Brexitul a intins speculatia ca pecinginea: George Soros si Marshall Wace au pariat contra Deutsche Bank si au castigat. Nu a fost numai intuitie, ci si cunoastere

28/06/2016

Brexitul s-a dovedit a fi fost sursa unor castiguri speculative insemnate. Practic, multe din pierderile lirei sterline au fost de fapt treceri dintr-un buzunar in altul sau compensari prin aducerea de euro din alte buzunare. Miliardarul american George Soros si hedgefond-ul londonez Marshall Wace au pariat contra Deutsche Bank si au castigat milioane de euro.

La primele ore ale diminetii din 24 iunie, cand s-a aflat rezultatul pro-Brexit al referendumului din ziua precedenta, George Soros a pus la vanzare pe bursa un pachet de actiuni ale bancii germane, folosind schema “vanzare in gol” (short sale), care mizeaza pe scaderea cursului actiunii.

Actiunile nu erau in posesia lui Soros, care a tranzactionat, practic, un bun „imprumutat”. Potrivit schemei, vanzatorul, care la momentul ofertarii nu detine pachetul de actiuni, este obligat sa-l livreze „la termen”, de regula in 2-3 zile. In zilele de dupa publicarea rezultatului Brexit, actiunea Deusche Bank a cazut cu mai bine de 20%.

A fost numai intuitie? Nu, ci si cunoastere, spun analizele si starea de fapt. Deutsche Bank este legata ombilical de UK, prin seful bancii, britanicul John Cryan, dar si prin relatiile de afaceri cu City-ul londonez. Speculatorul George Soros a devenit faimos in 1992, cand a pariat pe lira sterlina, imbogatindu-se peste noapte cu peste 1,3 mld. dolari,

”Raia neagra a speculatiei”, aflam din surse istorice, a inceput de la clanul  Rotschild, ai carui agenti au urmarit, pe 18 iunie 1815, infrangerea lui Napoleon in batalia de la Waterloo. Cu mai mult de 20 de ore inainte ca stirea sa ajumga la Londra, Nathan Rotschild a raspandit zvonul ca Napoleon a castigat razboiul. Actiunile au scazut cu 98% si Rothschild a cumparat economia Britaniei cu cativa penny pe o lira.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-21116660-brexit-soros-iar-pariaza-contra-castiga-milioane-euro-acum-spatele-deutsche-bank.htm


Nu este ceata pe continent

28/06/2016

Iesirea din Uniunea Europeana a fost un raspuns politic al Marii Britanii la implicarea excesiva a Bruxellesului in treburile nationale ale statelor comunitare. Acesta este diagnosticul corect, la care UE trebuie sa gaseasca tot un raspuns politic.

Cautarile adaptative se invart in acest moment in jurul dilemei: mai multa sau mai putina integrare? Mai inainte ar trebui insa optat asupra catorva chestiuni de abordare.

In primul rand, ca cel mai puternic si mai oportun raspuns politic al UE trebuie sa fie cel de unitate si solidaritate. Spectacolul centrifugal si disolutiv pe care il ofera MB in urma Brexitului este o lectie negativa, de cum nu trebuie procedat.

Sa fie limpede, nu UE este in criza, ci MB. Fata de dezbinarea de pe insula, cu incredibile “delicte” de lezmajestate si lezcommonwealth ce par rupte dintr-un roman de fictiune politica, UE trebuie sa ofere un raspuns de distantare, prin unitate si solidaritate.

In al doilea rand, UE este o constructie brilianta pe care nicio reactie continentala nu trebuie sa o slabeasca sub aspectul pozitiei globale. Eventuale anvelopari interne, subregionale sau regionale, sa nu fie in detrimentul anvelopei externe numite “UE”.

UE trebuie sa identifice si sa accepte existenta in masa intereselor sale a celor patru categorii de interese, pe care trebuie sa le puna in echilibru: nationale, subregionale, regionale si globale. Interesul si brandul global se hranesc din celelalte, dar si invers.

Ar trebui reflectat daca nu cumva ar fi necesar sa se dea curs si altei formule de suveranitate, anume celei de “punere in comun” a suveranitatilor. Aceasta noua formula ar putea coexista cu vechea formula, “transferul” de suveranitate.

Un posibil model mixt de suveranitate ar putea imbina transferul de suveranitate cu punerea in comun a suveranitatilor. O centralizare politica a integrarii in Vest, o descentralizare, in Est.

Nu este nevoie sa fie numite “federatie” si “confederatie”, in ultimul caz rolul partilor fiind mai mare ca al centrului. Desi un model partajat tocmai asa ceva ar avea in vedere, important este compromisul (1) si sa nu tragem ziduri politice (2).

Nici zonelor Euro si Schengen nu li s-au atribuit o denumire politica. Interesant este ca nu numai vestul european pare sa simta nevoia unui „parlament“ zonal, ci si estul european (v. propunerea poloneza).

Cred ca de pe asemenea pozitii de abordare raspunsul la dilema momentului ar fi mai usor si mai conciliant. De asemenea, readaptarea ar trebui sa fie etapizata, nu dintr-o data (exploziva).


%d blogeri au apreciat: