Nu este ceata pe continent

Iesirea din Uniunea Europeana a fost un raspuns politic al Marii Britanii la implicarea excesiva a Bruxellesului in treburile nationale ale statelor comunitare. Acesta este diagnosticul corect, la care UE trebuie sa gaseasca tot un raspuns politic.

Cautarile adaptative se invart in acest moment in jurul dilemei: mai multa sau mai putina integrare? Mai inainte ar trebui insa optat asupra catorva chestiuni de abordare.

In primul rand, ca cel mai puternic si mai oportun raspuns politic al UE trebuie sa fie cel de unitate si solidaritate. Spectacolul centrifugal si disolutiv pe care il ofera MB in urma Brexitului este o lectie negativa, de cum nu trebuie procedat.

Sa fie limpede, nu UE este in criza, ci MB. Fata de dezbinarea de pe insula, cu incredibile “delicte” de lezmajestate si lezcommonwealth ce par rupte dintr-un roman de fictiune politica, UE trebuie sa ofere un raspuns de distantare, prin unitate si solidaritate.

In al doilea rand, UE este o constructie brilianta pe care nicio reactie continentala nu trebuie sa o slabeasca sub aspectul pozitiei globale. Eventuale anvelopari interne, subregionale sau regionale, sa nu fie in detrimentul anvelopei externe numite “UE”.

UE trebuie sa identifice si sa accepte existenta in masa intereselor sale a celor patru categorii de interese, pe care trebuie sa le puna in echilibru: nationale, subregionale, regionale si globale. Interesul si brandul global se hranesc din celelalte, dar si invers.

Ar trebui reflectat daca nu cumva ar fi necesar sa se dea curs si altei formule de suveranitate, anume celei de “punere in comun” a suveranitatilor. Aceasta noua formula ar putea coexista cu vechea formula, “transferul” de suveranitate.

Un posibil model mixt de suveranitate ar putea imbina transferul de suveranitate cu punerea in comun a suveranitatilor. O centralizare politica a integrarii in Vest, o descentralizare, in Est.

Nu este nevoie sa fie numite “federatie” si “confederatie”, in ultimul caz rolul partilor fiind mai mare ca al centrului. Desi un model partajat tocmai asa ceva ar avea in vedere, important este compromisul (1) si sa nu tragem ziduri politice (2).

Nici zonelor Euro si Schengen nu li s-au atribuit o denumire politica. Interesant este ca nu numai vestul european pare sa simta nevoia unui „parlament“ zonal, ci si estul european (v. propunerea poloneza).

Cred ca de pe asemenea pozitii de abordare raspunsul la dilema momentului ar fi mai usor si mai conciliant. De asemenea, readaptarea ar trebui sa fie etapizata, nu dintr-o data (exploziva).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: