“Îmbălsămarea” memoriei lui Gabriel Liiceanu este prematură. Este și nedreaptă, doar pentru trecut. Filosoful are o datorie și față de prezent

20/04/2016

Fara indoiala, Gabriel Liiceanu are o statura filosofica inconfundabila, este un filosof cu opera, in special dupa 1989, un noician si un heideggerian. Imi amintesc ca un apropiat din anii ’80, pentru care foloseam apelativul de “filosof”, ma corecta de fiecare data, spunandu-mi ca filosof era Constantin Noica, restul erau profesori de filosofie. Anii au trecut si cam acelasi lucru se spune, acum, despre discipolul lui Noica. Desigur, România lui Nicolae Ceaușescu nu era Ungaria lui János Kádár, comunistul sangeros care cu sprijinul trupelor sovietice i-a luat locul lui Imre Nagy, care a fost condamnat la moarte si executat, dupa ce sentința a fost aprobată în prealabil de Comitetul Executiv al Partidului Comunist Maghiar. [In subsidiar, este ciudata coincidenta de antisovietism la Imre Nagy (v. 1956) si Nicolae Ceausescu (v. 1968), ca un fel de “fratietate pentru suveranitate”, un subiect spumant, poate ar merita o paralela.]

Cred insa ca “imbalsamarea” memoriei lui Liiceanu este prea devreme, mai are inca multe de spus “in” filosofie si “despre” politica. “Inghetarea in proiect”, cum suna una dintre licentele sale politico-filosofice, nu-i este caracteristica. Incontestabil, este un filosof de dreapta, dar nu un fanatic de dreapta, un inrobit de ideologia dreptei si un orb la politica de dreapta, grosso modo vorbind. Nu stiu daca Gabriel Liiceanu a fost inscris in PCR, asa cum a fost Heidegger in NSDAP, ambele cred ca la fel de formale, dar ultimul a criticat depersonalizarea, instrainarea si conceptiile rasiale pe care le-a adus nazismul. Liiceanu insa nu a avut critici despre comunism, mai mult, a avut pagini de marxism, despre care acum ne grabim sa spunem, edulcorant, ca erau “lipite”, trecem chiar linia si-l scoatem “antimarxist”.

Ceea ce este greu de inteles la actualul Liiceanu este “mutenia” lui fata de derapajele de austeritate sociala, “dragostea pentru semenii săi, umiliți și insultați” l-ar fi obligat la impotrivire, dar si tacera fata de exclusivismul politic al “profitorilor timpurilor de tristețe și înjosire”. Probabil, si asta ar putea fi o circumstanta favorizanta, Liiceanu nu se grabeste cu atitudinea critica fata de un singur guvern sau un singur presedinte de dreapta, asteapta confirmarea unor constante in mai multe cazuri. Si lui Lech Walesa i-a mai trebuit inca un sfert de secol pentru a-si face cunoscuta a doua dezamagire.

Privind comunismul, am o vaga indoiala ca acesta s-ar fi ocupat cu “organizarea urii”, e prea neprofitabila si consumptiva, cred ca ne orbim singuri, comunismul isi organiza interesele de dominatie mondiala, de revolutie mondiala, de ordine unipolara, cum spunem azi, ceea ce este palpabil si profitabil, absolut si etern, nu relativ si pasager ca un sentiment, ca o bula care se sparge. La fel si fascismul, scopul vizat a fost tot o ordine unipolara, mijlocul a fost altul, razboiul mondial. Noi inca pacatuim cu definirea totalitarismului, limitandu-l la cadre interne, la o tara sau alta, la un regim sau altul, fara sa luam in calcul scopul sau de grandoare totala, la nivel global.

http://www.contributors.ro/cultura/20170/

Reclame

Alegeri: Cum vor reactiona PSD si PNL daca se vor intalni cu ursul?

18/04/2016

O idee interesanta, in Imitation game film, ale carei efecte le-am vazut de multe ori, in geopolitica, politica, alegeri (nu insa de atatea ori si ideea). Doi prieteni se intalnesc cu un urs. Paralizat de frica, unul cade in genunchi si incepe sa se roage. Celalalt, linistit, se apuca sa-si lege sireturile. „Ce faci?!”, intreaba cel ce se ruga. „Imi leg sireturile ca sa nu ma incurce cand fug”, i se raspunde. „Dar n-ai sa poti intrece ursul!”, a exclamat deznadajduitul. „Nici nu este nevoie. Este suficient sa te intrec pe tine”, a replicat cel care-si lega sireturile. Cred ca si PSD si PNL se vor intalni cu „ursul”, in alegerile care urmeaza. Oare care dintre cele doua partide isi va lega „sireturile”? Sau niciunul nu stie aceasta lectie?…


Alegerile pentru PMB: Stil potomaco-dambovitean. “Muntenizarea” este “trumpizare”. Pericolul votului negativ

17/04/2016

Prin aducerea in scena alegerilor prezidentiale din SUA a lui Donald Trump, GOP a creat un adevarat tsunami politic si mediatic. Presedintele Obama a criticat aspru prestatiile electorale ale lui Trump, iesite din tiparul corectitudinii politice, care ameninta sa rupa scena electorala. Republicani de vaza s-au delimitat categoric de naravasul miliardar imobiliar, scapat din haturile partidului. Doar presedintele Putin il apreciaza pe Trump, care a declarat ca isi doreste dezghetarea relatiilor cu Rusia.

Scandalul provocat de PNL prin nominalizarea candidaturii lui Marian Munteanu in cursa alegerilor pentru Primaria Capitalei este, asadar, ceva déjà-vu. Aceeasi zgaltaire care ameninta sa rastoarne scena, aceleasi recuzari rasunatoare, inclusiv din partea presedintelui Iohannis si a unor membri marcanti ai PNL. Ca si republicanul american, liberalul roman este suspectat ca este “prorus”, desigur fiecare in felul lui. Ambii sunt acuzati de extremism, unul de antiislamism, celalalt de antisemistism. Cele doua scenarii, de pe malurile dambovitene si potomace, par rupte din acelasi manual.

Pentru alegerile din Romania poate fi vorba chiar de o coproductie. Nu am date pentru o asemenea ipoteza, dar nici pentru respingerea ei. Exceptand, poate, vizita liderei PNL Alina Gorghiu si a lui Marian Munteanu in SUA, cu putin timp inaintea declansarii scandalului. Un fapt este ca si Klaus Iohannis a fost in SUA, tot recent, inaintea celor doi. Dar presedintele a fost si in Israel, tot inaintea inceperii spectacolului cu Marian Munteanu in rolul principal, de “extremist”.

De dragul analizei, jocului ipotezelor si unor posibile concluzii preliminare, fara de care am ramane la cheremul evenimentelor, ar trebui sa retinem ca un fapt ca exista acest triptic de tari pe care un numar de actori, unii mentionati, le leaga intre ele. Au, acest triptic si grup de actori, o tinta comuna? Sa observam ca toata agitatia se produce pe partea dreapta. Sa fie “dezbinarea” dreptei doar la vedere? Aceasta tema derutanta s-a jucat si in alegerile trecute. Cu rezultatele cunoscute.

Probabil ca unele minti, mai lenese, spre riscul lor, ori mai interesate, spre castigul lor (spun acest lucru pentru politicienii tineri), vor sustine ca posibilitatea mimarii fragmentarii, implicit a “slabiciunii” dreptei, cat si a coproductiei, tine de teoria conspiratiei. Insa in exercitiul politicii aflam nu teorii, ci practici ale conspiratiei. Exemplele, care fac regula, sunt prea multe si prea cunoscute pentru a ne mai opri la vreunul.

Exista insa o ciudatenie, poate o coincidenta. In unele evenimente politice, institutionale (Mossad, DNA) si individuale (Marian Munteanu), in care israelismul si antisemitismul sunt prezente, reactiile sunt palide, daca nu chiar lipsesc. Ambasada americana, de regula cu implicare intensiva, ca de parte politica, a pastrat tacerea in cazul PNL-MM. Ce-i drept, exista o diferenta intre acuzatiile de extremism la adresa lui Trump si cele adresate lui Munteanu. La primul, obiectul acuzatiilor il reprezinta declaratiile din prezent, la cel de-al doilea, declaratiile din trecut.

Dar mai exista o tendinta noua, de a-i pune in cont presedintelui Iohannis o crestere a criticilor la adresa Israelului, normale in democratie si in libertate de exprimare, dar anormal impachetate in  “nasterea antiisraelismului”, necunoscut dupa revolutie, din capul sefului statului, precum Atena din capul lui Zeus. Desi Iohannis s-a delimitat de aventura PNL-MM, se pare ca undeva se speculeaza etnicitatea germana a lui KWI, stereotipul “Neamt esti, antievreu esti”, care se trage din vremurile WW2. Pacat, daca e asa, pentru ca o prejudecata se transforma in judecata.

Totusi, intrebarea ramane, nu cumva excesele de “muntenizare” electorala sunt cu aprobare? Cineva, un fost ministru de externe, baiat destept, in ciuda unor acuzatii de potlogarii europarlamentare, a spus o chestiune care se leaga, daca nu cumva a si fost asumata de cine trebuie, de ipoteza “extremismului cu aprobare”, ceva in genul “Urati-ne, formal, pentru ca noi sa va iubim, informal”.

Daca “muntenizarea” este “trumpizare”, stilul american, precedenta care pentru noi suna linistitor, efectele electorale pot fi destul de nelinistitoare. Practic, “muntenizarea”, pentru a ma referi la spatiul electoral romanesc, cele privind “trumpizarea” fiind treaba celor de peste Ocean, mobilizeaza votul negativ. Ori, a vota negativ inseamna a vota pe cineva pe care nu ti-l doresti, dar nu ai incotro, pentru a scapa de raul cel mare. Votul negativ trunchiaza rezultatele unui scrutin, si, in prelungire, pe cele ale viitorului, cum s-a intamplat in 2014 si dupa (si nu numai). Daca va fi un vot negativ, cine va fi castigatorul? Vom vedea!


directia 5 feat. Alina Printesa Rock and Roll – Anii (Official Video)

16/04/2016

“Anii 80 cu tabu si incercari
90 cu succese si ratari
2000 cu sperante si blazari
Cum vor fi anii nostrii viitori

Anii care trec nu mai pot sa revina
Anii petrecuti cu rau si cu bine
Anii cei mai buni sunt cei care o sa vina”


VOLTAJ – Din toata inima (Official Video)

16/04/2016

„Imi cere inima s-o mai spun o data
Asta e tara mea, jur ca-i minunata
Cei care simt la fel, sa-nceapa nebunia
Din toata inima, pentru Romania” (Voltaj)


Deschiderea intelighenției ruse spre literatura interzisă de liberalism: Radu Gyr, tradus în premieră în Rusia

16/04/2016

De pe Flux.md am aflat, nu fără surprindere pentru remanenta unor stereotipuri, că în Rusia a apărut o primă traducere în limba rusă a versurilor poetului român Radu Gyr. Culegerea, care poartă titlul “Cântările puterii”, a fost editată în cadrul unui proiect, „Podurile prieteniei”, al Mișcării Internaționale a Literaților, în traducerea poetei ruse Irina Mudricenko și cu sprijinul unor tineri ruși din orașele Rostov-pe-Don și Șahtî.

Poeta Irina Mudricenko, din orașul Șahtî, a declarat că se simte onorată de faptul că a realizat o primă traducere în rusă a versurilor marelui poet român. “Am descoperit un univers liric original în opera lui Radu Gyr, care izvorăște din suferințele prin care a trecut între zidurile închisorilor. Pentru mine Gyr este un erou, luptător și mucenic. Ador poezia românească, în special cea a lui Lucian Blaga și Radu Gyr”, a afirmat poeta rusă.

În noua culegere, publicul rus va găsi versuri precum “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, “281”, “Crezul”, “Antiteze”, “Întrebare”, “Imn morților”, “Tăcem din gură”. Marturisesc ca sunt impresionat de interesul aratat liricii lui Radu Gyr de cititorii rusi, din ale caror aprecieri am facut doua selectii, dar si profund descumpanit ca poetul roman este interzis in Romania si ca aceasta interdictie vine din partea… liberalismului.

Iata ce spune cititoarea rusa Ana Aciukurina, Kazan, despre poetul roman Radu Gyr: “Condamnare la moarte pentru poezie. Nu a trăit în zadar omul. Îmi aduc aminte de cuvintele: „Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei”. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar”, cei 30 de arginți însemnând moartea.

Patrunzatoare este si aprecierea lui Alexandr Studnițân, Moscova, despre “Imn Morților”: “E o temă (…) care te îndeamnă la luptă. E plăcut când patriotismul este exprimat atât de liric, cu dragoste, fără patos și trufie. Eroul liric prețuiește eroii trecutului nu pentru sine, ci pentru toți oamenii, de aici vine și o astfel de trăire. El nu se îndoiește de puterea eroilor morți (…)”.

Ca gest si impact, deschiderea intelighentiei ruse catre literatura interzisa de Occident se anunta drept o continuare a tacticilor de denuntare si distantare inspirate, care aduc in atentie oglinzile sparte ale liberalismului, sfarsitul legendei. Rusia a reconfirmat foarte recent ca nu se inscrie in proiectul liberal occidental.

Este limpede ca renasterea rusa a inceput cu conceptul politic, care se sprijina pe fapte politice, o conditie de credibilitate. Probabil ca tocmai de la aceasta conditie, de unitate intre vorba si fapta, mediile dizidente, nemultumite de falsitatea liberalismului occidental, vehiculeaza o definitie a liberalismului autentic/ideal, ca sinteza intre discursurile americanilor si actiunile rusilor.

Pe secventa romaneasca, gestul rusilor pica si mai prost pentru “cenzura liberala”, care se afla intr-un crescendo de a pune la index oameni si teme “care te indeamna la lupta”, cum afirma cititorul moscovit. Radu Gyr este doar un nume de pe lista. Dar, cand cade calul de bataie, cade si calaretul. Caderea comunismului a fost urmata de spargerea oglinzilor liberalismului.

Dincolo de cioburile pojghitei de “liberalism”, oamenii sunt socati sa descopere un mecanism natiofob si etnofob, in serviciul colonizarii si dominatiei mondiale, al unei “unice” natiuni sau etnii “indispensabile”. O masinarie menita sa tina la pamant aspiratiile de dezrobire, prin ferecarea lor cu “corectitudinea politica”, o codificare a intereselor unilaterale, a jocului piramidal global, prin matritarea liberalista a ordinii mondiale. Drama pentru romani e ca inca se afla in transa indusa de liberalism, iar un nou Radu Gyr este impiedicat sa apara.

 http://flux.md/stiri/cultura/radu-gyr-tradus-premiera-limba-rusa.html/


SUA-Europa: O mezalianta de securitate. Din cvadruplarea americana a cheltuielilor militare, o parte se va duce pe apa Atlanticului

15/04/2016

Probabil, Donald Trump si Edward Lucas au dreptate in privinta partajarii cheltuielilor militare si contributivitatilor de securitate intre americani si europeni:

http://www.contributors.ro/editorial/in-care-donald-trump-ma-lauda-iar-eu-sunt-de-acord-cu-el/

Dar Europa nu este o federatie, cu o putere centrala care sa se impuna puterilor “locale” (natiunilor).

In plus, europenii sunt prinsi destul de puternic in clestele social si sindical. Practic, sunt 28 de clesti, care ameninta cu revolte de strada si cu rasturnari de guverne daca statele europene si-ar permite luxul sa achite 70% din factura NATO si sa-si mareasca de 4 ori cheltuielile.

A sugera, fie si implicit, despre europeni ca sunt partenerul mai mare si mai bogat din Alianta este ceva foarte relativ.

Brexit-ul, spargerea spatiului Schengen, a zonei euro si chiar a UE vor face rapid din Europa un pipernicit din multe puncte de vedere. Perspectiva ar deveni si mai probabila daca SUA se vor retrage din ceea ce pare sa fi devenit, pe nesimtite, o mezalianta de securitate. Care trage in jos.

La infiintare, NATO a fost un act nobil din partea americanilor. Pericolul comunist era real, iminent si eruptiv, europenii nu aveau bani sa-si plateasca singuri securitatea.

Dar vremurile lui 1949 au ramas mult in urma. Primul razboi rece s-a incheiat, iar multipolarismul lasa putine sanse unui al doilea razboi rece cu anvergura bipolara si de bloc cunoscuta. Intre timp, europenii s-au refacut economic.

De aceasta mezalianta costisitoare vor incepe sa-si dea seama si contribuabilii americani, cand vor vedea cati bani vor trebui sa scoata din buzunar pentru împatrirea cheltuielilor militare.

Putin probabil ca americanilor sa le mai surada sa plateasca securitatea in locul europenilor, sa-si arunce banii pe apa Atlanticului.