Generalul cu piciorul in ghips, care a hotarat soarta Revolutiei: In Memoriam Victor Atanasie Stănculescu

In trecerea scurta prin aceasta lume, unii dintre muritori au nenorocul sa fie prinsi in conjuncturi strivitoare, ca intr-o menghine. Conjuncturi care le joaca destinul ca la o ruleta a pierzaniei, la care, oricum ar fi invartita, rezultatul este necastigator.

Un caz iesit din comun al unor astfel de conjuncturi este cand cel care, dus de valul unor evenimente exceptionale in pozitia de a lua decizii strategice, este chemat sa invarta roata istoriei nu numai pentru sine, ci si pentru ceilalti, care pot fi un popor, o natiune, o tara.

Singurul lucru de influenta care mai poate conta in mod real in astfel de cazuri extreme si decisive, sunt calitatea umana si patriotica a celui in cauza, care, cu pretul dramei personale, poate alege ca drama colectiva sa fie mai mica. Acesta a fost si cazul celui care in viata pamanteana a fost generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu a încetat din viaţă la 88 de ani, duminica, la 18.30, la un azil de bătrâni din Săftica jud Ilfov. Generalul Stănculescu a suferit un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, iar de atunci avea grave probleme de sănătate. Trupul acestuia va fi incinerat marţi.

La 17 decembrie 1989, având funcţia de ministru adjunct al apărării naţionale, Stanculescu a fost trimis de ministrul Vasile Milea sa reprime revoltele de la Timişoara. Punandu-si speranta salvarii personale si a regimului in Stanculescu, presedintele Nicolae Ceauşescu l-a numit comandant militar unic al Timişoarei.

Întors la Bucureşti, în noaptea de 21-22 decembrie, Stanculescu s-a deplasat la Spitalul Militar Central, unde l-a rugat in secret pe comandantul spitalului, un bun prieten in care avea incredere, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage de la implicarea ulterioara în reprimarea revoluţiei.

Totuşi, pe 22 decembrie dimineata, s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la ordinul lui Ceausescu, care l-a numit ministru al apărării naţionale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis în jurul orei 9.30.

Primele ordine pe care Stanculescu le-a dat ca ministru au fost de retragere in cazarmi a trupelor din Bucuresti si din toata tara, de oprire la portile Capitalei a unitatilor militare din teritoriu pe care Ceausescu le chemase in ajutor si de reintoarcere a acestora in bazele de dislocare. Stănculescu a ocupat funcţia de ministru până în anul 1991.

În 1999, generalul Stanculescu a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, săvârşit prin reprimarea revoluţiei din Timişoara, hotărâre confirmată în 2000, în urma recursului. Stanculescu a ispasit doar 5 dintre cei 15 ani de detentie, fiind eliberat conditionat.

La judecata contemporanilor, generalul cu piciorul in ghips a fost gasit vinovat. Cum va fi judecat de Posteritate si de Dumnezeu, nu stim. Ceea ce stim cu claritate, azi, este ca generalul nu a avut si sufletul in ghips. Infruntandu-l pe Ceausescu, si-a asumat drama personala si a ales ca drama romanilor si a Romaniei sa fie cat mai mica. Atat cat i-a stat in putere si cat i-a permis o conjunctura exceptionala.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe Generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: