Turcia: Statului de drept i-a trecut glontul pe la ureche. Lovitura de stat militara a esuat. Populatia l-a salvat pe presedintele legitim. Nimic nu va mai fi ca inainte

16/07/2016

Incercand sa profite de plecarea din Instanbul a presedintelui Recep Tayyp Erdogan, care se afla in concediu la Bodrum, o factiune din armata turca a incercat, vineri, o lovitura de stat.

Momentul de “oportunitate” pare rupt din manualul loviturilor de stat, dintre care multe au avut loc in timpul absentei din capitala a sefului statului.

La fel pare sa fi fost si sursa de inspiratie externa, cum se intampla cu cei mai multi uzurpatori, care de regula se afla in strainatate. Clericul turco-american Fethullah Gulen, aflat de mai multi ani in SUA, a fost acuzat de presedintele Recep Erdogan si de premierul Binali Yildirim ca s-a aflat in spatele tentativei de lovitura de stat.

Predicatorul Gulen este cunoscut de multa vreme drept un adversar radical al presedintelui islamic Erdogan si un pretendent la functia de sef al statului turc.

Aventura pucistilor s-a terminat prost. Unii lideri pucisti au fost arestati, altii au fugit in Grecia, unde au cerut azil politic. Cel mai recent bilant a anuntat 265 de morti, 1440 de raniti si 2 839 de arestari din randurile personaluli militar.

Pucistii au tras in populatie, care la apelul lui Erdogan a iesit in strada, sustinand activ autoritatile democratice,  Vor urma pedepse grele pentru tradare si crime, inclusiv cea suprema, care s-a cerut sa fie reintrodusa.

Sustinerea internationala a pucistilor, din partea statelor sau organizatiilor democratice, a fost zero. Toate statele, in frunte cu UE si SUA, si-au declarat sprijinul pentru statul de drept si ordinea constitutionala.

Premierul turc a facut sambata la pranz o declaratie transanta, fara adresa explicita, insa apreciata de observatori ca o aluzie la SUA: „orice tara care il adaposteste pe clericul Gulen nu poate fi un prieten al Turciei si va fi considerata in razboi cu Turcia.”

Desigur, frustrarile celor care au fost tinta loviturii de stat sunt mari, iar reactiile sunt legitime si de inteles. Nu este exclus ca autoritatile turce sa ceara celor americane extradarea lui Gulen, insa este putin probabil ca o si vor obtine.

Care au fost cauzele tentativei de lovitura de stat? Multi incearca sa le puna pe seama autoritarismului lui Erdogan, a unor pretinse pulsiuni “sultanice”. Insa cand te afli in vecinatatea razboaielor din Siria si Irak si te confrunti cu un val de atentate teroriste, nu ai de ales.

Democratia se consuma la urne si in parlament, dar limba teroristilor nu este cea a democratiei. Acest lucru pare sa fi gasit o intelegere perfecta la autoritati si populatie, cand premierul turc a spus ca la forta se raspunde cu forta, iar turcii au iesit din case sa-si apere conducatorii pe care i-au ales.

In opinia mea, deosebirea dintre presedintele islamic Erdogan si predicatorul islamic Gulen este dintre doua linii islamice. O linie uneste valorile islamice cu laicitatea statului, cealalta le dezbina.

Oricare dintre cele doua drumuri ale dezbinarii duce la alienare. Ateizarea laicizarii, surghiunirea credintei duc la totalitarism. Absolutizarea religioasa, excluderea civilitatii laicizarii institutionale deraiaza in terorism. Pentru ambele cazuri de deraiere, laicista sau religista, avem exemple arhisuficiente. Din pacate.

Nu stiu pentru care din cele doua drumuri ale dezbinarii dintre norme si valori predica Gulen. Probabil ca acest lucru nici nu prea conteaza pentru un cleric islamic de tipul lui Gulen, care si-a probat interesul pentru efectul politic numit destabilizare, obtinut prin lovitura de stat.

Cred ca oricum i-as numi adeptiunea, de atatürkizare (laicizare) sau dezatatürkizare (islamizare), la fel as gresi, pentru ca cei ca Gulen se adapteaza foarte repede pentru a obtine efectul politic pe care si-l doresc. Altfel spus, in astfel de cazuri, scopul scuza mijloacele.

Daca vom intelege foarte clar raporturile dintre valori si norme, ca valorile hranesc si calauzesc normele, vom intelege de ce Erdogan este un continuator al lui Atatürk laicizatorul, un Atatürk civilizatorul, civilizatie pe care Atatürk nu avea cum sa o obtina peste noapte, la abandonarea otomanismului, fara sa fi realizat mai intai laicizarea.

Erdogan este un reformator, un modernizator al societatii turce, pe care o pregateste pentru integrarea cu alte societati civilizationale, la scara euroatlantica si/sau euroasiana, poate chiar vancouverian-vladivostokiana. Erdogan trebuie sa fie sustinut de lumea civilizata, sa vindece aceasta rana de rupere dintre valorile islamice, care dau identitate culturala, si normele laice, care dau directia civilizationala.

Ce va urma? Cu siguranta, dupa esuarea loviturii de stat guleniste, nimic nu va mai fi cum a fost. Dupa ce a aterizat la Istanbul si a fost primit cu ropote de aclamatii populare, presedintele Erdogan a declarat ca “Tentativa de lovitură de stat este un act de trădare și un motiv pentru “a curăța” forțele armate de elementele trădătoare.”


Lovituri de stat: A treia in zona Marii Negre

16/07/2016

Ghita Bizonu m-a sculat cu noaptea in cap cu o intrebare: “Fragmentzel, daca mai tii minte discutam odata despre ce ar fi aia lovitura de stat. Una are loc chiar acum. Seamana cumva cu ce a fost la noi in 2012?”.

Dupa ce m-am mai dumirit, ii raspund: Ghita, este inca multa ceata pe Bosfor. Razboiul informational ne impiedica sa stim ce este adevarat si ce este fals in stirile care ajung la noi.

Insa in principiu as raspunde la intrebare cu da si nu. Da, ce a fost in 2012 si ce este in 2016 pot fi catalogate ca lovituri de stat, care se deosebesc doar prin mijloace.

Nu, deoarece cea de la noi a reusit, iar cea de la vecini pare sa fi esuat (observa, te rog, incidenta crescuta a loviturilor de stat in zona noastra geopolitica, Bucuresti in 2012, Kiev, in 2014, Ankara, in 2016).

Anularea vointei populare de la referendumul din 2012 si, apoi, dracovenia numita „coabitare” au avut drept rezultat perpetuarea unui sistem de aservire politica cvasiabsoluta a Romaniei, de limitare drastica a suveranitatii (o fi reinviat Brejnev la Washington?) si de exploatare coloniala a resurselor romanesti. Evenimentele din 2012 au stat la baza transferului de sistem si de putere din mainile lui Gitenstein si Basescu in cele ale lui Klemm si Iohannis. Mai discutam (se pare ca vom avea despre ce).


%d blogeri au apreciat: