Natiocratia: Un nationalism de centru

26/08/2016

Gandirea politica trebuie sa fie neobosita in cautarea de formule inovative, care sa raspunda noilor etape politice si de guvernare ale Romaniei.

Pana in prezent, efortul de generare de noi alternative politice s-a concretizat in ideile tehnocratiei si partidelor mici si noi.

Tehnocratia a aparut ca o reactie la politicianismul de stanga si de dreapta, care a dus Romania spre extremele internationalismului (comunismul) si supranationalismului (neoliberalismul).

Fara indoiala, tehnocratia de guvernare, prin guvernul Dacian Ciolos, a fost un nou inceput izbutit, ca formula neutrala declarata, dar, efectiv, partial asumata, in urma confiscarii sale de catre presedintele Klaus Iohannis si PNL.

Tentativa de ducere a guvernarii in zona de centru de catre tehnocrati, printr-un guvern minoritar, care sa intruneasca sustinerea parlamentara atat a stangii cat si a dreptei, ramane o idée cu potential.

Zona de centru trebui sa fie in continuare explorata, in primul rand pentru faptul ca tehnocratia a mimat echidistanta fata de stanga si dreapta. In al doilea rand, pentru ca o formula politica si de guvernare de centru cuprinde in ea posibilitatea de a vindeca rana provocata de ruperea politica in Doua Romanii.

Realizarea unei Romanii unite ar putea veni din zona de centru, prin nasterea si/sau cresterea unui partid nationalist de centru, care sa aiba ca doctrina natiocratia.

Ce este natiocratia? Natiocratia este puterea natiunii, o formula politica nascuta din zona de centru a esichierului, care iese din schema traditionala de sciziune intre stanga si dreapta, dar care se bazeaza pe stanga si dreapta.

Natiocratia reuneste, prin urmare, oameni care vin de pe ceea ce continuam inca sa numim stanga si dreapta, o adoptare a unui nefericit cuantor de sciziune, dar care in timp va cunoaste o remisiune, pana la disparitie.

Natiocratia respinge cuantorul de sciziune ideologica stanga-dreapta, mostenit de la revolutia franceza, extragandu-si fortele si puterea din intregul social.

Felicit vizionarii arhitecti ai noului partid Alianța Noastră Romania (ANR), care au identificat corect perimarea vechiului criteriu ideologic stanga-dreapta, care practic este o ramasita a abominabilei lupte de clasa marxist-leniniste.

Din punct de vedere ideologic, partidul Alianta Noastra se situează în zona partidelor cu doctrină națională creștină și conservatoare.

Nationalisti, in sensul moderat si autentic al cuvantului, care a fost depreciat si deturnat semantic de internationalisti si supranationalisti, cat si crestini si conservatori se afla in intreaga sfera sociala, nu doar intr-una sau alta din emisfere. Alianta Noastra isi va extrage deci puterea din intreaga societate.

http://www.agerpres.ro/comunicate/2016/08/26/comunicat-de-presa-alianta-noastra-romania-14-26-51

http://www.activenews.ro/stiri-politic/Marian-Munteanu-despre-prioritatile-Aliantei-Noastre-Romania-Il-am-mai-intai-in-vedere-pe-Hristos.-Dupa-aceea-mai-am-in-vedere-poporul-roman-si-abia-la-urma-putem-discuta-de-calcule-electorale.-Primele-doua-NU-sunt-negociabile-135970

Un alt partid nou natiocrat, zamislit in zona de centru, este Partidul Romania Unita (PRU), care a obtinut la alegerile locale 0,6%, care se anunta un important partid al Romaniei viitoare.

PRU a inceput deja sa atraga lideri si personalitati grele ale politicii nationale, care pun accentul pe mandria de a fi roman, pe un capital romanesc puternic, pe valori nationale europene, care scot nationalismul din zodia antieuropenismului si europenismul din zodia antinationalismului, asezandu-le intr-o relatie noua, de convietuire armonioasa si de cooperare rodnica.

http://www.agerpres.ro/politica/2016/08/25/mirel-palada-purtator-de-cuvant-si-director-de-comunicare-al-partidului-romania-unita-21-28-34

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21249886-victor-ponta-despre-zvonurile-privind-plecarea-din-psd-tara-alta-echipa-nu-tenteaza-transfer.htm?nomobile=

Partidele noi sunt partide de schimbare, nu prin rupturi iruptive sau disruptive numite revolutie, ci prin schimbari progresive, cantitative si calitative, numite evolutie.

Dupa esecul dramatic al partidului mic si nou M10, datorita pozitionarii servile in marea si vechea albie a dreptei supranationale, partidele mici si noi din zona de centru au sansa de a se desprinde de statutul de servitoare ale sciziunii sociale in stanga si dreapta.

Prin realizarea unei Romanii unite si aliate cu intregul social, de la concept si pana la fapte inclusiv, micile si noile partide din zona de centru pot deveni cei mai puternici vectori ai natiocratiei.

Intrebarea e, se va gasi vreun mare lider politic, care prin faptele de guvernare se bucura de recunoastere, prestigiu si autoritate in societatea romaneasca, sa se aseze in fruntea unui partid natiocrat? A unei natiocratii care sa puna capat expectativei sau mimarii reformelor?


Conservatorismul razboiului rece

26/08/2016

A face din razboiul rece o stare perpetua este culmea conservatorismului.

Cand conservatorul britanic Anthony Eden spunea ca “a oferi oamenilor un singur panaceu (…) inseamna doar a-i insela si pe ei si pe noi insine” (1946), nici nu stia ce critica imparabila aveau sa constituie aceste cuvinte cuvinte drastice, sapte decenii mai tarziu, la adresa urmasilor sai conservatori, care nutresc nostalgia razboiului rece.

“Nu o sa invingem putinismul daca putinizam societatea in care traim”, spune Edward Lucas, vrand parca sa-i puna pe toti in conflict cu noul leadership rus, pe care il reduce la “putinism”, ca la un fel de balaurism, in varianta anglo-saxona.

Clasa politica britanica ar avea probabil motive speciale de antirusism. Dar celelalte clase politice de pe continent, cum incearca Lucas sa extrapoleze? Poate ca extrapolarea ar fi fost permisa daca “tensiunile constructive”, pe care autorul le califica corect ca “o necesitate pentru democratie”, nu s-ar dovedit neconstructive in cazul deciziei unilaterale privind Brexitul.

Oricat ar fi de ascutita, o alarma din afara, dintr-un insularism politic, nascut dupa o decizie unilaterala, care nu a tinut cont de interesele celorlalti de pe continent, are mai putine sanse de a fi luata in seama, comparativ cu un semnal din interiorul concertului european.

Pe de alta parte, afirmatia lui Lucas ca “Este mult mai ușor să te opui “putinismului” în străinătate, decât acasă” poate fi ca o voce in pustiu. Daca acasa, societatea britanica nu ia in serios si nu incurajeaza antiputinismul si antirusismul de tip Edward Lucas, in strainatatea apropiata, cea europeana, din care te-ai autodislocat, sansele sunt si mai mici.

Ideea lui Edward Lucas privind “putinizarea propriilor noastre tari”, pe care o exacerbeaza pana la o comparatie neverosimila, de angoasare si terifiere, ca ar fi “ca și când tancurile sale (ale liderului rus) ar mărșălui prin capitalele noastre”, descrie o dubla utopie.

“Putinizarea” pe care Lucas se straduieste sa o rostogoleasca in constiintele europenilor ar fi o utopie in primul rand din partea putinistilor, in al doilea rand, din partea putinizatilor, deoarece si intr-un caz si in celalalt noua realitate europeana si globala este cantarita cu o masura veche, de razboi rece.

Daca ne-am asuma ideea ca putinizarea ar fi un fenomen real si acceptat, din cate autorul lasa sa se inteleaga cand se plange ca acasa este mai greu sa i se opuna, am ajunge la falsa concluzie ca putinismul ar fi un model viabil si cu aplicabilitate generala, ceea ce ar fi aberant. Reconcertarea europeana ar fi unica alternativa pentru a nu se ajunge la aceasta utopie sau sofism. Inapoi de la unilateralism la multilateralism!

http://www.contributors.ro/editorial/nu-o-sa-invingem-putinismul-putinizandsocietatea-in-care-traim-reflectii-la-aniversarea-a-25-de-ani-de-la-colapsul-urss/