UE post-Brexit: O continuitate adaptata

Ce ar trebui sa faca UE dupa consumarea episodului Brexit a devenit principala problema preocupanta. Pe aceasta tema, cateva opinii si idei punctuale:

  1. UE a acreditat un model istoric de integrare economica. Continuitatea readaptata a UE este o necesitate de progres, stabilitate si solidaritate europeana.
  1. Brexitul a afectat proiectul economic european, dar si alte proiecte regionale si globale. Proiectul european de unitate, solidaritate si pace a ramas neatins de Brexit.
  1. Orice pierdere economica poate fi recuperata si orice performanta este posibila daca exista unitate si solidaritate. Fara claritatea acestei conditionalitati in mintea fiecarui european, recuperarile si performantele nu ar fi fost si nu vor fi posibile.
  1. Tintele imediate trebuie sa fie refacerea UE si largirea completa a solidaritatii europene.
  1. UE nu trebuie sa-si lungeasca boala, legandu-se la cap cu asteptarea procedurilor de exit ale MB. Asteptarea va stanjeni si intarzia readaptarea, determinand cresterea pierderilor provocate de Brexit.

Un summit si o declaratie a celor 27 de membri UE prin care sa ia act de o decizie unilaterala si sa consfinteasca astfel o stare de fapt este un demers logic, suficient si necesar. UE nu pescuieste in ape tulburi si trebuie sa ceara MB sa faca la fel.

  1. UE trebuie sa descurajeze pretentiile scizioniste sau migrationiste post-Brexit din MB (fuga de Londra si de cetatenia britanica). Locurile de la masa UE sunt pentru state independente.
  1. UE trebuie sa invete din greseala Brexit a MB, a clasei politice de fapt. Si laburistii au incercat Brexitul (Harold Wilson, 1975), pe care conservatorii lui David Cameron l-au orchestrat mai bine, in 2016, dar in rau pentru MB.

Nereformarea sistemului politic si financiarizarea dispoportionata a economiei, care a distrus proportiile economice, sunt cele doua tare fundamentale care au tras in jos nu numai MB, ci si UE.

  1. UE nu trebuie sa lase ca istoria Brexit sa-i incurce viitorul. Chiar daca parlamentul britanic nu va valida referendumul de iesire sau daca va mai fi un al doilea, MB are nevoie de timp pentru digerarea celor deja intamplate si reforme politice, inainte de a-si mai pune problema unei eventuale intoarceri si reprimiri.

Adevaratii britanici sunt europeni, fara indoiala, dar politica si propaganda MB ascund o problema, de au reusit sa intoarca impotriva britanicilor un rezultat electoral de nimeni asteptat, ca intr-un joc piramidal. Iar daca euroscepticii o dau la intors, cu atat mai rau, nu poti porni la drum cu schimbatorii, care fac nesigur orice proiect. Orice piatra nesigura la temelia unei constructii risca sa o surpe.

  1. Cum readaptarea va fi de durata, UE va trebui sa activeze sursele care ii pot aduce o compensare mai rapida a pierderilor provocate de Brexit. Sursa balcanica poate fi sau nu o sursa de compensare, oricum va dura ani. La randul ei, sursa central si est-europeana ar putea sa se comprime. Timpul extinderii pare sa fi trecut si sa fi sosit cel al restrangerii.

Cea mai sigura, mai rapida si mai ieftina  sursa de compensare ar fi ridicarea sanctiunilor economice impuse Rusiei, care provoaca pierderi insemnate UE. Peste 6 luni, incepand cu 1 ianuarie 2017, pana cand au fost prelungite, sanctiunile ar putea fi ridicate, daca vor continua progresele de pace in Ucraina si acordurile de la Minsk se vor apropia sensibil si ireversibil de incheierea punerii lor in aplicare (cel putin in spirit, daca nu si in litera).

  1. Nu stiu daca eschivarea de la invocarea rapida a Articolului 50 din Tratatul UE, regretele sau accentele patetice care au inceput sa apara fac parte tot din strategia de iesire. Nu ar fi exclus, avand in vedere ca punerea de bete in roate a fost manifesta inca de la inceputul aderarii comunitare.

Oricum, toti ochii lumii sunt atintiti pe aventura britanica a Brexitului. Oriunde o plecare care nu lasa loc de buna ziua este decredibilizanta.

  1. Ar mai merita reflectat la o posibila problema. Sa fie “Brexit” o comedie, cu un final inca nescris? Nimeni nu poate garanta ca cine a obtinut cu atata usurinta o rasturnare impredictibila de situatie nu o poate obtine cu aceeasi usurinta si pe a doua, de revenire.

Evolutii contradictorii si extrem de fluide aduc aceasta posibilitate in orizontul ipotezelor. Cu o conditie, ca relatia pavloviana dintre semnale si reactii sa functioneze stereotip. Doar ratiunea ar da peste cap folosirea de emotii si de cuvinte ca de niste coduri sparte.

Cateva “indicii”, care ar putea fi artificiale, par sa sugereze o intorsatura. Peste 2 milioane de britanici au semnat petitia pentru un nou referendum. Tabara pro-Brexit continua sa se dezica de argumentele folosite in campanie, ultimul fiind cel privind migratia. Miliardarul american George Soros supraliciteaza efectul Brexitului, afirmand ca acesta inseamna “dezintegrarea” UE.

Din tabara laburistilor, initiatorii primului Brexit, esuat, fostul prim ministru Tony Blair a comparat Brexitul cu un rezultat al “unor miscari politice insurgente”, care “pot prelua controlul asupra unei tari” (comparatia merita sa fie retinuta de discursul politic privind rebelii din Siria, carora le este prefect aplicabila, poate de acolo a si fost preluata, deh!, gura… adevar graieste).

Nu-mi dau seama cum va reactiona UE la o noua rasturnare sau cum va fi mai bine, daca va taia sau nu cordonul ombilical al Brexitului. Ar putea sa fie un pariu castigat de “insurgentii” rasturnarii sau un pret ridicat platit de catre acestia reformelor politice si economice, care ii vor matura de pe scena.

  1. Fosta apartenenta a MB la UE, dar si unele apartenente actuale, a aratat posibilitatea existentei unor grade diferite de integrare. Nu stiu daca acest lucru este neaparat gresit. Gresit mi se pare a pretinde unor membri sa se integreze in totalitate, chiar daca integrarea pe anumite dimensiuni nu le-ar servi interesele, ci dimpotriva. Cred ca integrarea totala a fost o modalitate deghizata de aservire politica sau de federalizare de facto, desi nu a purtat acest nume.

Cei sase fondatori ai UE au evocat posibilitatea unei adaptari „flexibile“. Flexibilitatea ar putea capata insa si o alta forma pentru statele care ar alege sa urmeze calea MB, de integrare diferentiata in UE si de asociere cu UE pe unele dimensiuni. Ar dispare astfel sferele exclusive de influenta si imobilitatea azimutala, geopolitica si geoeconomica a statelor europene. Posibilitatea simultana de a te integra cu unii si de a te asocia cu altii ar crea o tesatura, o intretesere politica si economica a spatiului Europei, inlaturand vechile si paguboasele clivaje.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: