Diferente de blazon si civilitate? Turcia a dat clasa SUA si UE: De ziua Rusiei, doar Erdogan l-a felicitat pe Putin

Exista o cutuma care spune ca in materie de aniversari si comemorari nu exista prieteni si adversari, ci doar oameni. Intelepciunea acestei legi nescrise vine probabil din fragilitatea si scurtimea vietilor omenesti, care nu merita sa fie consumate in orgolii si incrancenari prostesti. Dar, probabil la fel de mult, si din legea actiunii si reactiunii universale, ca si tu sa oferi celorlalti tratamentul de care vrei sa te bucuri din partea lor in astfel de momente existentiale.

Aceasta norma de conduita, de civilitate si de blazon, in fond, este la fel de valabila pentru indivizi si pentru state. Pe 12 iunie a fost Ziua Rusiei. In mod neasteptat, doar presedintele turc Recep Erdogan i-a adresat o scrisoare de felicitare omologului sau rus Vladimir Putin, cu ocazia zilei naționale a Rusiei, acesta fiind primul contact oficial cunoscut după mai multe luni de tensiuni puternice in relatiile dintre Moscova si Ankara.

Din partea omologilor din SUA si UE nu au fost inregistrate astfel de mesaje. Cel putin nu au fost facute cunoscute de media, in cazul omologilor din UE. Din partea SUA, a existat un mesaj din partea secretarului de stat John Kerry. „In numele presedintelui Obama si al poporului american, felicit Rusia,  de sarbatoarea sa nationala pe  12 iunie”, a declarat ministrul de externe american, pentru  serviciul de presa al Departamentului de Stat al SUA. Putin l-a felicitat pe Obama de Ziua SUA, pe 4 iulie, si in 2014, cand a intervenit racirea relatiilor intre cele doua parti, si in 2015.

Prefatand o lansare/dezbatere

Cred ca aparitia Tratatului de la Varsovia (TV) trebuie vazuta in primul rand in contextul geopolitic si militar, abia apoi in cel ideologic. Intr-o abordare contrafactuala a istoriei, “Cum ar fi aratat lumea daca nu ar fi existat Tratatul de la Varsovia?”, opinia mea este ca am fi trait mult mai devreme si mult mai brutal in imperiul neoliberalismului, al “democratiei liberale”, cum a sunat din toate portavocile, incepand de la Fukuyama, ideologia care a insotit extinderea NATO. Un argument, nu singurul dar esential si foarte palpabil, este ca dupa disparitia TV imperiul neoliberalismului s-a extins brusc, avand ca vector “o unica natiune necesara” si o unica superputere globala.

Glumind sau nu, nu am apucat sa vedem cum ar arata “comunismul deplin”, dar ruda sa adulta de azi, neoliberalismul deplin, am fi cunoscut-o mult mai devreme. Ce vreau sa spun este ca TV a avut un rol major in echilibrul militar global, un fapt care pune intre paranteze componenta ideologica sau propagandistica. Un fapt similar, daca vreti, cu echilibrul militar regional pe care l-au avut Irakul si Libia in Orientul Mijlociu, un fapt fundamental, care pune deopotriva in umbra argumentele ideologice privind “dictaturile” lui Saddam si Gaddafi si inlocuirea acestora cu “democratia” adusa de razboaiele “preventive” americane.

O idée despre necesara stabilitate militara pe care a adus-o TV in epoca (azi politicile de bloc sunt anacronice, fiind ele insele generatoare de riscuri de securitate), dand la o parte, repet, tezele ideologice, ne putem face rememorand situatia politico-militara internationala care a premers aparitia blocului rasaritean, ca o contrapondere, de echilibru, la cel atlantic.

Intre 1950-1953 a avut loc razboiul din Coreea, in care, pana la armistitiu, nord-coreenii au fost macelariti prin incredibile crime de razboi (asemanator vietnamezilor, de mai tarziu). In 1953 a murit Stalin, cu o suita de consecinte ideologice (din nou ideologice!), care in fapt mascau esentialul, tentativele de rupere a echilibrului militar global, lucrul care conta cu adevarat in ultima instanta. Raportul “secret” al lui Hrusciov (1956), care s-a dovedit a fi o teribila arma imagologica si de PR (ale carei consecinte dainuie si astazi), revolutiile din Polonia si Ungaria, tot in 1956, unul din efectele imediate ale raportului “secret” (arma despre care exista suspiciunea ca ar fi fost pusa in mainile hruscioviste de catre minti occidentale, a carei prima victima a fost chiar cel care a folosit-o!) samd, pana in 1991, cand TV s-a desfiintat, provocand dezechilibrul strategic si unipolarismul, cu consecintele dramatice cunoscute.

Sper ca dezbaterile sa iasa din „corectitudinea” ideologica si sa fie duse pe taramul geopoliticii si echilibrului, al securitatii egale si globale (si vad nume prestigioase, care sunt o garantie de dezideologizare si de profesionalism politico-militar).

https://nastase.wordpress.com/2016/06/14/dezbatere-despre-tratatul-de-la-varsovia/