“Antepronuntare” neoliberalista: Guvern fara opozitie

Ideea unui guvern de uniune nationala a aparut dupa consultarile de la Cotroceni cu partidele, pe tema post-Brexit. Paternitatea noii formule de guvernare, de dupa alegerile din toamna, i-ar apartine presedintelui Klaus Iohannis. Sursa acestei atribuiri, presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, a fost rapid si zgomotos contrazisa de apropiati ai puterii, pe motiv ca liderul ALDE nu a participat la consultari, unde nu s-ar fi discutat o astfel de varianta.

Totusi, fum fara foc nu exista, pentru ca ideea unui guvern de uniune nationala a reaparut mult mai nuantata, in mod cert ca nu hodoronc-tronc ci ca rezultata al uni proces de reflectie. In emisiunea “In fata ta” de la Digi24, Costin Borc, vicepremier si ministru al Economiei in guvernul tehnocrat, deci o sursa de autoritate si bine informata despre proiectele din culisele puterii, a facut lobby pentru varianta unui guvern de uniune nationala. Borc a sustinut ca aceasta formula ar aduce stabilitate si un plus in negocierile care vor urma in UE, dupa Brexit. Mai mult, al doilea om in guvernul tehnocrat l-a scos pe Dacian Ciolos din adeziunea tehnocrata si “l-a pus” in fruntea guvernului politic, care va urma dupa alegerile parlamentare.

De ce se lanseaza in asemenea “antepronuntari” oamenii presedintelui, cand nimeni nu este Mafalda, eroina atotstiutoare din benzile desenate argentiniene, ca sa stie ce scoruri si ce majoritate vor rezulta din alegeri? Daca ei il vad in decembrie pe Ciolos drept premier al unui guvern politic, din partea carui partid politic va fi? Din partea PNL? Adica, cum ar veni, iohannistii dau cartile pe fata, ca “tehnocratii” sunt de fapt liberali? Este asta un semn ca mintosenia nu-i prea da afara din casa? Nu am nimic cu Dacian Ciolos, pe care chiar il cred ca este un tehnocrat, si inca unul de exceptie, pe care il vad ca se zbate, pleaca de luni intr-un turneu in Vietnam si in Mongolia, si care cred ca ar putea fi negociatorul ideal pentru interesele Romaniei in Uniunea Europeana post-Brexit.

Dar despre ceilalti membri din guvern, nimeni nu poate garanta ca nu sunt liberali sau acoperiti. Cata credibilitate mai pot avea niste oameni care au tesut minciuna politica a guvernului “tehnocrat”, pe care tot ei, constient sau inconstient, se grabesc sa o risipeasca? Intrebarea este retorica, fireste, dar nu si lipsita de virtutea de a ne deschide ochii si mintile. Liviu Dragnea este de inteles cand afirma ca guvernarea este foarte proasta si ca PSD nu va face alianta cu PNL cat va fi el presedintele partidului. Dar Dragnea insusi este ahtiat dupa functia de premier, construind pe nisipuri miscatoare, ca si liderii liberali.

Cred ca miscarea pe care o va incerca regimul de dreapta va fi una de imitatie, de reanimare a unui fals “USL” si a unui fals spirit de la “Snagov”, in beneficiul neoliberalistilor. Nimeni nu s-ar opune unui guvern de uniune nationala daca Romania s-ar afla intr-o prelungita si fara de perspectiva criza politica, economica sau de alta natura, si aici Dragnea are dreptate, desi, sa ne amintim, regimul neoliberalist Basescu a respins fara drept de apel o asemenea solutie, cand dezastruoasa situatie politica si economica din tara o cerea cu disperare.

Pentru a intelege si mai bine ce vor sa faca dupa alegeri “baietii destepti” ai dreptei neoliberale, sa mai observam un lucru, ca evantaiul partidelor populare (neoliberale) actioneaza de fapt ca un partid unic, fara opozitie si alternativa. Din nou, simtim, se vrea retestarea mai vechii teze a ducerii stangii spre dreapta sau pe terenul dreptei, de aceasta data prin varianta unui guvern PNL-PSD, cu un rol secundar si subordonat al social-democratilor, caz in care iar ne vom indoi daca PSD va mai fi sau nu de stanga.

In principiu, in afara cazurilor de criza, un guvern de uniune nationala ar mai fi oportun in situatiile de fragmentare excesiva a esichierului, cu o puzderie de partide si partidulete, cand pentru a se crea o majoritate ar fi nevoie de o uniune a celor mai multe dintre acestea, care de facto ar genera un guvern de uniune nationala, pana la noi alegeri, pana la care vor avea loc regrupari, sedimentari si reasezari politice. Nici acesta nu este cazul Romaniei de azi, cand dupa un lung proces istorico-politic s-a ajuns la un esichier echilibrat, cu doua partide mari, PSD si PNL, cate unul pe fiecare parte a esichierului. Tot de principiu, pentru formarea unei majoritati o alianta intre partide de stanga si de dreapta nu este exclusa, cum a fost USL, cu un PSD proeminent si un PNL modest, cu 13-15% din voturi, mai putin in unele perioade, care a iesit din Uniune intarit, cu circa 10%, la care fuziunea cu PDL a mai adaugat cam tot atata (grosso modo). Un guvern de uniune nationala, ingloband cele doua partide mari, PSD si PNL, ar insemna un guvern fara opozitie. Acesta a fost visul de aur al comunistilor, care a devenit, se pare, si al neoliberalistilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: