SUA/alegeri: Conventia democratilor. Consilieri si strategii. Greseli si balbe. Invatam ceva?

Orice administratie politica nationala care se afla in exercitiu de doua cicluri electorale are in mod obiectiv un grad ridicat de uzura. Administratia democrata americana Obama nu face exceptie. Cel putin tactic daca nu strategic, Hillary Clinton ar fi trebuit sa vina cu o alternativa critica si constructiva. O distantare de administratia Obama ar fi oferit motive noi de speranta si de garantie de progres. Nu a facut-o. Democratii au intrat in alegeri ca un partid monolit si incremenit, in care cine ar fi trebuit sa reprezinte noul s-a pupat pe gura cu vechiul. O greseala asupra careia avertizeaza orice manual electoral. Consecinta neiertatoare este depunctarea la urne. Nu este insa singura.

Politica americana a devenit de ceva vreme un loc comun pentru strategii care abat atentia de la esecuri sau crize interne reale (in desfasurare, inregistrate sau potentiale) catre cauze externe inventate. Un obicei care pentru politicieni este convenabil, dar care pentru populatie si tara este pagubos – problemele se acumuleaza si solutiile intarzie sau chiar sunt blocate. Repetarea si stridenta lui “altii sunt de vina, nu noi” prejudiciaza credibilitatea, ca in povestea rasuflata cu “vine lupul!”. Incercarea post-conventie de a justifica declinul vizibil al sanselor si eventualul esec al candidatului democratilor prin factorul extern, ca Rusia poate influenta alegerile din SUA, in favoarea lui Donald Trump, este sinonima cu slabiciunea care se auto-motiveaza printr-un fals argument de superioritate al celuilalt. Este a doua greseala majora.

Intrebat în legătură cu suspiciunile că Rusia s-ar afla în spatele scurgerii de informaţii de la convenţia Partidului Democrat, seful administratiei democrate americane a declarat că „orice este posibil”. „Ceea ce ştim este că ruşii pătrund în sistemele noastre. Nu doar în cele guvernamentale, dar şi în sistemele private”, a precizat presedintele Barack Obama. Este pur si simplu incredibila disproportionalitatea pe care Obama o pune intre Clinton si Trump, legandu-l pe ultimul de un argument de prestigiu sau autoritate extern, ca ar fi “omul rusilor”. Insinuarile ca Donald Trump nu ar fi omul republicanilor si al americanilor si ca ar fi “ajutat” de Rusia sa “castige” incalca in mod evident linia rosie care separa realitatea de fabulatie. Balbe, care ca si greselile vin cu siguranta din zona consilierilor, au fost si la investitura de miercuri, cand Obama a promis „O vom duce pe Hillary la victorie”, anuland “perspectiva” Trump, si a afirmat ca “ea este pregătită pentru postul de comandant suprem”, contrazicand democratia. O ipoteza nu poate fi ocolita: il “incarca” Obama psihologic” pe Trump si-i “face” agenda prezidentiala? Nu ar fi exclus. In povestea emailurilor sparte de “rusi” sau “chinezi”, Trump a spus “Nu suntem respectati”. Daca a fi “respectat” inseamna acceptarea ca greselile sau slabiciunile proprii sa fie trecute in contul altora. Vin si la noi alegerile, invatam ceva?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: