Warszawianka 2016 sau revolta dreptei national-conservatoare: Guvernul a cerut Bruxelles-ului libertate politica. Parlamentul a votat autonomia fata de UE

Warszawianka, Cantecul de la Varsovia sau Doamna de la Varsovia, cum poate fi tradus popularul cantec polonez, a fost scris, potrivit unei versiuni, intre 1879 si 1883 de Wacław Święcicki, care a executat o pedeapsa de exil in Siberia pentru activitate socialista si impotriva imperiului rus. Cantecul, devenit imn al Revolutiei din Regatul Poloniei (1905-1907), o parte importanta a Revolutiei Ruse din 1905, s-a bucurat de o celebritate neasteptata si in afara Poloniei, cunoscand cateva variante non-poloneze notabile (rusa, spaniola, engleza, franceza, germana etc.).

Militantismul melodiei pentru libertati politice si autonomie fata de o stapanire straina a fost imbratisat si de dreapta, ca simbol al nationalismului si conservatorismului care se coaguleaza si devin o reactie de aparare cand independenta si suveranitatea sunt limitate sau puse in pericol. Am scris aceste lucruri pentru a nu fi mirati ca dreapta conservatoare Lege si Justitie (PiS) din Polonia anului 2016 a inceput sa-i “cante” Warszawianka Bruxelles-ului, ca raspuns la tentativa acestuia de a-si impune vointa si legiuirea asupra celor poloneze, o relatie din multe puncte de vedere asimilabila cu cea dintre metropola si colonie.

Luni, 23 mai, a expirat ultimatumul dat Varsoviei de catre Bruxelles, de a renunta la regulile noi, preconizate de PiS pentru reforma Curtii Constitutionale, si de a reveni la regulile vechi, instituite de fostul guvern si de actuala opozitie. In caz de neconformare, guvernul bruxellez va declasna „procedura de la Articolul 7”, care permite sanctionarea unei tari care incalca valorile democratice europene. In ultima instanta, sanctiunea va insemna suspendarea dreptului de vot în cadrul Consiliului UE, care reprezintă cele 28 de țări membre.

Totusi, una este amenintarea, alta este punerea ei in aplicare, ultima fiind dificila din cel putin doua puncte de vedere. In primul rand, este vorba de imaginea Bruxelles-ului, care se vede contrat public si ireversibil de o tara membra UE, care pune sub semnul intrebarii functionarea relatiei de supraordonare, dintr-o parte si de subordonare, din cealalta. Warszawianka ar putea deveni cu usurinta un cor de revolta al mai multor tari din Europa de Est, puternic nemultumite, printre altele, de cotele obligatorii de imigranti. In al doilea rand, o decizie de sanctionare a Varsoviei ar putea fi riscanta pentru Bruxelles, daca nu va intruni unanimitatea, prin sublinierea neputintei. Ungaria si-a anuntat deja dezacordul.

Controversele dintre Bruxelles si Varsovia pe tema statului de drept au ca obiect numirea de catre guvernul conservator a cinci judecatori in cadrul Curtii Constitutionale si schimbarea modului in care aceasta va lua deciziile, prin trecerea de la majoritatea simpla la majoritatea calificata cu doua treimi. Aceste modificari vor aduce mai multa stabilitate pentru legile conservatoare.

Aceeasi stabilitate, dar prin revenirea la legile ei, o invoca si opozitia, insa este limpede ca un guvern nou nu poate fi obligat sa guverneze dupa toate regulile vechi, ale predecesorilor. Este o absurditate ca unui guvern nou mandatat sa i se ceara sa guverneze dupa regulile guvernului vechi, de-mandatat, caruia alegatorii i-au retras increderea. Pe de alta parte, trebuie acceptat ca “dreptul nu zace, el se dezvolta”, cum perfect de drept a afirmat, marti, presedintele CCR, Augustin Zegrean.

Statul de drept este calificat de respectarea fara exceptie a legilor in vigoare, cand nimeni nu este deasupra legii, dar si cand legea exprima vointa si interesele oamenilor locului (de aici expresia “legea pamantului”), capitol la care “statul de drept” stampilat de Bruxelles este evident corigent. Supunerea intereselor nationale ale Varsoviei intereselor supranationale ale Bruxelles-ului nu are nicio fundamentare in materia dreptului, ci este o chestiune pur politica si, pe cale de consecinta, o negare expresa a statului de drept. Ultimatumul dat Varsoviei de catre Bruxelles, de a intoarce din drum reforma Tribunalului Constitutional, echivaleaza cu ignorarea hotararilor Electoratului si Parlamentului Poloniei. Fenomenul s-a intamplat si se intampla frecvent in Romania, unde nu o Bucharestianka ne lipseste, ci un Guvern care sa-l cante Bruxelles-ului.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: