Armata rusă a informat Statele Unite despre un atac cu substanțe toxice al rebelilor sirieni la Alep, marți seara, potrivit unei știri de miercuri a agenției ruse Interfax, citată de Reuters.
Interfax citează ca sursă un general rus și afirmă că atacul s-a soldat cu șapte morți și peste 20 de persoane spitalizate.
Leave a Comment » | 
General | 
Legătură permanentă
Publicat de fragmentariumpolitic
Toate imaginile din istoria ororilor sunt cutremuratoare. Insa ceea ce ne poate spune insensibilitatea politica fata de ororile prezentului poate fi si mai cutremurator. Atata timp cat nu ne ridicam impotriva ororilor prezentului, vom arata ca nu ne pasa nici de cele ale trecutului.
Ca suma de memorii individuale, memoria “colectiva” este atat de selectiva incat aproape ca nici nu exista. Fiecare eveniment se “lipeste’ pe o retina individuala, cu o semnificatie individuala. Pentru un bancher care m-a lasat fara casa pentru ca nu am putut sa-i restitui cu dobanda hartiile cu inscrisuri numite bani, casa mea este o sursa de castig material pentru el, dar o pierdere materiala pentru mine. Foarte probabil, ireparabila.
La fel si cu bombele atomice din 1945, leadershipul american a vazut in ele un mijloc de a castiga un razboi, populatia japoneza, o sursa a mortii, prin care a fost omorata in masa. La fel si cu istoria, exista o istorie oficiala, scrisa de invingatori si de propagandistii lor, dar exista si istorii alternative, independente sau ale invinsilor.
Chestia asta cu “memoria colectiva”, in care unul si acelasi lucru este vazut in mod diferit de toti cei care-l privesc, miroase a propagandism-universitarist, care a bagat groaza in multe oase in comunism. Daca nu chiar este, pe undeva, un abuz universitarist.
La fel ca si cu jonglarea cu “universalitatea”, prin care se distruge specificitatea. Cine decide ca ceva este “universal”, iar ce nu se potriveste cu acest calapod, deci inevitabil este specific, poate sau trebuie sa dispara? Democratia liberala? Nu este aceasta doar un alt pat al lui Procust? Lenjeria de pe acest “pat” poate fi cu floricele, dantelata si parfumata, dar amputarea a ceea ce nu incape in el, la fel de dureroasa si daca ar fi gol sau daca ai fi legat de el cu lanturi.
Probleme de acest gen incep sa apara cand cineva pretinde sa conduca pe altcineva. Nu exista respect pentru diversitate si multipolaritate, ci doar pentru unicitate si unipolaritate. Este o caracteristica a megalomaniei. Acelasi tip de megalomanie, de autoindumnezeire care a dus la Holocaust il vedem si in zilele noastre. Aceeasi “capcana stupida”, cum a numit-o scriitorul Norman Manea, construita din minciuni si fanatisme, in care au cazut autorii Holocaustului, o vedem construita si in zilele noastre, pentru a atrage si a impune oroarea, o capcana in care se incearca sa fie atrase alte popoare, probabil la fel de cultivate ca si germanii care au fost prostiti de Hitler.
Durerea din prezent doare mai mult decat orice durere din trecut. Este un fapt care tine de legile biologiei. Pe acest adevar ar trebui sa se ridice un front de lupta globala, de irepetabilitate a durerii. Astfel s-ar cinsti orice durere din trecut. Cei care fac ororile din prezent nu respecta memoria durerilor nevinovate din trecut. In oricate memorialuri le-ar pune, ororile din prezent le denunta ipocrizia, falsitatea. Deci, in primul rand, nu o abstracta memorie colectiva din trecut ar trebui avuta in vedere, ci o memorie politica individuala, concreta si actuala. Nu exista o mai mare proba de sinceritate si de compasiune fata de memoria Holocaustului, a durerilor provocate de ororile din trecut, decat cea de a denunta si condamna ororile din prezent. Politica nu poate desfiinta biologia.
Leave a Comment » | General | Legătură permanentă
Publicat de fragmentariumpolitic
Fragmentarium Politic 