Premierul David Cameron, zgarcit cu democratia britanica: Un referendum, o data in viata

17/05/2016

Marea Britanie nu va organiza un al doilea referendum cu privire la apartenența sa la Uniunea Europeană dacă rezultatul consultării din 23 iunie va fi unul strâns, a declarat marți prim-ministrul David Cameron.

“O spun cât se poate de clar: un referendum este un referendum, se întâmplă o dată într-o generație, este o oportunitate unică în viață”, a adăugat premierul, subliniind că “nu poți avea referendumuri la nesfârșit”.

Nu cele precizate de Cameron privind referendumul Brexit suscita criticile ONG-urilor de aparare a democratiei si drepturilor (electorale ale ) omului in Regat, ci unicitatea acestui eveniment in viata unui om. Statisticile privind speranta de viata a britanicilor indica 81,50 ani (2012). Cu 1-2 referendumuri intr-un secol, Marea Britanie ramane una din cele mai zgarcite democratii occidentale cu aceasta consultare populara.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/05/17/marea-britanie-nu-va-organiza-un-al-doilea-referendum-daca-rezultatul-din-23-iunie-va-fi-unul-strans-cameron–20-26-16


Prea estica, pentru a fi vestica?

17/05/2016

Desigur, titlul este absurd, o tara estica nu poate fi vestica sau invers, sfidand geografia. La fel in cazul comunitatilor mari, natiuni si popoare, care nu pot sfida istoria, dezradacinandu-se. Dar tocmai aceasta idée de absurditate am vrut sa o transmit, proiectand-o asupra unui alt titlu, “Prea departe de Occident, prea aproape de Rusia?”, tema conferintei ce va fi sustinuta de dialogul dintre Robert D. Kaplan cu Vladimir Tismaneanu, saptamana viitoare, la Ateneul Roman.

Pentru a-mi forma o parere daca va merita sau nu osteneala de a fi martor la dialog, m-am intrebat ce ar putea comunica dialogantii Romaniei politice, pentru ca este limpede ca despre ea va fi vorba, desi nu este pomenita in titlu. Romania chiar este prea departe de Occident si prea aproape de Rusia, o realitate care se poat pleda singura. Deci, mi-am zis, nu discutarea despre distante va fi vorba, nu despre o scuza sau o concesie, cum pentru o clipa mi-a sugerat titlul, pana a-i vedea semnul de intrebare de la sfarsit, ci cel mai probabil despre mesaje inverse, de captatiune politica. Dupa ce am trecut in revista cele mai fierbinti idei geopolitice, dintre care in randurile de fata ma voi referi la cele care mi se par de top, deci de neocolit, am conchis ca evenimentul se anunta interesant si de actualitate.

Asadar, Kaplan nu cred ca va iesi din tiparul geopolitic-conflictual, prin care apropierea de un Samuel Huntington sau vehicularea unor idei-cheie, citez numai doua din cartile sale, “Răzbunarea geografiei. Ce ne spun hărţile despre viitoarele conflicte şi lupta împotriva destinului” (2013) si  “Fantomele Balcanilor” (2007), care l-au facut cunoscut, il definesc ca un geopolitician al expansiunii, nicidecum al coexistentei, cuvant inexistent sau aproape disparut din vocabularul conflictogen al ingerilor negri ai invrajbirilor si incaierarilor mondiale.

Cum geopolitica expansiunii are nevoie de intriga, Kaplan a inventariat foarte atent focarele de conflict ale istoriei recente a zonei est si sud-est europene, despre care crede ca mocnesc in jar si focul ar putea reizbucni. Din fericire, noua era a comunicarii si informatiei globale a pus mai bine in lumina scopurile liberticide, unietnice si unipolare ale globalistilor. Condamnarea conflictualizarii civilizatiilor este curentul in crestere de veac 21, lumea globala cere armonie intre civilizatii. La nivel regional, atractiile cele mai puternice sunt spre luminile viitorului balcanic, nu spre umbrele trecutului.

Perceptia americana, destul de contradictorie, despre Romania politica actuala o cam stim din rapoartele Departamentului de Stat si din evaluarile ambasadorului Klemm. Despre cea viitoare stim mai putin. De aceea ar fi important sa stim in ce concept viitorologic este vazuta Romania politica de catre un geopolitician de talia lui Kaplan. Cu atat mai mult cu cat recent George Friedman vobea de posibilitatea atragerii Romaniei intr-un “vartej” (impreuna cu Bulgaria), iar New York Times cita opinia unui expert rus, Konstantin Bogdanov, ca operationalizarea scutului antiracheta al SUA de la Deveselu ar expune Romania la posibilitatea de a fi victima unui razboi nuclear.

Sa nu ne amagim sau ascundem dupa deget, nicio garantie de securitate oferita Romaniei de catre SUA nu poate contrabalansa un risc de atac nuclear din partea Rusiei, care se simte amenintata de inaintarea pana la granitele sale a infrastructurii armatei americane si a NATO. Parerea este impartasita si de expertii Stratfor, care au plasat baza americana de la Deveselu in zona simbolisticii politice, nu in cea a relevantei militare. Ori, in limbajul fara inflorituri diplomatice al realpolitik, consecintele pentru Romania ale unei posibile reactii nucleare ruse asupra bazei Deveselu nu ar fi simbolice, dar pot lasa rece Washingtonul. SUA sunt la mii de kilometri si intre doua oceane. Ce-i drept, despre ultimul lucru unii speculeaza ca tocmai acesta ar fi cel care face ca o tinta sa fie perfecta, dar pentru Romania problema este daca nu a acceptat un risc in mod gratuit sau irational.

Poate adeptul geopoliticii expansive ne linisteste si ne explica cum vor castiga SUA ce-l de-al doilea razboi rece pe care l-au declarat Rusiei, asa cum l-au castigat pe primul, cand mediul global din acest prim sfert al noului secol este diametral opus celui de la jumatatea secolului trecut. Cand perdeaua cu promisiunea de invingere a Statului Islamic de catre SUA si coalitia de 60 de state pe care o conduc s-a tot zdrentuit de cate ori a tot fost plimbata prin fata ochilor opiniei publice. De unde atata resurse de credibilitate, cand pana acum razboiul ciudat pe care SUA il duc impotriva Statului Islamic nu a facut decat sa ne procure o periculoasa iluzie de securitate, pe fondul careia riscurile de securitate din directia SUD au inregistrat o agravare si acutizare neprevazute, foarte aproape de a le eclipsa pe cele din directia EST?

Cred ca de mare asteptare pentru auditoriu (dar nu numai) ar fi ca reputatul geopolitician Robert D. Kaplan sa comenteze afirmatia colegului sau polonez Mateusz Piskorski, directorul Centrului European pentru Analize Geopolitice, potrivit careia Statele Unite se folosesc de sistemul antiracheta din Romania si Polonia pentru atingerea obiectivelor geopolitice, iar ţarile est-europene sunt doar „un instrument” al Washingtonului.

O companie dialogatoare si moderatoare de prestigiu ca a lui Vladimir Tismaneanu, nativ brasovean si bucurestean prin formatie educationala, arhicunoscut din dialogul sistematic cu publicul romanesc, va fi o garantie de autenticitate si de reusita a manifestarii. Inchei cu o precizare la titlul cu care am ales sa-l parafrazez pe al autorilor: nu apropierea sau departarea face diferenta intr-o relatie geopolitica, ci egalitatea de tratament in cadrul acesteia.


%d blogeri au apreciat: