GDS reimparte dreptei armele ideologice supranationale: Tehnocratii, cu “reformele”, popularii, cu “sistemul retrograd”

02/05/2016

Nu este un secret ca in tranzitiile est-europene tehnocratii au servit cu preponderenta interesele corporatismului. Celebra teza reformista balcerowicziana a taierii cozii cainelui dintr-o data a fost de inspiratie tehnocrat-corporatista. Valurile de reforme, venite dinspre institutiile financiare internationale (FMI) sau administratia bruxelleza (Comisia Europeana), au pornit din aceeasi sursa, tehnocrat-corporatista. Explicatia tine de exercitiul de dreapta al puterii, care ca sistem a facut legea in Romania ultimilor peste zece ani, in pofida variatiunilor ideologice guvernamentale. Sistemul, intelegand prin acesta ansamblul valorilor si normelor dupa care s-au croit legile, institutiile si relatiile dintre acestea, a fost si este de dreapta, avand in fruntea sa un presedinte de dreapta.

Guvernul tehnocrat Ciolos reprezinta prin componenta si directie interesele dreptei corporatiste, chiar daca mai discret, pentru a salva aparenta lipsei de culoare politica. Premierul este el insusi un tehnocrat, care a servit ani de zile guvernul PPE de la Bruxelles. Echipa cu care a venit la guvernare este in esenta tehnocrat-corporatista, inclusiv ultimul ministru remaniat, de la Cultura, Vlad Alexandrescu, desi, in acest caz, este vorba despre o vasalitate ideologica a culturii, in slujba curentului politic neoliberalist. Se pare insa ca tocmai aceasta navigare relativ prudenta a guvernului tehnocrat, la care obliga arborarea pavilionului neutralitatii, a intrat in coliziune cu nerabdarea neoliberalistilor, care vor sa-si vada sacii cat mai repede si mai multi in caruta, sub presiunea unor vremuiri care i-au scazut si ii scad actiunile.

Pentru cineva care se grabeste sa arda etapele in atingerea unor scopuri economice si/sau politice, pentru care ar trebui ca falangele sale sa castige pozitii avansate in alegeri, un guvern non-politic este destul de inconfortabil. Chiar si formala, neutralitatea guvernarii face inconsistent discursul de campanie impotriva partidelor adversare, estompeaza tintele politice. Iesirea din zodia hazardului, din “a fi sau a nu fi”, obliga la incercari de adjudecare a initiativei si, prin aceasta, a rezultatului jocului. Conjunctura de seismicitate sistemica si perspectiva unui scor incert in alegeri contureaza o asemenea situatie pentru Grupul de Dialog Social (GDS), laboratorul ideilor neoliberaliste, al teoreticienilor si sustinatorilor intereselor supranationale ale corporatismului occidental in Romania.

In actualul format de leadership, presedinte liberal-guvern tehnocrat, evolutiile pe urmatoarele sase luni, de pana la alegerile parlamentare din toamna, par previzibile si satisfacatoare pentru PNL si PSD, care vor continua sa faca un joc in doi, prin care sa-si imparta puterea dupa o cota relativ paritara, asa cum se intampla de obicei in orice logica “bipolara”, tacita sau asumata, din care este exclus un al treilea. Ori, tocmai o derulare dupa un asemenea cliseu este nemultumitoare pentru o a treia forta, care are pretentii sau motive de ascensiune. GDS este forta de influenta dinapoia unei asemenea a treia forte politice, care a fost deja preparata si pusa pe sine, asteaptand carburantul si cale libera.

Desi GDS a declarat ca nu vrea sa fie un centru de putere, ci un centru de influenta, de la infiintare, pe 31 decembrie 1989, sub egida evreului roman Silviu Brucan si a evreului ungaro-american George Soros (exista si o poza de la GDS-ul proaspat fondat, din 5 ianuarie 1990, in care Brucan face oficiile de gazda pentru oaspetele Soros), a fost la originea sau in miezul tuturor jocurilor de putere din Romania. Fara o implicare stipendiata si coordonata a acestui grup de reflectie, megascandalurile alunecarii stangii spre dreapta si caderii dreptei in bratele neoliberalismului, conceptul politic al corporatismului fara bariere american, ar fi fost imposibile sau, cel putin, fara influenta pe care au avut-o cele doua fenomene. De fapt, influenta este scopul programatic al GDS, iar influenta face puterea, aceste doua cuvinte si relatia lor trebuie retinute.

Nu trebuie sa ne mire amploarea influentei si consecintele sale asupra puterii, dublul limbaj orwellian si banii corupatori sorosisti au facut si inca fac totul posibil. “Reforma” din deceniul revolutiei portocalii, pe care GDS pare sa o fi transferat tehnocratilor, a fost practic o deformare a economiei, administratiei si justitiei, care a permis luarea lor in posesie coloniala si crearea bazelor ca statutul de colonie sa nu poata fi schimbat (v. suveranicidul prin MCV si distrugerea elitei dizidente prin revolutia procurorilor).

“Sistemul retrograd”, despre care aflam dintr-o postare critica de pe facebook, de duminica, a presedintelui PMP, Traian Basescu, nu fara o perceptie de mare ipocrizie si cinism, din moment ce el este fondatorul unui sistem care-i supravietuieste plecarii de la Cotroceni, pe care elita dizidenta i l-a reprosat si continua sa i-l reproseze, pare a fi noua mantra politica pe care i-au pus-o in gura aceiasi baieti cu staif intelectual de la GDS, care in deceniul in care a/au detinut puterea il puneau sa repete cu sagacitate mantra “reformei”.

Ar trebui sa mai observam ca GDS este veriga de legatura intre tehnocrati si populari, ministrul Alexandrescu este membru al Grupului, autosuspendat pe perioada mandatului, iar aceeasi apartenenta o au si “intelectualii lui Basescu”. La prima vedere, atacurile ghedesisto-populare asupra ghedesisto-tehnocratilor par ciudate, ca ceva contra naturii, cred insa ca pe scop sunt mai degraba inselatoare. O criza a guvernarii tehnocrate ar relansa in mod acut discutia despre un guvern politic, o tentatie mare pentru PNL si PSD, desi riscul de a o apuca pe drumul pierzarii este destul de mare pentru oricare.

Demiterea tehnocratilor ar fi cu cantec si ar da munitie politica celei de-a treia forte politice, PMP, pozitie spre care deocamdata o imping activismul si cresterea in sondaje, care ii distanteaza pe populari de restul partidelor mici. Orgoliul de tehnocrat al premierului Ciolos ar putea strica insa prin demisie calculele de demitere. Atunci, tinta ghedesisto-popularilor s-ar muta automat pe presedintele Iohannis. Pe blogul sau de la adevarul.ro, ghedesistul Andrei Plesu il desfiinteaza pe Iohannis, nu-i lasa nicio gura de aer, nici pentru cand tace, nici pentru cand vorbeste. Stanga ar face bine sa stea in banca ei, sa nu se amestece in borsul dreptei, PSD s-ar putea frige cu clocotul ghedesisto-popularilor. Daca nu cumva asta urmaresc.


%d blogeri au apreciat: