Reechilibrarea geostrategica: A venit timpul pentru o alianţă non-NATO (deputat rus)

19/08/2016

Vremea ca lumea geostrategica sa stea pe doua picioare este aproape.

Desi a supravietuit atat sfarsitului razboiului rece, cat si sfarsitului ordinii unipolare, iar rolul ei se anunta in crestere, NATO este acoperitoare pentru un numar de state si o arie geografica determinate. Aceasta limitare numerica si geografica a NATO face imposibila si iluzorie asumarea de catre aceasta a unui rol militar unipolar, de unica alianta militara.

Nici chiar SUA, care au cea mai puternica armata din NATO, nu mai pot indeplini rolul de politist unic al lumii, pe care i l-au cerut fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen, supralicitand un rol in mod evident depasit. Cu fiecare eveniment mondo militare, contradictia dintre vechiul unipolarism militar si noua lume multipolara devine tot mai limpede. State si zone care nu intra sub umbrela NATO au nevoie de o umbrela de securitate proprie.

Plecand de la aceasta realitate si de la dorinta Chinei de a intari cooperarea militara cu Siria, afirmata recent in timpul unei intrevederi militare bilaterale, Vladimir Komoedov, seful Comisiei pentru Aparare din Duma de Stat, a declarat jurnalistilor: „Interesul armatei chineze pentru Siria este primul pas către o alianţă politico-militară a statelor care nu fac parte din blocul NATO (sbl. m.). A venit timpul pentru formarea unei asemenea coaliţii”.

Vladimir Komoedov a adăugat că dacă Rusia, China, India şi Iranul ar întreprinde acţiuni comune în Orientul Mijlociu, problema eliminării terorismului şi a reţelei Stat Islamic ar fi rezolvată într-un an. „Nu este vorba numai de potenţialul militar al acestor jucători, ci şi de influenţa lor politică”, a subliniat Komodoev.

Potrivit lui Vladimir Knomodoev, Rusia, China, India şi Iranul au interese comune în Orientul Mijlociu, iar „pacea şi stabilitatea sunt necesare” în cadrul unei consecvenţe economice şi financiare în Europa şi Asia. „De aceea şi alte state se pot alătura acestei alianţe (sbl. m.) despre care discutăm. Sunt bucuros că în sfârşit există un acord asupra acestei probleme la cel mai înalt nivel internaţional”, a adăugat deputatul rus.

http://www.mediafax.ro/externe/deputat-rus-interesul-chinei-pentru-siria-este-primul-pas-spre-o-alianta-non-nato-15587065


Ipocrizia emo-propagandei negre: Departamentul de Stat si CNN folosesc in scopuri de razboi suferinta pe care SUA au creat-o in Siria

19/08/2016

Propaganda SUA pentru sprijinirea indirecta a teroristilor din Alep a ajuns de un tupeu macabru. Purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat si o prezentatoare a CNN se folosesc de emotiile negre pe care le transmit suferinta unui baiat de 4 ani, singur intr-o ambulanta, plin de praf si sange, o imagine distribuita masiv pe retelele de socializare.

Alep, candva infloritor, a devenit un cuib de teroristi si un punct de rezistenta a ororii pe harta terorismului din Siria si Irak. Imaginea suferintei baietelului Omran este de fapt imaginea tuturor copiilor fara copilarie din Orientul Mijlociu, deveniti victime ale geopoliticii SUA, de invazie “preventiva”, “primaveri arabe”, lovituri de stat si razboi civil. A te folosi de efectele propriei politici pentru a transfera cauzele asupra altora este de un cinism revoltator.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/08/19/omran-baiatul-de-4-ani-imaginea-razboiului-din-siria-pentru-departamentul-de-stat-american-00-39-58

http://www.gandul.info/international/momentul-in-care-o-prezentatoare-cnn-izbucneste-in-lacrimi-in-direct-imaginile-cutremuratoare-care-au-aparut-pe-ecran-in-urmatoarea-secunda-15583409


“Arme nucleare la Deveselu!”, o diversiune geopolitica sau electorala?

19/08/2016

Armele nucleare ale SUA din Turcia sunt fara indoiala o sechela a Razboiului Rece. Din fericire, o sechela reversibila, care mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul,  isi va gasi rezolvarea, pe baza dreptului international si tratatelor bilaterale. O rezolvare fireasca, aplicabila incheierii oricarui razboi.

Distrugerea armelor, retragerea lor acasa, trecerea in custodia tarii gazda sau transferul lor intr-o tara terta, ultimele doua vremelnice, pana la gasirea celei mai judicioase solutii tehnice de siguranta pentru distrugere sau retragere, au fost cele mai utilizate cai in situatiile post-razboi.

Sfarsitul Razboiului Rece a gasit armele nucleare americane la baza turca de la Incirlik. Atunci si acolo, nu mai tarziu si nu in alt loc. Acesta este faptul care conteaza si de la care trebuie sa se porneasca in inlaturarea ultimelor ramasite ale trecutului de confruntare mondiala rece, incheiata cu prabusirea comunismului.

Deteriorarea relatiilor dintre doi aliati, Turcia si SUA, care cel mai probabil se va incheia cu retragerea armelor nucleare de la Incirlik, nu este o chestiune noua sau cu caracter mondial. Ex-sovieticii si fostii lor aliati au trecut de multe ori prin asa ceva. Astfel de probleme si solutiile lor sunt strict bilaterale.

Pe acest context, informatiile EurActiv despre inceperea transferului focoselor nucleare americane din Turcia in Romania au picat ca un trasnet. Realitate sau speculatie, implicatiile acestor informatii asupra securitatii nationale pot fi extrem si la fel de grave. Instrumentorii acestei noi provocari de imagine par sa cunoasca bine zicala sociologica “perceptia este realitatea”.

Este informatia “Arme nucleare la Deveselu!” o diversiune geopolitica? Raspunsul ar putea fi afirmativ, daca ne gandim ca americanii nu si-ar pune partenerul strategic si aliatul roman intr-o situatie care sa contravina Constitutiei Romaniei. Un transfer de arme nucleare pe teritoriul national ar fi posibil numai in urma unei modificari constitutionale in acest sens.

Ori, occidentalii care ne-au inspirat noua lege fundamentala, de dupa 1989, au avut in vedere tocmai interzicerea posibilitatii ca pe teritoriul Romaniei non-nucleare sa ajunga, sub orice forma, arme nucleare ale marilor puteri nucleare. Nu sursa sau ruta (ucraineana, ruso-transnistreana etc.) avea importanta, ci ca episodul crizei rachetelor cubaneze din 1962 sa nu se repete.

Intr-un fel, interdictia de transfer nuclear, “scrisa” de SUA in Constitutia Romaniei din 1991, este similara cu cea pe care americanii au determinat-o sa fie inclusa in Constitutia Japoniei, de dupa 1945, de a o impiedica sa se doteze cu arma nucleara.

Felul in care Pentagonul o scalda cu Deveselul si Incirlikul, ca SUA nici nu confirma, nici nu infirma prezenta sau absenta nuclearelor in niciun loc, tine de specificul secret al temei de securitate.

Insa turnesolul relevant al spetei “arme nucleare pe teritoriul romanesc” este, dupa parerea mea, absenta unei vizite politice oficiale in Romania a presedintelui sau vicepresedintelui SUA, singura care ar fi fost in masura sa determine cursul “evenimentului” despre care in prezent se speculeaza atat de fierbinte.

Ar mai fi o posibilitate, sa fie vorba de o facatura cu iz electoral. In aceasta ipoteza, ar fi greu de spus, deocamdata, cine pe cine lucreaza. Puterea si opozitia au dezmintit aproape simultan si la fel de ferm stirea privind transferul arsenalului nuclear american in Romania. Unele comentarii o dau ca pe ceva deja infaptuit sau in curs, mentinand ceata.

Este greu de crezut ca o stire atat de grasa nu va fi speculata electoral, ca partidele nu-si vor arunca unele altora acuzatii grave, in a caror spirala unii politicieni si-ar putea pierde orice bruma de credibilitate. Nimeni nu se pricepe mai bine ca politicienii sa identifice o oportunitate in orice criza, reala sau falsa, si sa o exploateze la maxim.

Sa mai remarcam ca din toata povestea asta filmica lipseste un nume, cel mai informat si cel mai de autoritate, plecat se pare in vacanta.