de care nu se stie daca succesivele mandate ale dreptei neoliberaliste nu ar fi cunoscut o explozie sociala ca cea din timpul celor ale stangii comuniste. Insa, aici, trebuie sa recunoastem, lipsa indelungata a alternantei stanga-dreapta poate fi un soi de “monopartidism” mascat, cu binecunoscutele efecte ale inghetarii in proiect.

Desigur, Traian Basescu stie toate acestea, este evident ca se reinventeaza. In privinta alegerilor locale, reinventarea lui Basescu pare a merge pe cartea “partidului nou”, ca alternativa la partidele tranzitiei, pe care le acuza ca nu mai au obiective strategice, care sa dea o directie si o mobilizare de anvergura, nationala, ca sunt corupte, motive pentru care le invita sa paraseasca scena politica, sa iasa la pensie.

Deocamdata, teza viabilitatii salvatoare a partidelor noi este lipsita de substanta. Partidele populare nu sunt noi, PMP nu are inca un botez electoral, niciun bazin conturat de alegatori. Poate numai daca nostalgicii fostului PDL nu vor face o manevra surprinzatoare, de intoarcere la liderul cu mentalitate de invingator. Pana la urma, bataliile se castiga de catre armate, in care numarul conteaza. Pe de alta parte, partidele istorice cunosc reforme si restructurari esentiale, au electorate mari, traditionale.

Insa prin cel de-al doilea obiectiv, unirea cu Basarabia, Basescu si PMP aduc in joc o chestiune cu mare potential de atragere, de politica soft, pe care celelalte partide nu o au. PMP este singurul partid care a votat, sambata, inscrierea in programul politic a obiectivului de țară „Unirea României cu Republica Moldova”. Depinde cum il va juca. Desi, cred ca Basescu este singurul caruia ii este accesibil un obiectiv ca cel de partida nationala, de partida a reunificarii.

Aici, desi pare sa contrazica ceea ce am spus mai sus, dar este vorba despre vechimea telului prezidential al reunificarii, durata mandatelor lui Traian Basescu, care s-a intins pe 10 ani, si punerea lor externa in slujba relatiilor romano-moldovene, sunt fara concurenta. La fel este si sustinerea lui Basescu de catre americani, care l-au considerat cel mai bun presedinte roman.

O similaritate relativa a fost in cazul cancelarului german Helmut Kohl, care a avut un mandat de 17 ani (doar Konrad Adenauer a avut cu doi ani mai mult). Cancelarul si-a descris telul intr-o carte: “Am vrut unitatea Germaniei”. Despre Kohl, presedintii americani George W. Bush si Bill Clinton au spus ca a fost “cel mai bun lider european al celei de-a doua jumatati a secolului 20”.

Daca ex-presedintele Traian Basescu va aduce reunificarea, va fi iertat chiar si de cei carora le-a taiat salariile si pensile. Daca pentru aceasta ar fi nevoie sa obtina un al treilea mandat de presedinte, va fi votat din nou de romani, nu este nicio indoiala. Ce va face Basescu mai departe, chiar nu mai conteaza.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: