Din nou despre armele de comunicare terorista: Experimentele Facebook de extindere a acoperirii in mediul rural cu ajutorul dronelor si jocul Pokemon Go nu sunt de bun augur pentru lupta antiterorista

26/07/2016

Ultimul atentat islamic dintr-o biserica dintr-o comuna din Franta vorbeste, in limbajul celor care vor sau se pricep sa-l inteleaga, ca pericolul se poate extinde dinspre urban spre rural.

Din aceasta perspectiva, preocuparile Facebook de a-si extinde aria de acoperire in mediul rural cu ajutorul dronelor ar putea sa nu ajute lupta antiterorista, ci sa-i ajute pe teroristi.

De asemenea, jocul Pokemon Go ar putea fi folosit de catre planificatorii actelor teroriste pentru indicarea traseelor si ducerea teroristilor la tinta. Cei care au responsabilitatea securitatii cetatenilor, cat si cetatenii insisi, ar trebui sa ia in calcul posibilitatea folosirii acestor mijloace de comunicare ca arme teroriste, in strategiile de informare, prevenire si combatere antiterorista.


Analiza lui Adrian Nastase de la Antena 3 i-a ars rau la ficati pe adversarii politici: Un critic (de dreapta) mi-a trimis o reactie la un articol despre politicianul social-democrat de acum aproape doi ani!

26/07/2016

Adversarii politici ai lui Adrian Nastase nu stiu de ce sa se mai lege si de unde sa-l mai apuce. Disperarea vine dupa reaparitia in dezbaterea publica a lui Adrian Nastase, intr-o emisiune a Alessandrei Stoicescu, de la Antena 3, despre pericolelel care ameninta Romania.

https://nastase.wordpress.com/2016/07/21/emisiunea-de-ieri/

 Am scris, in urma cu aproape doi ani, un articol intitulat: “O ideologie de campanie: Romania divergenta si barba lui Nastase.” La acel articol, un comentariu (rautacios) afirma: Lipsa profesiei de critic literar se simte! Orce individ poate lansa o carte.”

Nu il cunosteam pe comentator, i-am raspuns ca un cititor de literatura beletristica, presupunand ca este critic literar: “Nu stiu ce vreti sa tintiti, dar, strict pe litere (banuiesc ca apartineti breslei), faceti o dubla greseala, confundati literatura cu politica si plasati criticul literar pe taramul politicii. Nu mai vorbesc de concluzie, desi ar fi de dorit sa fim un popor de carturari. N.B.: Revin si mai adaug, evident nu pentru dvs., ca, spre deosebire de talentul si fictiunea care scriu cartile beletristice, autorii cartilor politice sunt realismul si vizionarismul.”

Presupunerea de atunci s-a dovedit falsa, criticul nu era literar, ci politic, de dreapta. Am aflat acest lucru dupa emisiunea de acum cateva zile de la Antena 3 cu Adrian Nastase, cand am primit o reactie la ceea ce raspunsesem comentatorului de acum aproape doi ani. Tardiva si neasteptata reactie suna asa: “Reactia realism politruc poate !”. Nu am putut decat sa-i transmit nedumerirea: “O, Doamne, mesajele in sticla duse de apele marilor sau oceanelor ajung la destinatie dupa zeci sau sute de ani, la mine, iata, internetul l-a adus in mai putin de doi ani, deci sunt un fericit!”.

Reiau, mai jos, articolul cu pricina:

O ideologie de campanie: Romania divergenta si barba lui Nastase

Am ales un titlu, simt nevoia sa incep cu aceasta explicatie, nu pentru a face piata unei formule jurnalistice extravagante, care de obicei duce atentia spre zone marginale, ci, asa cum cum vor avea prilejul sa constate cei sensibili la nuante, pentru a trimite spre o relatie de profunzime, care ne poate scapa in zgomotele mediatice, de campanie electorala.

Exista, la noi, din partea celor care se tem de ideologii, de posibilitatile pe care acestea le pot da aflarii unui sens pentru energiile Romaniei, o ideologie a dezideologizarii. In fapt, „sfarsitul ideologiilor”, cum a asertat fara sa convinga Daniel Bell, este tot o ideologie, a mascarii discrepantelor nedrepte dintre munca si capital, a conservarii establishmentelor care impart discriminatoriu avutiile nationale. Cand in acest joc al ideologizarii dezideologizarii sunt atrase segmente ale elitelor culturale, oricat de subtiri, cum este minuscula „intelectualilor lui Basescu”, cresc confuzia si dezorientarea in societate, se ingreuneaza posibilitatile de schimbare. Ignominia cu care Andrei Plesu l-a atacat pe maestrul Radu Beligan este abominabila. Un venerabil nonagenar, care si-a exprimat sustinerea pentru programul prezidential al lui Victor Ponta, de a scoate Romania din labirintul ariadnic in care a fost aruncata de Basescu&Acolitii, nu poate fi acuzat ca ar avea asteptari de recompensa politica, ci doar tribulatii fata de romani si divinitate.

O campanie electorala fara ideologii nu are mize pentru masa mare de alegatori, ci doar pentru candidati si cei cativa din spatele lor. Ideologiile exprima interesele unor grupuri mari de oameni, sunt motoarele care fac ca partidele sa fie urmate si parlamentele sa castige reprezentativitate. A devenit evident ca in ultimii zece ani partidismul si parlamentarismul din Romania au suferit erodari puternice. Cauza primara a constituit-o dezideologizarea activa a proceselor electorale si de putere, in favoarea personologizarii acestora. Campania electorala care va incepe peste cateva zile, pentru alegerea unui nou presedinte, ameninta sa escaladeze personalismul candidatilor, sa scoata din competitie ideologiile, interesele alegatorilor.

O campanie care se invarte in jurul unor false probleme, cu fabricarea de liste cu „incompatibilitati” sau „ofiteri acoperiti”, care sa-i scoata din cursa pe adversari, cu fel si fel de alte atacuri la persoana, doar-doar vor fi evitate dezbaterile de idei, cai si solutii, este o slujitoare a status-quo-ului. Dezideologizarea incearca sa ascunda polarizarea, prapastia care exista intre „Cele doua Romanii”, cum a conceptualizat-o, ideologic, Adrian Nastase in cartea pe care a lansat-o, marti, o istorie documentata, in 850 de pagini, a greselilor politice ale sistemului instapanit in ultimul deceniu. Si, prin aceasta, am ajuns la relatia dintre ideologi, ideologie si schimbare, care trebuie sa-si ocupe locul cuvenit intr-o campanie electorala.

Pentru orice elev silitor, istoria este cel mai bun invatator, cel mai puternic luminator al viitorului. Istoria politica nu face exceptie. Relevarea greselilor politice, a ceea ce nu (mai) trebuie facut are o puternica si stimulativa incarcatura ideologica pentru promovarea intereselor sociale, poate lumina caile, mijloacele si scopurile pe care politica le poate urma pentru a merge inainte, fara a mai plati costurile care au tinut-o pe loc sau au tras-o inapoi. Romania divergenta poate afla in istoria politica a ultimilor zece ani sensul pe care l-a pierdut in tot acest timp.

Un ideolog (si aici incerc sa fac legatura dintre titlu si firul epic al lansarii amintite, pentru cei care au fost martori) poate fi scos din jocul politic sau, dezgustat de politica, poate spune, pur si simplu, „Nu contati pe mine!”. Dar ideile sale, o data intrate in spatiul public, nu-i mai apartin si nu au frontiere. Intr-adevar, un partid nu poate fi al unei singure generatii, numai o sinteza intre energia tinerilor si experienta seniorilor il poate feri de greseli sau infrangeri. In campania care bate la usa, partidul ideologului trebuie sa-i preia ideologia, iar la nevoie, sa-l cheme in fruntea sa.

O istorisire a bataliei de la Varna spune ca, la intrebarea sultanului Murad al II-lea de ce toti mortii armatelor crestine aveau barba neagra, vizirul i-a raspuns ca daca cel putin unul ar fi avut barba alba nu ar fi facut greselile care le-au adus infrangerea. Dar ideologul ne-a spus povestea doar pe jumatate. Murad al II-lea cedase cu cateva luni inainte tronul fiului sau, Mehmet al II-lea care avea doisprezece ani. La aparitia amenintarii cruciadei, Murad a fost chemat sa preia tronul, la care a protestat cu vehementa, pe motiv ca nu mai este el sultanul. La aflarea refuzului, fiul i-a scris urmatoarele: „Dacă tu ești sultanul, trebuie să-ți conduci armatele; dar dacă eu sunt sultanul, îți ordon să vii și să-mi conduci armatele”. Murad nu a avut cum să mai refuze și a revenit la tron. Sunt doua pagini ale aceleiasi lectii, despre experienta, coordonare si solidaritate, care ar trebui bine invatate inainte de a porni in campanie. Este sansa Romaniei de a redeveni convergenta.


A venit vremea: Inteligenta utila trebuie sa ia locul idiotilor utili din politica

26/07/2016

Probabil ca unii ar putea sa fie contrariati de ideea de “inteligenta utila”. Daca sursa acestei contrarietati ar fi argumentul ca orice inteligenta este utila, ma tem ca acesta nu prea sta in picioare. Nu intotdeauna. Teoretic asa ar trebui sa fie, dar practic fiecare din noi a constatat ca exista oameni inteligenti indiferenti, care desi pot nu vor sa se implice. Alte inteligente, desi vor, nu sunt lasate. In fine, sunt si inteligente ale raului.

Daca altii ar putea crede ca separandu-i de inteligenta utila i-as putea nedreptati pe intelectualii “publici” sau “critici”, asa cum uneori cu aroganta si nervozitate s-au definit criticistii si gicacontristii de profesie din politica romaneasca, ar trebui sa se intrebe daca cei care doar strica si darama fara sa puna nimic in loc au o utilitate publica reala, in directia progresului, prin solutii constructive. Nu neg rolul criticii, dar aceasta singura, fara idei si proiecte fezabile, este doar jumatate din adevar. Daca cealalta jumatate de adevar lipseste, adica solutiile, alternativa, proiectul nu insotesc critica, ne aflam in fata unei manipulari prin omisiune, a minciunii perfecte cum o denumea Orwell.

Am urmarit emisiunea de la Antena 3 care l-a avut ca invitat pe omul politic si de stat Adrian Nastase. Fara sa fi fost nevoie de o masurare de audienta, mi-am dat seama ca pentru foarte multi interesul a fost maxim, chiar si pentru varfuri ale dreptei. Fostul ministru de externe si premier social-democrat este interzis si marginalizat de o buna bucata de timp de adversarii politici. Era important de aflat, prin urmare, un punct de vedere alternativ, intr-o perioada de bajbaieli si de rateuri politice interne si internationale. Mai ales cand vine din partea cuiva care a condus cu succes diplomatia si guvernul intr-o etapa framantata si cruciala pentru viitorul Romaniei, la fel ca cea actuala.

Asteptarile celor care l-au urmarit pe invitatul Alessandrei Stoicescu au fost pe deplin rasplatite. Nu ma astept ca Iohannis si Basescu sau alti lideri de dreapta sa si recunoasca. Exista, vai!, atata iluzie desarta si vremelnicie in vanitatea acestui tip contondent de putere, parvenita prin coate ascutite. Adrian Nastase, pe care nimeni nu-l va putea desparti vreodata de caracteristica de o viata de om politic si de stat, sustinuta de realizari remarcabile ca ministru de externe si premier, dar si de sacrificii personale la care foarte putini ar fi dispusi azi, a facut o analiza ireprosabila sub aspect critic-constructiv a spectrului politic romanesc.

Cu o singura idée nu am fost de acord, cu posibilitatea de a fi consultant politic pentru decidenti, care mi se pare o perpetuare a sponsorizarii incompetentei din politica. De ce sa nu reunim consultantul si decidentul intr-o singura persoana? De ce sa crestem la Cotroceni armata consilerilor, care oricum nu au o responsabilitate mandatata, in loc sa punem in fruntea institutiei prezidentiale o autoritate recunoscuta in diplomatie si drept international, cu un exercitiu avansat si cu contacte de notorietate in marea politica, atat de necesare pentru ca Romania sa-si gaseasca locul potrivit in noua arhitectura geopolitica si geoeconomica?

Imi amintesc de o remarca despre consilieri a geopoliticianului american Robert D. Kaplan, facuta la Bucuresti. Aflat in Romania cu prilejul unei conferinte si unei lansari de carte, Kaplan a fost intrebat cum explica eclipsa presedintelui Klaus Iohannis din politica externa? Raspunsul, continand multa diplomatie dar si mult adevar, a fost ca seful statului nu are consilieri buni. Daca as fi Voltaire, as folosi spirituala dar usturatoare critica despre aglomerarea spatiilor de decizie cu oameni inutili, adresata regelui care se lauda cu reducerea numarului magarilor din grajdurile regale pentru a reduce costurile: “Decat sa reduceti magarii din grajdurile regale, mai bine ii reduceti pe cei de la curtea regala.”

Si asa am ajuns la problema idiotilor utili din politica romaneasca, pe care Adrian Nastase i-a atacat foarte dur. Numai niste idioti utili au putut rastalmaci o metafora ca “jignitoare pentru milioane de romani din diaspora”, folosita de o inteligenta politica scanteietoare, cand s-a referit la USB, formatiunea heteroclita si foarte probabil meteorica a lui Nicusor Dan, pentru ca, nu-i asa, ceea ce ca un meteor apare, la fel si dispare (na!, ca fara sa vreau am dat-o in versuri, dar nimeni nu poate sustine ca nu-i adevarat).

“Eu am analizat spectrul politic românesc si, in legătura cu USB – in condițiile unei eventuale coalizari a mai multor organizații civice – am folosit o metafora (sa explic ce înseamnă asta?), întrebându-ma dacă nu cumva vor fi mai mulți „generali” (șefi ai organizatiilor afiliate) decât „indieni” (membri, „soldați”). Este o metafora comuna, cunoscuta celor care au absolvit liceul”, le-a dat Adrian Nastase o sublima si necrutatoare replica celor care au facut stupidele afirmatii.

Pentru a astampara posibila curiozitate sau ofuscare a “idiotilor utili”, le precizez ca nasul acestui nume de botez a fost Lenin, care l-a dat persoanelor percepute ca propagandisti pentru o cauza de ale carei obiective nu sunt pe deplin constienti si care sunt folosite cu cinism de liderii cauzei. Oamenilor de buna credinta care sunt chemati sa-si aleaga in toamna liderii in parlament le reamintesc ca Lenin cu mainile idiotilor utili a pus bomba la fundatia Rusiei. A venit vremea ca in politica romaneasca inteligenta utila sa ia locul idiotilor utili.

https://nastase.wordpress.com/2016/07/25/adrian-nastase-atac-dur-la-adresa-idiotilor/

https://nastase.wordpress.com/2016/07/21/sambata-voi-fi-la-qala-2130-cu-sandra-stoicescu/


%d blogeri au apreciat: