Germenii unui nou eşichier: Partidele mici

08/04/2016

Imagine similarăFoto: WordPress

De ce PSD nu a reuşit sa se mentina la putere? De ce PNL nu a reusit sa-i ia locul, desi si-a dorit-o cu ardoare? De ce tehnocratii au venit la guvernare, ca un blam implicit pentru cele doua partide mari?

Dar, oare, cele doua partide mari, PSD si PNL, mai sunt ele traditionale? Asa cum cu mandrie s-au revendicat in toate campanile electorale? Care tocmai pe seama traditionalismului si-au obtinut voturile? Cheia raspunsurilor la intrebarile cu care am inceput cred ca tocmai aici se afla, in deviatia de la traditionalism.

Nu este vorba despre un traditionalism in sens clasic, exclusiv si inchis, opus modernizarii, ci de un conservatorism pe care l-as caracteriza ca reprezentativ si sustinator activ si consecvent pentru interesele locului, in care nu mijlocul prin care o face este primordial, ci scopul.

Dar mai sunt ele, PSD si PNL, atasate “traditiei scopului”, conservarii si consolidarii identitatii? Nu ma grabesc cu un “da” sau “nu”, sondajele arata ca unul se bucura de 38% incredere electorala, celalalt de 37%. Ma multumesc sa observ ca cele doua mari partide au copiat rotatia guvernamentala de la americani si ca PSD s-a inrolat in legiunea PES, iar PNL in cohorta PPE.

Ceea ce n-ar fi rau, veti spune, daca intre interesele atlantic si european, de o parte, si cel national, de cealalta parte, ar fi o cooperare pentru avantaje bilaterale, iar nu o contradictie antagonista, pentru desuveranizare, subordonare, colonizare si beneficii unilaterale. Occidentalizandu-se, tragand la caruta capitalului multinational, cele doua partide mari isi mai amintesc de traditia scopului, de interesele investitorilor autothtoni si populatiei romanesti doar in campanii electorale.

Ciudat este ca niciunul din cele doua partide mari nu are un proiect de tara, ca acesta, proiectul de tara, este o preocupare, uneori si o materializare, a partidelor mici. Poate si pentru ca reunificarea ar trebui sa fie prioritara, sa absoarba mai intai toate eforturile unioniste, dupa care, in functie de costurile aditionale acestui obiectiv, ne putem gandi si la un proiect de tara, in termeni economici si sociali? Ori, poate, ne tin in loc crizele si incertitudinile privind UE?

Poate ca in interogatiile si ipotezele mele se afla si un dram din raspunsuri, cert este insa ca trebuie sa ne focalizam mai mult atentia pe partidele noi, si de la stanga, si de la dreapta. Un partid nou nu ramane prin definitie un partid mic, in afara parlamentului sau guvernarii. Avem exemplul din Polonia, al Partidului Dreptatii si Justitiei (PiS), in care alegerile l-au transformat automat intr-un partid “mare”, de guvernare.

La dreapta, PMP, partidul lui Basescu, este intr-o crestere puternica, potrivit aceluiasi sondaj. ALDE al lui Tariceanu, deasemenea. Sondaje si analize sugereaza ca cei doi lideri ar putea sa fie adevaratii protagonisti ai scrutinului din toamna. La stanga, PSRO al lui Mircea Geoana, PDS (nu PSD, ci oglinda in mic a PSD), al lui Marian Vanghelie, fundatia regionala a lui Victor Ponta, care poate lua o traiectorie politica, sunt, cred, germenii unui nou esichier si, posibil, de ce nu, unui nou sistem politic. Fundatia lui Ponta poate fi un startup politic si electoral pentru PSD, un varf de racheta, in care PSD sa fie corpul si combustibilul rachetei.

Un partid mare nu castiga in mod automat guvernarea. Chiar cu un palmares prezidential. Poate a venit timpul sa rupem rotativa bipartidista, pactizabila ca un „monopartidism” deghizat, discretionara si de import. Sa redevenim estici. Sa iesim de sub vraja occidentalismului, care ne vasalizeaza. Sa creditam partidele noi si mici, care sa nu mai fie aduse pe “brazda” Occidentului, prin directivele Bruxelles-ului, MCV-ului, Washingtonului, FMI-ului, ci sa vina pe ‘brazda” noastra, a “traditiei scopului”.


Manevra de rasturnare: “Levierul” de 0,1%

08/04/2016

Imagini pentru poze cu facebook

Oscar Wilde, nici pe departe. Cei mai multi nu erau facebook-isti, acestia din urma au fost o minoritate, dar una care a decis jocul. A contribuit, prin adaugarea la cei mai multi, la formarea acelei mase critice pe care o numim majoritate. O lectie, care ne arata cum o patura subtire poate fi un levier pentru rasturnarea unei mase mari.

Probabil ca altii au inteles mai repede si mai bine cum se obtine acel 0,1% care se adauga peste 50%. Ma intreb daca nu cumva acest lucru reprezinta miza ascunsa a luptei pentru doua tururi, pentru obtinerea spatiului pentru manevra de rasturnare.

V-am inteles ideea reactiei. Preocuparea dreptei pentru a-si rasturna presedintele de dreapta a devenit mai mult decat vizibila, in mod cert are in spate un calcul. Poate ca ar trebui ca dreapta sa fie lasata sa mearga pe mana ei. Nimeni nu poate spune care sunt sansele si care riscurile, dar daca va fi sa piarda, sa fie pe mana ei. De fapt, cred ca stanga deja aplica acest lucru, neluand parte la atacurile furibunde impotriva presedintelui.


Critica din interior

08/04/2016

Imagini pentru poze cu mircea geoana

Lumi, MG este un bun actor politic, inevitabil mai joaca si roluri dezagreabile, dar ce a facut in PSD au fost tactici indispensabile. Erau, acolo, prea multe sabii mari si ascutite, nu aveau cum sa incapa in aceeasi teaca. Se calcau practic pe picioare (ca sa nu spun in picioare), se iroseau energii. Privind insa mai larg, la cine este si ce face, acum, pentru stanga, cred ca acel rolisor de baiat rau l-a maturizat si, de ce nu, l-a facut mai apt sa joace un rol mai mare. Pentru stanga.

Liderii de stanga n-au decat sa se ciorovaiasca intre ei, o fac si cei de dreapta, cine nu o face? Important e ca ideile de stanga sa fie invingatoare sau macar sa faca pasi inainte, oricat de mici, pentru ca exprima interesele unei majoritati saracite si umilite, pentru care doar stanga a facut si mai poate face ceva… Competitia, constructiva fireste, de bune credinta si intentii, este ceva normal si progresist sa fie in interiorul partidelor, dar si in interiorul fiecarei jumatati de esichier. “Prostanac” sau nu, slava domnului ca nu a iesit presedinte!, se mai intampla ca si raul sa fie spre bine. E mai grav cand faci rau crezand ca faci bine. Nu era atunci, momentul pentru stanga (cum cred ca nu a fost nici la ultima ratare), e nevoie de un context strategic, pentru care sa ai resurse strategice si un lider strateg si vizionar.

Recunosc, sunt si subiectiv in privinta lui MG, ceva mai mult decat “inerent”, cand il vad imi aminteste de distinsul sau tata. Trecand insa peste aceasta slabiciune, intelectualul critic din mine observa un discurs din ce in ce mai adaptat la MG, niste formulari cu substanta, departe de cele sterile ale politicienilor de duzina. Uneori, sunt chiar invidios, cand ma intreb de ce mie nu mi-a venit in minte o idée sau alta, dar tot eu imi iau seama cand imi amintesc ca doar Ulise isi putea intinde propriul arc…