EgyptAir: Intoxicarea indiciilor?

21/05/2016

Daca prabusirea avionului Airbus A320 al companiei EgyptAir, joi, în Mediterana, a fost rezultatul unui act ostil, cum se contureaza tot mai pregnant, este rezonabil sa se ia in calcul posibilitatea ca multe dintre indicii sa fie toxice.

Deocamdata, competitia indiciilor privind cauza accidentului se desfasoara pe pista care duce catre interiorul avionului. Cea mai necredibila cauza este cea asumata de Daech, ca un islamist de-al sau s-ar fi aruncat in aer la bordul avionului. Un indiciu grosolan, care atrage atentia. Dar si alte lansari de indicii trimit catre o cauza dinauntrul aeronavei.

De ce cauza „interna” a asteptat sa explodeze in apropierea zonei de conflict si deasupra Mediteranei? Departe de Franta si de Europa? Pentru a raspunde, sa privim harta!

Nu cumva tocmai intrarea sau apropierea de zona costiera a geopoliticii teroriste a favorizat sau a fost momentul asteptat pentru provocarea prabusirii, de catre ceva dinafara avionului?

Si daca a fost fum, deci un incendiu, acesta nu putea veni si din exteriorul avionului, dintr-o suprafata exterioara imbibata cu o substanta inflamabila, asa cum au ars doua hoteluri arabe, de un foc pornit dinspre fatade? Iar apa sarata marina nu a fost dizolvantul care sa stearga urmele?


Lovilutionari si neoliberalisti: “Semnele profetiei?”

19/05/2016

Intr-un sondaj IRES, facut in cadrul studiului ‘Partidele politice din Romania-perceptii si reprezentari”, 9 din 10 cetateni declara ca au putina si foarte putina incredere in formatiunile politice din ţara noastra, iar trei sferturi au o perceptie generala negativa asupra acestora. Mai mult, peste jumătate dintre participantii la studiu sustin ca Partidul Comunist Roman a fost mai bun decat partidele aflate in prezent in cursa electorala, mulţi dintre acestia declarandu-se în prezent de partea stanga a spectrului politic.

Mai mult de o treime dintre romani considera ca PSD-ul este o formatiune orientată spre Rusia, dar si ca social-democratii reprezinta cel mai bine interesele strazii (35%) sau ca PSD-ul este cel mai bun partid (30%). PNL-ul este considerat de 31% dintre romani un partid orientat spre Occident, dar mult mai putini (17%) cred ca acesta este cel mai bun partid din Romania.

Un simptom ingrijorator, relevat de studiu, este ca neincrederea in partide se extinde si se adanceste in randurile tinerilor, cei mai afectati pe termen lung de lipsurile cronice privind locurile de munca, veniturile si locuintele, care nu le permit sa se intretina singuri, sa-si intemeieze familii proprii si sa-si gestioneze cat de cat un viitor al lor. Neincrederea in partide este cu atat mai mare cu cat varsta subiectilor este mai mica, tendinta remarcata mai ales la barbatii tineri cu varste intre 18-35 de ani care locuiesc la orase si au studii superioare.

Nimeni nu a crezut in profetia lui Brucan, facuta dupa Revolutie, potrivit careia unele idei ale comunismului vor avea cautare dupa 20 de ani. Alogeno-cominternistul care a supravietuit in mod miraculos rasturnarii sistemului marxist-leninist-ceausist si chiar un timp a directionat din umbra, cu banii lui George Soros, evenimentele care au pus Romania pe sinele care ne-au adus la degradantul sistem neoliberalist actual, a recunoscut ca ideile generoase nu au fost ingropate o data cu mortul. Desi cu intarziere, semnele profetiei brucaniene par sa inmugureasca.

Se spune ca gura pacatosului adevar graieste, insa cel care a fost parte a grupului care a aruncat Romania in bratele comunismului si apoi ale liberalismului si-a facut “profetia” mai mult din intuitie si teama, pentru ca nu banuia ca ceea ce fusese planificat sa fie “ireversibil”, cum a fost planificat si comunismul, avea sa reveleze niste crize structurale profunde, care sa-l faca la fel de nereformabil si de abandonabil.

Liberalismul nu urmareste libertatea si prosperitatea cetateanului si a popoarelor, ci pe cea a spoliatorilor, a acelui 1% din populatie pentru care restul de 99% sunt noii sclavi. Nimeni din cei atinsi de virusul liberalismului, care a patruns in corpurile sanatoase ale popoarelor prin bresele “societatilor deschise”, cum le-a cerut ideologia occidentala, nu a ramas nedevastat de boala liberalismului. Nici macar SUA, epicentrul liberalismului.

Decriptarea determinismului cancerigen al liberalismului a evidentiat ca  “societatea deschisa” si “pluralismul” inseamna poarta de intrare libera si respectiv agentii liberalismului (banci, corporatii etc.), care sunt liberi sa raneasca societatile pentru extragerea profitului si sa plece incarcati cu el in afara, prin aceleasi porti ale “societatii deschise”. Primul lucru pe care liberalismul il cere statelor este ca acestea sa renunte la independenta si suveranitate. Privind “profetia”, sa facem putina ordine: nicio societate progresista nu se intoarce la un sistem perimat, dar spirala progresului nu-i face mai linistiti pe lovilutionari si neoliberalisti.


O intrebare si un indemn pentru stanga social-democrata si dreapta populara

18/05/2016

Ieri, la FET a fost o dezbatere de peste patru ore despre relatiile dintre Romania si Republica Moldova. Nu stiu la ce concluzii s-a ajuns sau daca s-a ajuns la asa ceva, dar dupa durata, personalitatile invitate si numar de participanti evenimentul pare sa fi fost un fel de Congres al ONG-ului titulescian, cu o ordine de zi despre care nu am cunostinta sa mai fi fost dezbatuta de altcineva in spatiul romanesc. Orice ar spune unionistii, antiunionistii sau marile puteri, problema romaneasca cu doua Romanii statale este anormala. Nu cred sa mai fie vreuna comparabila in lume. Poate cea cu impartirea in „Nord” si „Sud”, de fapt in mod sigur, care imi aminteste de contradictia economica tari bogate-tari sarace.

Dar, totusi, la noi impartirea celor doua Romanii statale este in una de „Vest” (Bucuresti), cu regim liberalist, si una de „Est” (Chisinau), cu regim mai degraba indefinibil, generic i-as spune „postcomunist”. Aduce a ceva asemanator contradictiei ideologice „Est-Vest”, dar dupa Razboiul Rece nici Estul si nici Vestul nu mai sunt ce-au fost. Ca urmare, contradictia ideologica a fost inlocuita cu cea geopolitica. Ori, si mai probabil, ultima a fost dintotdeauna, deci cea reala, iar dupa 1989-1991 a devenit pregnant evidenta, nemaiputand fi in niciun fel mascata.

Aceasta eclatanta geopolitica de dupa caderea zidului Berlinului isi are importanta ei, arata ca Occidentul a inventat si inventeaza motive ideologice pentru a inainta spre Orient, asistam la aiuritoare sanctiuni si un detestabil al doilea razboi rece, pentru a-si ascunde adevaratele interese si, de aici, intentii, care au fost, sunt si vor fi eminamente geopolitice, circumscribile geopoliticii expansive.

Cei care ar reactiona ca Romania ar fi „postcomunista” si Moldova „comunista”, le-as raspunde ca se inseala in ambele cazuri. O data cu intrarea in NATO si UE, Romania a iesit din tranzitia postcomunista si a intrat in oranduiala liberalista. O Moldova fara monopol comunist nu este comunista, fara indoiala, dar nici „putinista”, cum se mai insinueaza, ci mai degraba, si nu vreau sa supar pe nimeni, basista, pentru ca Basescu le-a deschis usa cetateniei si circulatiei spre Romania si, prin Romania, spre Europa si in lume.

Am considerat intotdeauna corectitudinea ideologica extrem de paguboasa, un retard al dogmatismului, respectiv ca daca esti de stanga trebuie automat sa respingi orice idee sau contributie de dreapta si invers. Deci, pentru a conchide, PSD ar trebui sa priveasca cu mai multa atentie spre MP si spre seful popularilor, mie mi se pare ca acesta din urma s-a dezis de liberalism/neoliberalism in momentul in care a rupt-o cu PDL, Basescu are inca multe de spus in politica (si mai multe de facut pentru Moldova). Vi se pare ca „social-popular” sau „USP” este ceva contra naturii sau suna „antiromanesc”? Cum ar fi putut ambasadorul american, Hans Klemm, sa invite la Deveselu pe cineva care s-a trezit, in ultimul ceas as spune, din betia toxica a liberalismului/neoliberalismului?

P. S.: Am confirmarea, din ce a relatat MEK (multumesc, Erika!), ca dezbaterile pe tema RO-MD, de la FET, au fost extrem de interesante. Privind denumirile de “Basarabia” si “Romania de Est” pentru teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru (coincidenta ultimeia cu referirea mea anterioara este pur intamplatoare), cred ca s-ar putea aduce in discutie si o a treia denumire, de “PrutNistria”, care nu ar mai fi susceptibila de echivoc. Cred ca si BlogIdeologic ar fi fost in asentiment. Sper sa nu fiu suspectat de ironizare sau vulgarizare (cum de obicei este intampinat noul, inainte de a fi acceptat sau de a deveni prejudecata).

https://nastase.wordpress.com/2016/05/18/dezbaterea-de-ieri/


Premierul David Cameron, zgarcit cu democratia britanica: Un referendum, o data in viata

17/05/2016

Marea Britanie nu va organiza un al doilea referendum cu privire la apartenența sa la Uniunea Europeană dacă rezultatul consultării din 23 iunie va fi unul strâns, a declarat marți prim-ministrul David Cameron.

“O spun cât se poate de clar: un referendum este un referendum, se întâmplă o dată într-o generație, este o oportunitate unică în viață”, a adăugat premierul, subliniind că “nu poți avea referendumuri la nesfârșit”.

Nu cele precizate de Cameron privind referendumul Brexit suscita criticile ONG-urilor de aparare a democratiei si drepturilor (electorale ale ) omului in Regat, ci unicitatea acestui eveniment in viata unui om. Statisticile privind speranta de viata a britanicilor indica 81,50 ani (2012). Cu 1-2 referendumuri intr-un secol, Marea Britanie ramane una din cele mai zgarcite democratii occidentale cu aceasta consultare populara.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/05/17/marea-britanie-nu-va-organiza-un-al-doilea-referendum-daca-rezultatul-din-23-iunie-va-fi-unul-strans-cameron–20-26-16


Prea estica, pentru a fi vestica?

17/05/2016

Desigur, titlul este absurd, o tara estica nu poate fi vestica sau invers, sfidand geografia. La fel in cazul comunitatilor mari, natiuni si popoare, care nu pot sfida istoria, dezradacinandu-se. Dar tocmai aceasta idée de absurditate am vrut sa o transmit, proiectand-o asupra unui alt titlu, “Prea departe de Occident, prea aproape de Rusia?”, tema conferintei ce va fi sustinuta de dialogul dintre Robert D. Kaplan cu Vladimir Tismaneanu, saptamana viitoare, la Ateneul Roman.

Pentru a-mi forma o parere daca va merita sau nu osteneala de a fi martor la dialog, m-am intrebat ce ar putea comunica dialogantii Romaniei politice, pentru ca este limpede ca despre ea va fi vorba, desi nu este pomenita in titlu. Romania chiar este prea departe de Occident si prea aproape de Rusia, o realitate care se poat pleda singura. Deci, mi-am zis, nu discutarea despre distante va fi vorba, nu despre o scuza sau o concesie, cum pentru o clipa mi-a sugerat titlul, pana a-i vedea semnul de intrebare de la sfarsit, ci cel mai probabil despre mesaje inverse, de captatiune politica. Dupa ce am trecut in revista cele mai fierbinti idei geopolitice, dintre care in randurile de fata ma voi referi la cele care mi se par de top, deci de neocolit, am conchis ca evenimentul se anunta interesant si de actualitate.

Asadar, Kaplan nu cred ca va iesi din tiparul geopolitic-conflictual, prin care apropierea de un Samuel Huntington sau vehicularea unor idei-cheie, citez numai doua din cartile sale, “Răzbunarea geografiei. Ce ne spun hărţile despre viitoarele conflicte şi lupta împotriva destinului” (2013) si  “Fantomele Balcanilor” (2007), care l-au facut cunoscut, il definesc ca un geopolitician al expansiunii, nicidecum al coexistentei, cuvant inexistent sau aproape disparut din vocabularul conflictogen al ingerilor negri ai invrajbirilor si incaierarilor mondiale.

Cum geopolitica expansiunii are nevoie de intriga, Kaplan a inventariat foarte atent focarele de conflict ale istoriei recente a zonei est si sud-est europene, despre care crede ca mocnesc in jar si focul ar putea reizbucni. Din fericire, noua era a comunicarii si informatiei globale a pus mai bine in lumina scopurile liberticide, unietnice si unipolare ale globalistilor. Condamnarea conflictualizarii civilizatiilor este curentul in crestere de veac 21, lumea globala cere armonie intre civilizatii. La nivel regional, atractiile cele mai puternice sunt spre luminile viitorului balcanic, nu spre umbrele trecutului.

Perceptia americana, destul de contradictorie, despre Romania politica actuala o cam stim din rapoartele Departamentului de Stat si din evaluarile ambasadorului Klemm. Despre cea viitoare stim mai putin. De aceea ar fi important sa stim in ce concept viitorologic este vazuta Romania politica de catre un geopolitician de talia lui Kaplan. Cu atat mai mult cu cat recent George Friedman vobea de posibilitatea atragerii Romaniei intr-un “vartej” (impreuna cu Bulgaria), iar New York Times cita opinia unui expert rus, Konstantin Bogdanov, ca operationalizarea scutului antiracheta al SUA de la Deveselu ar expune Romania la posibilitatea de a fi victima unui razboi nuclear.

Sa nu ne amagim sau ascundem dupa deget, nicio garantie de securitate oferita Romaniei de catre SUA nu poate contrabalansa un risc de atac nuclear din partea Rusiei, care se simte amenintata de inaintarea pana la granitele sale a infrastructurii armatei americane si a NATO. Parerea este impartasita si de expertii Stratfor, care au plasat baza americana de la Deveselu in zona simbolisticii politice, nu in cea a relevantei militare. Ori, in limbajul fara inflorituri diplomatice al realpolitik, consecintele pentru Romania ale unei posibile reactii nucleare ruse asupra bazei Deveselu nu ar fi simbolice, dar pot lasa rece Washingtonul. SUA sunt la mii de kilometri si intre doua oceane. Ce-i drept, despre ultimul lucru unii speculeaza ca tocmai acesta ar fi cel care face ca o tinta sa fie perfecta, dar pentru Romania problema este daca nu a acceptat un risc in mod gratuit sau irational.

Poate adeptul geopoliticii expansive ne linisteste si ne explica cum vor castiga SUA ce-l de-al doilea razboi rece pe care l-au declarat Rusiei, asa cum l-au castigat pe primul, cand mediul global din acest prim sfert al noului secol este diametral opus celui de la jumatatea secolului trecut. Cand perdeaua cu promisiunea de invingere a Statului Islamic de catre SUA si coalitia de 60 de state pe care o conduc s-a tot zdrentuit de cate ori a tot fost plimbata prin fata ochilor opiniei publice. De unde atata resurse de credibilitate, cand pana acum razboiul ciudat pe care SUA il duc impotriva Statului Islamic nu a facut decat sa ne procure o periculoasa iluzie de securitate, pe fondul careia riscurile de securitate din directia SUD au inregistrat o agravare si acutizare neprevazute, foarte aproape de a le eclipsa pe cele din directia EST?

Cred ca de mare asteptare pentru auditoriu (dar nu numai) ar fi ca reputatul geopolitician Robert D. Kaplan sa comenteze afirmatia colegului sau polonez Mateusz Piskorski, directorul Centrului European pentru Analize Geopolitice, potrivit careia Statele Unite se folosesc de sistemul antiracheta din Romania si Polonia pentru atingerea obiectivelor geopolitice, iar ţarile est-europene sunt doar „un instrument” al Washingtonului.

O companie dialogatoare si moderatoare de prestigiu ca a lui Vladimir Tismaneanu, nativ brasovean si bucurestean prin formatie educationala, arhicunoscut din dialogul sistematic cu publicul romanesc, va fi o garantie de autenticitate si de reusita a manifestarii. Inchei cu o precizare la titlul cu care am ales sa-l parafrazez pe al autorilor: nu apropierea sau departarea face diferenta intr-o relatie geopolitica, ci egalitatea de tratament in cadrul acesteia.


1-Q Sapro – Lasa-te de furat (Official Video)

16/05/2016

Lasa-te de furat ca te bagi in belea singur/

Lasa-te de furat pentru bani vei ramane singur/

Suntem intr-o proasta combinatie/

Vai de mama noastra, vai de natie/

 

In politica-i multa tentatie/

Nu se sperie carnatii de o citatie/

Zilnic alta altercatie dup-o acuzatie/

De ilegala bonificatie/

Se ajunge de la adulatie la dizgratie/

Iara gastile se tin din ochi sub observatie/

 

Iar e multa animatie, agitatie/

Ca la patru ani se schimba stapanii de plantatie/

Acu’ apare o cotatie pe dominatie/

Si toti lacomii vin sa-si ia o portie/

Pentru un afis lipit sau pentru o donatie/

Mintea le zboara tuturor mai ceva ca-n aviatie/

E eruptie de abjectie/

 

La TV e emotie si executie/

Dar din asta nimeni nu invata nicio lectie/

Partie ca se face perchezitie/

Se ofera catuse ca decoratie/

Cineva trebuie sa dea o declaratie/

In aceeasi oala-i greu sa faci o separatie/

 

E nevoie de dezinfectie, dezinsectie/

Pentru revolutie fara exceptie/

Pentru vechea clasa urata extinctie/

Dezlipiti acum aroganta de functie/

Si lasati o garantie pentru hotie/

Ca fotoliul de ministru nu e investitie/

Furatu’ dauneaza grav comunitatii/

Lasa-te de furat ca te bagi in belea singur/

Lasă-te de furat pentru bani vei ramane singur/

(Text selectat si adaptat de FP)


Inaugurarea sistemului antiracheta de la Deveselu: Participarea presedintelui Iohannis ar fi fost obligatorie daca ar fi fost prezent presedintele Obama sau vicepresedintele Biden

15/05/2016

Inaugurarea scutului antiracheta american de la Deveselu reprezinta incununarea unui obiectiv strategic fundamental al politicii externe si de securitate a Romaniei, care a intrunit consensul tuturor fortelor politice romanesti. Prin urmare, este politically correct sa sustinem si sa aparam aceasta realizare comuna RO-SUA-NATO de orice defaimare propagandistica a Rusiei.

Fostul președinte Traian Băsescu a declarat că șeful statului, Klaus Iohannis, trebuia să fie prezent la evenimentul de la Deveselu, pentru că acolo s-a aflat și secretarul general NATO, care are rang de șef de stat. Opinia mi se pare excesiva, NATO nu este un stat european sau suprastat euroatlantic. Mergand pe aceeasi linie de gandire am ajunge la concluzia aberanta ca secretarul general al ONU ar fi seful unui stat sau guvern mondial. Ideea de asimilare a functiei de secretar general NATO cu functia de sef de stat este gresita, chiar periculoasa, sa o dam repede uitarii, ca si cand nu am fi auzit-o, pentru a nu da altora idei.

Il inteleg pe presedintele Basescu, ideea de sef NATO egal sef de stat ii vine cel mai probabil din subconstientul de sustinator al unui suprastat european, al Statelor Unite ale Europei. Dar nu pot fi de acord cu supranationalismul si suprastatalismul neoliberaliste, care ne desfiinteaza suveranitatea si ne trateaza ca pe niste colonii. Ca importanta, reprezentare si protocol, lucrurile sunt limpezi si la fel ar trebui sa fie pentru toata lumea. La ceremonia la care au participat seful organizatiei politico-militare care este NATO, un secretar adjunct al apararii american, ambasadorul american, alti oficiali militari americani, prezenta sefului statului roman nu era imperativa. Obligatorie ar fi fost daca la eveniment ar fi participat presedintele Obama sau vicepresedintele Biden.


Eurovision 2016: Despre incorectitudinea politizării muzicii și ofensarea majorităţii

15/05/2016

Centru”, probabil aveti dificultati de orientare in hatisurile de idei, de nu observati discriminarea, fara retinere si fara rusine, la care sunt supuse majoritatile. Nu este vorba despre rusi sau despre americani (ultimii, in treacat spus, sunt extrem de discriminati la ei acasa, ca majoritate alba si crestina), ci de orice majoritate, de o problema de principiu, de standard unic, de a avea grija cu aceeasi sfintenie pe care o avem fata de minoritate ca nici majoritatea sa nu fie ofensata sau discriminata in vreun fel.

Este inca destul de dificil, dar nu imposibil, de a unifica abordarile fata de majoritate si minoritate intr-una singura. Inca vedem lovituri hard si soft asupra majoritatilor, la lumina zilei (v. razboaiele antiarabe) sau din intuneric (v. megaterorismul si multisuportul sau “superstelar”, de parca ar cadea din cer, adica, de “nu i se da de urma”).

Dar, pentru a va veni in ajutor pentru a iesi din “hatis”, va sugerez sa studiati teoria “conflictului civilizatiilor” a lui Samuel Huntington si pe cea privind “soft-power” si “hard-power” a unui alt Samuel, Joseph Nye Jr., cel putin, poate va pun pe o pista, inclusiv in privinta racordurilor “political correctness”. Si, da, poate veti intelege mai bine de ce politizarea muzicii este josnica si nu avea ce cauta la Eurovision, de unde trebuiau sa vina numai bucuria si destinderea pe care le cautam in muzica si in dans si pe care ni le aduc in dar muzica si dansul.

https://nastase.wordpress.com/2016/05/15/renuntarea-la-functie-nu-la-demnitate-2/


Razboi rece si in muzica: Ucraina a castigat Eurovisionul cu un cantec antisovietic, cu care “political correctness”, dezicandu-se de ea insasi, a tintit ofensator Rusia

15/05/2016

De regula, corectitudinea politică pledeaza pe ideea ca exprimarile si actiunile sa nu aduca niciun fel de atingere vreunei minoritati. Iata insa ca dupa 2014, cand Rusia si-a realipit Crimeea, la care SUA au raspuns cu declansarea unui nou razboi rece, Occidentul pare sa speculeze un nou sens al corectitudinii politice, prin care o elibereaza de grija de a nu fi ofensatoare cand este vorba de o majoritate sau chiar de un popor.

A-i ofensa si discrimina pe rusi, in sport, in muzica sau in orice alt domeniu care nu are legatura cu politica, a ajuns sa fie considerat corect politic, ba chiar si premiat, doar pentru faptul ca rusii sunt o majoritate care-si iubeste libertatea si neatarnarea. Am vazut acest nou “trendy”, indus de papusarii globali, in toata “splendoarea” lui, sambata seara, in Suedia, la finala Eurovision 2016, de la Stockholm.

Marea finala a fost castigata de Jamala, reprezentanta Ucrainei, cu piesa “1944”, care evoca deportarea de catre Stalin a tatarilor din Crimeea. Oficiali politici de la Moscova si din Crimeea au protestat impotriva acestei alegeri, destinate, potrivit lor, sa denigreze Rusia pentru readucerea in componenta sa a peninsulei Crimeea, cedata Ucrainei, in 1954, de catre Hrusciov.

Exista argumente, din istorie si din muzica, care sustin ca organizatorii Eurovisionului au fost prost inspirati sa se lase sfatutiti de “political correctness” sa accepte un cantec politic, care vorbeste despre o tragedie, cu determinari istorice controversate si nu mai putin tragice (jugurile mongol si bolsevic, razboiul nazist de subjugare a rusilor, batalioanele SS tataresti recrutate de Himmler impotriva rusilor etc.).

Potrivit istoricilor si politologilor, sensibilitati exista de ambele parti, iar adevarata corectitudine istorica si politica cere ca temele care le ranesc sa ramana niste paranteze ale istoriei si politicii, evocabile cel mult cu astfel de prilejuri, pentru a putea merge impreuna inainte, nu inapoi. Dupa parerea muzicienilor si muzicologilor, muzica este si trebuie sa ramana o incantare, nu sa devina o incrancenare.


Carpatii, bariera de securitate a Romaniei. Un ministru tehnocrat crede ca ar trebui strapunsa. Ar fi ca si cum SUA ar seca Atlanticul si Pacificul

13/05/2016

Ministrul Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu, consideră că nu este normal ca, la 26 de ani de la Revoluția din 1989, România să nu aibă o autostradă care să traverseze Carpații, arătând că aceasta este „până la urmă o chestiune de securitate națională”.

Declaratia ministrului din guvernul tehnocrat Ciolos a venit a doua zi dupa inaugurarea oficiala a scutului antiracheta american de la Deveselu. Probabil Comanescu a avut in vedere garantiile absolute de securitate pe care SUA s-au angajat, cu acest prilej, sa le ofere Romaniei.

Imi amintesc ca o asemenea siguranta iluzorie a avut-o si presedintele Nicolae Ceausescu, cand a anuntat triumfator, la 31 martie 1989, achitarea ultimei rate din datoria externa. “Suntem independenti cum nu am fost niciodata”, a sunat mult timp sloganul propagandistic, tot asa cum, acum, fredonam refrenul ca “avem cea mai mare securitate, cum nu am avut niciodata”. Pentru saracia la care a dus faraonismul comunist am platit cu o revolutie devastatoare, pentru un nou faraonism, neoliberalist, cine stie cand si cum vom plati…

Scuza lui Comanescu este însă ca a precizat că nu vorbește în calitate de ministru de Externe, ci „ca persoană care pretinde că a urmărit și mai înțelege câte ceva din procesul european”. Dar, oare, cat intelege un tehnocrat din istoria securitatii acestui spatiu de confluente contradictorii, despre care cu cateva zile in urma fondatorul Stratfor, George Friedman, a carui expertiza globala in materie de securitate nu poate fi pusa la indoiala, a declarat ca Romania risca sa fie atrasa intr-un “vartej” (impreuna cu Bulgaria)?

De milenii, Muntii Carpati au fost o centura de securitate pentru strabunii nostri, tot asa cum Oceanele inconjoara protectiv teritoriul nord-american. De aceea, a evoca strapungerea de catre Romania a barierei sale naturale de securitate, pe care o reprezinta Muntii Carpati, este de neinteles, ceva de domeniul absurdului. Ar fi ca si cum SUA si-ar distruge singura bariera naturala de securitate, prin secarea Oceanelor Atlantic si Pacific. Sa se puna oare de un nou gheseft de autostrada, cum a fost cu firma americana Bechtel? Sa ne mai gandim.


%d blogeri au apreciat: