Generalul cu piciorul in ghips, care a hotarat soarta Revolutiei: In Memoriam Victor Atanasie Stănculescu

In trecerea scurta prin aceasta lume, unii dintre muritori au nenorocul sa fie prinsi in conjuncturi strivitoare, ca intr-o menghine. Conjuncturi care le joaca destinul ca la o ruleta a pierzaniei, la care, oricum ar fi invartita, rezultatul este necastigator.

Un caz iesit din comun al unor astfel de conjuncturi este cand cel care, dus de valul unor evenimente exceptionale in pozitia de a lua decizii strategice, este chemat sa invarta roata istoriei nu numai pentru sine, ci si pentru ceilalti, care pot fi un popor, o natiune, o tara.

Singurul lucru de influenta care mai poate conta in mod real in astfel de cazuri extreme si decisive, sunt calitatea umana si patriotica a celui in cauza, care, cu pretul dramei personale, poate alege ca drama colectiva sa fie mai mica. Acesta a fost si cazul celui care in viata pamanteana a fost generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu a încetat din viaţă la 88 de ani, duminica, la 18.30, la un azil de bătrâni din Săftica jud Ilfov. Generalul Stănculescu a suferit un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, iar de atunci avea grave probleme de sănătate. Trupul acestuia va fi incinerat marţi.

La 17 decembrie 1989, având funcţia de ministru adjunct al apărării naţionale, Stanculescu a fost trimis de ministrul Vasile Milea sa reprime revoltele de la Timişoara. Punandu-si speranta salvarii personale si a regimului in Stanculescu, presedintele Nicolae Ceauşescu l-a numit comandant militar unic al Timişoarei.

Întors la Bucureşti, în noaptea de 21-22 decembrie, Stanculescu s-a deplasat la Spitalul Militar Central, unde l-a rugat in secret pe comandantul spitalului, un bun prieten in care avea incredere, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage de la implicarea ulterioara în reprimarea revoluţiei.

Totuşi, pe 22 decembrie dimineata, s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la ordinul lui Ceausescu, care l-a numit ministru al apărării naţionale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis în jurul orei 9.30.

Primele ordine pe care Stanculescu le-a dat ca ministru au fost de retragere in cazarmi a trupelor din Bucuresti si din toata tara, de oprire la portile Capitalei a unitatilor militare din teritoriu pe care Ceausescu le chemase in ajutor si de reintoarcere a acestora in bazele de dislocare. Stănculescu a ocupat funcţia de ministru până în anul 1991.

În 1999, generalul Stanculescu a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, săvârşit prin reprimarea revoluţiei din Timişoara, hotărâre confirmată în 2000, în urma recursului. Stanculescu a ispasit doar 5 dintre cei 15 ani de detentie, fiind eliberat conditionat.

La judecata contemporanilor, generalul cu piciorul in ghips a fost gasit vinovat. Cum va fi judecat de Posteritate si de Dumnezeu, nu stim. Ceea ce stim cu claritate, azi, este ca generalul nu a avut si sufletul in ghips. Infruntandu-l pe Ceausescu, si-a asumat drama personala si a ales ca drama romanilor si a Romaniei sa fie cat mai mica. Atat cat i-a stat in putere si cat i-a permis o conjunctura exceptionala.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe Generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Efectul Brexit: O posibila implozie a UE

Nu sunt de acord cu afirmatia publicației franceze La Croix, potrivit careia dezbaterea privind un eventual Brexit își găsește cu greu loc în spațiul public românesc.

Dimpotriva, avand in vedere alerta clasei politice in privinta implicatiilor negative ale unui Brexit asupra Romaniei, pe care le apreciaza ca ar fi inevitabile si majore.

Tocmai de aceea, prin aceste randuri incerc sa dau curs unei ingrijorari privind posibilitatea ca efectele unui Brexit sa fie mult mai mari decat cele aduse in discutie pana acum.

Brexit ar putea declanșa acțiuni similare în alte state membre din Europa de Est, a declarat șeful diplomației luxemburgheze Jean Asselborn într-un interviu publicat duminică de cotidianul german Tagesspiegel.

Consecinta Brexit ar putea fi insa si mai grava. Chiar fatala pentru UE, prin provocarea unei posibile implozii. Sa rememoram ce s-a intamplat cu CAER-ul, autodesfiintat in 1991, dupa toate zguduirile economice pe care i le-au provocat desprinderile de sistem, din 1989-1990.

Marea Britanie este o tara cu un potential si cu o articulare in UE comparabile cu cele ale Germaniei si Frantei. Nimeni nu-si poate imagina o supravietuire a UE fara Germania. Asa cum de neimaginat era un CAER fara URSS.

Chiar daca Marea Britanie a stat doua decenii in afara integrarii europene (CECO- 1952, CEE-1958, aderarea MB la CCE-1973), aceasta a devenit in scurt timp o placa turnanta a UE, alaturi de Germania si Franta.

Ca urmare, posibilitatea unei implozii a UE, in urma unui Brexit, nu este o speculatie, ci o posibilitate foarte probabila. Datorita paienjenisului de relatii din UE in care MB a fost implicata, o UE fara MB pur si simplu nu este reformabila, ci numai refondabila.

Concesiile care i s-au facut Marii Britanii pe seama beneficiilor sociale ale comunitarilor din ECE nu mi se par de durata. Nemultumirile vorbesc si vor vorbi. Chiar si fara un Brexit, un Estexit poate provoca un efect de domino in ECE. In acest caz, efectul de refondare va fi si mai probabil.

Ce ar aduce refondarea UE? Simplu, libertate. Libertatea unor noi standarde, cel mai probabil federale, dar si libertatea readerarilor.

PS: Jean Asselborn are dreptate. Prin insasi ideea de Brexit, raul a fost facut.

IQ Test: “Vicleșugul lui Cameron”

ZeV, cred ca aveti luneta aburita de ceata de pe canal, de vedeti atat de neclar lucrurile. Chiar si admitand ca observatorul are o “deficienta de dioptrii” (desi s-ar putea sa fie si una de refractie, in campul de observare), pentru a obtine claritatea la scara normala ar fi suficienta recititirea cu atentie si in totalitate a declaratiile liderilor americani si britanici despre Brexit. In acestea se afla foarte bine evocat riscul ca insularii sa devina insulari si economic, chiar si politic, nu numai geografic.

Presedintele Obama le-a spus-o foarte clar britanicilor, sa nu care cumva sa faca prostia sa iasa din UE, pentru ca cel putin zece ani vor fi singuri. Un eventual proiect alternativ, care sa integreze MB, nu va fi mai devreme de un deceniu, dixit Obama. Premierul conservator, David Cameron, si ministrii sai au venit cu foarte multe argumente economice, comerciale, financiare si de securitate care in esenta au spus acelasi lucru, ca MB va ramane singura, in urma Brexit, si ca de una singura nu va putea obtine niciodata ceea ce a obtinut impreuna cu coechipierii comunitari, din UE. Chiar si fosti ministri laburisti au atras atentia ca iesirea din UE ar fi o decizie inadecvata, prin consecintele nefavorabile.

Prin urmare, mi se pare inutil a bate o contramoneda, iesirea dintr-o echipa are un singur rezultat, singuratatea, iar o echipa este intotdeauna superioara singuratatii, indubitabil si indiscutabil.

Desi mai sunt cateva zile pana la referendumul de joi, cand vom vedea daca va fi o “Joia luminata” sau una “oarba”, pot sa ma pronunt cu anticipatie, de 99%, ca MB va ramane in UE. Nu stiu pentru cat timp, dar de pe acum un mesaj mi se pare limpede, cel putin pe baza semnalului de la Casa Alba, “Nu acum!”, si am sa spun si de ce. In primul rand, pentru ca apartenenta MB la UE ii ofera acesteia o pozitie excelenta de observare si informare. O astfel de pozitie este ca un cap de pod, care se castiga si se dezvolta, nu se cedeaza, ar fi o psihologie geopolitica inversa, iar niste actanti imperiali ar fi ultimii care sa poata fi acuzati de o asa inversiune.

In al doilea rand, pentru ca, in afara de avantajele de crestere, MB ii ofera o posibilitate inegalabila de influentare a celorlalti, deci implicit a propriului viitor. Si, atunci, cum ar putea fi numita decizia lui Cameron pentru un referendum Brexit? Un “santaj” britanic al UE, cum l-a calificat Vladimir Putin? Poate ca da, poate ca nu, eu i-as spune farsă, șotie, șiretlic (v. ucr. šutka). “Vicleșugul lui Cameron”. Ceea ce, cognitiv, este de bine, ca un test de inteligenta.

https://nastase.wordpress.com/2016/06/18/o-sugestie-pentru-dna-ministru-pruna/