Brexit, o deschidere in Regat a cutiei Pandorei: Raul cel mai mare, catastrofa geopolitica

24/06/2016

Probabil nemultumit ca  „Marea Britanie purta (doar) trei pălării” si imbatat de vreun scenariu, premierul conservator David Cameron a cedat ispitei Brexit, deschizand cutia Pandorei pe insula. In urma reactiilor dezaprobatoare ale mai marilor (dar si a mai putin marilor) lumii, nimeni nu se mai amageste ca repercusiunile asupra insularilor vor fi numai economice.

Consecintele se anunta deja a fi politice, prin transmiterea unui input puternic rivalitatilor si luptei de pe esichier, dupa pierderea partidei de catre conservatori si anuntul demisiei premierului Cameron. Efectele Brexitului se prefigureaza a fi si sociale, prin fracturarea societatii, dupa linia de demarcatie dintre cele doua tabere de la referendum, cat si a generatiilor, intre tinerii care au votat ramanerea si varstnicii care le-au pus pe umeri povara iesirii.      

Insa nici cele geopolitice nu vor ramane mai prejos, prin aducerea la suprafata a unor miscari de independenta indelung mocnite. Nu este deloc o fabulatie, primele semne au devenit publice si vocale. Premierul Scotiei, Nicola Sturgeon, a declarat ca viitorul Scotiei, care a votat masiv “In”, este in interiorul UE si ca este foarte probabil un nou referendum pentru independenta.    

Vicepremierul nord-irlandez Martin McGuiness a cerut un vot pentru unirea celor doua Irlande, in conditiile in care bursele au fost afectate iar efectele economice si politice daunatoare ale deciziei Marii Britanii de a iesi din UE au fost simtite imediat. Cel mai nou si mai neasteptat semnal este al Londrei. Zeci de mii de londonezi cer ca Londra sa devina independenta si sa ramana in UE.     

Insa de departe cel mai puternic efect geopolitic al Brexitului ar fi dezmembrarea Commonwealthului, reteaua de influenta geopolitica a Marii Britanii in lume. Commonwealthul este o organizatie interguvernamentala a 53 de state independente, foste colonii ale Imperiului Britanic (cu doua exceptii), care insumeaza o populatie de circa 2 miliarde de oameni si o suprafata de aproape 31,5 milioane km2.        

Sef al Commomwealthului este regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, aparent un detaliu, dar care in realitate, impreuna cu alte conditii de acordare a calitatii de membru, stabileste pozitia de influenta dominanta a Marii Britanii (sau, eufemistic spus, de primus inter pares).     

Regula de care membrii Commonwealth s-ar putea sa nu se mai simta legati in urma Brexit si a miscarilor de independenta care ii vor urma este cea de afiliere, prin extensie si de ramanere, potrivit careia orice nou membru trebuie să aiba o legătura constitutionala directa cu un membru existent al organizatiei, care in cele mai multe cazuri este Regatul Unit (in cateva si Noua Zeelanda, Australia si Africa de Sud).       

Desi calculul este simplu, el nu a fost prevazut, ori a fost limitat la UE (v. teza dominoului sau reactiei in lant a UE, inspirata de Brexit). O Mare Britanie fara Scotia si Irlanda de Nord nu va mai fi “Marea” Britanie.

Chiar si daca cele doua tari nu se desprind, dar scufundarea post-Brexit a Regatul continua, tarile Commonwealtului vor fi atrase in mod obiectiv de alte centre de influenta, mai puternice sau in crestere. In aceasta situatie, dezmembrarea Commonwealtului ar fi a doua mare catastrofa geopolitica, dupa cea din secolul trecut, a destramarii URSS.

https://nastase.wordpress.com/2016/06/24/brexit-doar-dimensiune-emotionala/


Brexit: Agatha Christie contra George Orwell?

24/06/2016

Acum, dupa ce seara ne-am culcat cu convingerea ramanerii Marii Britanii in Uniunea Europeana si dimineata ne-am trezit cu neasteptata si dezamagitoarea veste ca Regatul Unit a ales sa paraseasca Uniunea, nu mai este nimic de facut, ci doar de spus.

Ce s-a intamplat in timpul nefastei nopti de 23 spre 24 iunie, cand diferenta de 4% in favoarea “In” a devenit brusc “Out”? Situatia de “viceversa” va ramane probabil la fel de celebra ca cea din nuvela “Doua loturi” a lui Ion Luca Caragiale. “Asta e culmea!…culmea!”, ar fi strigat si astazi personajul nuvelei, Lefter Popescu, daca ar fi aflat de fatidicul rezultat de “viceversa” din cazul Brexit.

Rezultatul misterios al Brexit pare sa fie un amestec din romanele lui Agatha Christie si George Orwell. Mai précis, din capodopera primeia, romanul politist “Zece negri mititei” si din cea a celui de-al doilea, romanul politic “1984”. Nu stiu daca, lovindu-se de dubla gandire orwelliana, Agatha Christie ar fi dezlegat misterul, dar cred ca multe despre ce va urma vom afla recitindu-l pe George Orwell.

Cele mai multe din primele reactii la Brexit nu se refera la motivatiile electoratului, ci la cele ale politicienilor, carora li se datoreaza conducerea referendumului catre rezultatul de iesire. De remarcat ca jocul politic si electoral a fost condus pana in ultima clipa catre un rezultat emotional. Prin micile intredeschideri, care au fost lasate patrunderii privirilor, nu s-a vazut decat o miscare de lumini si umbre, care s-a oprit doar in ultima instanta, cand luminile si umbrele si-au schimbat locurile.

Sa fi fost o frauda electorala? Nimeni nu poate sti ce au vrut sa spuna exit-poll-urile private (publice nu au existat), comandate de marile banci, mai intai nepublicate, apoi favorabile “In”, ceea ce avea sa adanceasca falia emotionala dintre asteptari si rezultatul oficial. O inselare de masurare sau o constructie de basculare emotionala?

O a doua idée care ne-ar putea ajuta la intelegerea celor intamplate tine de codul lui Orwell, in care “Da” inseamna “Nu” si invers. Daca Agatha Christie ar ajunge la concluzia ca a fost folosit acest alfabet, atunci pe lista suspectilor privind responsabilitatea politica pentru iesirea MB din UE ar trebui adaugati exact cei care au pozat in „sustinatori ai ramanerii”.

O a treia observatie se refera la preocuparea insistenta fata de cine va ocupa in fata istoriei locul de vinovat pentru iesirea MB din UE. Retorica de autodisculpare nu este credibila. MB a obtinut de la UE ce a vrut si inca ceva pe deasupra. Marii actori globali au evidentiat avantajele (unele unilaterale), obtinute de MB de la UE, si au avertizat impotriva unui Brexit. Chestia cu “Sa ne luam tara inapoi” are cea mai mica acoperire in cazul MB, care nu a achiesat la mari capitole de integrare, ramanand in afara acestora.

Pentru UE, iesirea MB nu va fi “sfarsitul lumii”. Temerea președintelui Parlamentului European, care va discuta cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, pentru a se evita o „reactie in lant” nu este fondata. UE este o organizatie inteligenta, va supravietui si se va reforma, recunoscand si aplicand adevarul ca inteligenta inseamna adaptare. Solidaritatea este necesara mai ales in perioade de reforma, iar cea europeana va functiona si va trebui sa functioneze cum poate nu a facut-o niciodata, cu motoarele turate la maxim.

Indiferent de ce viitor isi va alege UE, episoade de tipul “clash”-ului britanic, sa te culci comunitar si sa te trezesti pe o insula nu trebuie sa se mai repete. Reformele trebuie sa fie consensuale si in niciun caz peste noapte. Occidentul are sansa sa-si intoarca fata spre Orient, constituind impreuna Lumea, unica si indivizibila, asa cum si este de fapt.


%d blogeri au apreciat: