Rizibil daca nu ar fi execrabil: Cum sociologizeaza corectitudinea politica raporturile dintre smerenie si intoleranta

12/04/2016

Sunt consternat de “sociologizarea” care se face raporturilor dintre smerenie si intoleranta!

Care va sa zica, “smerenia” ar insemna, in traducerea “corectitudinii politice”, sa acceptam intoleranta celor care ne lovesc in efigie, sa ne plecam si sa ne umilim, eventual sa le cerem indurare pentru ca existam, pentru ca suntem o realitate miliardara si milenara, sa acceptam intoleranta care ne vrea imputinarea si disparitia, sclavia sau moartea, doar pentru ca suntem crestini.

Blestemata “corectitudine politica” ne-a penetrat, unora, gandirea, incat am ajuns sa “schizofrenizam” realitatea, sa nu mai distingem ce este normal si anormal.

Oameni buni, smerenia nu inseamna inchinarea in fata batjocurei si ticalosiei fata de cele sfinte, nici Iisus Hristos nu a facut-o in fata schimbatorilor de bani din Templu, le-a rasturnat mesele si i-a gonit din Casa Domnului.

Smerenia nu are legatura cu intolerantii, cu acceptarea neobrazarii de a ti se incalca Legea, de a ti se lua Identitatea cu “Corectitudinea Politica”, ar fi acelasi lucru cu acceptarea de a ti se lua viata cu “Allahu Akbar”.

Smerenia este relatia cu Dumnezeu, nu cu intolerantii, cu intoleranta.

Toleranta este o jumatate de drum, cealalta jumatate de drum apartine celuilalt. Toleranta nu este absoluta, ea poate si trebuie sa devina zero fata de atentatul, fizic sau ideologic, grosolan sau subtil la credinta si valorile natiunii, ele nu au o garda de corp, cei care le impartasesc trebuie sa le apere. Cei de la “Taxi” au vrut sa straluceasca, dar nu orice straluceste si lumineaza.

http://www.contributors.ro/editorial/smerenia-%C8%99i-fantoma-intoleran%C8%9Bei/

Reclame

Dubla dizidenta, la butoniera PNL: Marian Munteanu, candidat la Primaria Capitalei

12/04/2016

Prin desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat la Primaria Capitalei, PNL face o miscare tactica inteligenta. Ar fi putut sa o faca PSD, ca tot alearga dupa “decomunizare”, dar… (pentru asta ar fi fost nevoie de lideri inteligenti; desigur, pentru alergici aceasta paranteza este omisibila).

Am mai spus-o si repet, oamenii nu trebuie judecati dupa o singura secventa din viata lor, toti oamenii au dreptul la schimbare. Nerecunoasterea acestui drept ar fi o greseala prosteasca, care duce la osificare, nu la progres. A se vedea, pentru comparatie, termeni si fenomene precum flexibilitate, dizidenta, schimbarea raportului de forte etc. Ori, politica este si o arta a flexibilitatii, a schimbarii…

Intrigantii si gulgutorii s-au si repezit sa arunce piatra, ca Marian Munteanu a fost lider pe la UASCR. Ei, si?, care e problema?, era aproape un copil. Cam pe la aceeasi varsta, Petre Tutea nu s-a dus in extrema stanga? Sau Emil Cioran (si nu numai), spre cealalta extrema? Acele personalitati s-au schimbat, iar cei care au avut intelepciunea sa le recunoasca dreptul la schimbare au cules roadele. Fenomenul este omniprezent, in toate societatile, spre progresul lor, al societatilor.

Scleroticii stangisti si dreptisti tuna si fulgera impotriva dublei dizidente a lui Marian Munteanu. Dupa cum se stie, Marian Munteanu a fost un simbol al anticomunismului si al Pietei Universitatii, in 1990. Anul acesta, insa, Marian Munteanu a lansat platforma civica „Alianta Noastra”, care promoveaza o politica ultra-nationalista si anti-occidentala. Cu alte cuvinte, a devenit un dizident anticapitalist, mai précis un dizident antineoliberalist.

Si, iata, PNL si-a adaugat a doua floare a dizidentei lui Marian Munteanu la butoniera. Un fel de Lech Walesa mai tanar… Nu numarul dizidentelor conteaza, ci neimpacarea cu anormalitatea. De fapt, cred ca nici nu exista dizidenti. Ci doar oameni care isi doresc sincer schimbarea si si-o asuma public, prin noi formule politice.