Demisia lui Vasile Blaga: Un exemplu toxic pentru adversari?

De-a lungul istoriei, multe dintre infrangerile sau slabirile unui adversar s-au datorat nu unor batalii politice sau militare directe, ci imitarii de catre acesta a unor exemple toxice, pe care le-a fabricat si a mizat celalalt adversar. Progresele pe care le-au reprezentat inventarea presedintiei statului, laicitatii statului sau separatiei puterilor in stat, pentru a ma limita doar la aceste exemple, sunt doar o jumatate de adevar. Cealalta jumatate de adevar este ca multe monarhii, biserici sau state au fost distruse sau slabite prin preluarea prin contagiune a acestor sisteme. Cine a avut inspiratia sa fabrice astfel de modele toxice, la vedere imbietoare spre a fi imitate, in timp ce in umbra el si-a pastrat nedivizata si si-a centralizat toata puterea, a castigat. Cine a avut proasta inspiratie sa le imite, a pierdut.

Mi-au venit in minte aceste rememorari si ganduri urmarind unda de soc, care a strabatut esichierul politic de la un capat la altul, provocata de punerea sub acuzare de catre DNA a omului politic de dreapta Vasile Blaga si demisia acestuia din functia de copresedinte al PNL. M-am intrebat de ce un asemenea seism de justitie politica a venit chiar acum, in plina atmosfera electorala, ca o bomba bine tintita intr-un punct si intr-un moment cu efecte potentiale de maxima propagare si antrenare. Pentru inceput, mi-am indreptat atentia spre vorbele de cea mai inalta autoritate morala ale liberalului senior, de 99 de ani, Mircea Quintus, presedintele de onoare al PNL, care e ”convins” că Blaga e nevinovat si ca acesta ”e un om de onoare”. Fireste, inevitabil am auzit si corul asurzitor al PNL despre “gestul de onoare” al lui Vasile Blaga.

Dubitatia mi-a fost alimentata apoi de reverberatiile “efectului Blaga” asupra partidelor PSD si ALDE, adversare ale PNL. Tirurile asupra marelui partid si a liderilor sai, calificati “corupt” si respectiv “corupti”, s-au intetit, gestul simbolic al unei mari campioane gimnaste de a-i/a le respinge oferta de a candida la parlamentare pe motiv ca politica este o meserie murdara face valuri amenintatoare de anti-imagine, o razmerita in micul partid partener ii cere liderului acestuia sa demisioneze, urmand exemplul lui Blaga. Grea incercare si dintr-o data pentru PSD si ALDE, nu credeti? Pe de alta parte, daca DNA tot face dosare politice pentru a curata drumul “partidului meu” si “guvernului meu”, asumari pe care le-am tot auzit, spre ocuparea locurilor din Palatele Izvor (sau, pe vechi, din Dealul Arsenalului/Dealul Spirii) si Victoria, nu cred ca ar fi nerezonabil sa presupunem ca ar fi posibil si invers, ca samanta de provocare, sa vada lumea cat de “cinstiti” si de “onoare” sunt cei din PNL si, prin aceasta, sa transfere pata de anti-magine catre PSD si ALDE. Dar si mai interesanta mi se pare posibilitatea ca episodul soc din PNL sa fie o intrada la piesa care va urma.

Puciul din Turcia: Clericul Gulen cauta scapare prin subterfugii si contra-acuzatii

Speriat de moarte de perspectiva de a fi judecat si condamnat pentru tentativa de puci din Turcia, de care este acuzat de catre autoritatile turce, clericul turco-american Fethullah Gulen cauta scapare la americani si in contra-acuzatii la adresa presedintelui Erdogan.

Intr-un interviu pentru saptamanalul german Die Zeit, Gulen spune ca este “convins” ca Erdogan se afla in spatele puciului ratat, pe care seful statului turc l-ar fi pus in scena pentru a putea epura structurile de forta si de administratie de adeptii unui nucleu politic subversiv disimulat in miscarea religioasa Hizmet (Serviciul) sau Cemaat (Adunarea), pe care fostul imam, retras in SUA, de unde o si dirijeaza, a fondat-o si a raspandit-o in multe tari.

Vrand probabil sa demonstreze ca ramasite ale retelei sale conspirative se mai afla inca in fortele armate ale Turciei, complotistul Gulen a facut o afirmatie imprudenta, care va da de lucru organelor turce de ancheta si se va intoarce impotriva lui. Liderul miscarii Hizmet sustine ca un ofiter turc i-a spus recent ca seful Statului Major Interarme si seful serviciilor de informatii s-au intalnit la cartierul general al armatei in noaptea puciului, adaugand: „Stiau deja tot ce urma sa se intample mai tarziu”.

Oficiali turci declarasera insa, in marja primelor anchete de dupa 15 iulie, ca serviciul turc de informatii ii urmarea pe adeptii Hizmet cu mult inaintea tentativei de lovitura de stat si ca identificasera deja numeroase persoane. Pe baza acestor informatii, o reuniune de tipul celei la care se refera liderul Hizmet ar fi fost necesara pentru a pune in aplicare planul de dejucare a puciului. Prin urmare, capul retelei, Fethullah Gulen, s-ar putea sa-si fi extras asa-zisa “informatie” chiar din declaratiile oficiale.

Ca organizatie de influenta paralela structurilor educationale ale statului din lumea islamica in general si din cea turca in special, unde are cel mai mare numar de membri, Hizmet isi are echivalentul in organizatiile neguvernamentale private infiintate si finantate de miliardarul evreu american George Soros in Europa Centrala si de Est, pe care acesta le foloseste ca mijloace de modelare a opiniei publice si de lobby si presiune asupra deciziilor politice, potrivit unor interese unilaterale.

Miezul intregii retele guleniste il reprezinta asa-numitele “case ale luminii” (isik evleri), locurile in care adeptii se intalnesc in mod regulat, in care predica agentii de influenta privata ai lui Gulen, pe care acesta ii numeste “arhitecți ai sufletului și doctori ai gândirii”. Este hilar ca Gulen, un om inteligent de altfel, nu-si da seama ca prin pretentia de a controla gandirea adeptilor frizeaza orwelliana politie a gandirii. Dar probabil ca si in cazul lui ar putea sa functioneze scuza ca nici macar un geniu nu este genial in fiecare clipa. Scopul sistemului privat pe care l-a formulat fostul ierarh islamic Fethullah Gulen este “trezirea natiunii”, o radicalizare islamica dupa interpretari proprii ale Coranului, asemanatoare celor care circula in interiorul sectelor religioase, care paraziteaza corpusul originar al tuturor marilor religii.

Referitor la cererea Turciei catre Statele Unite pentru extradarea sa, Gulen a declarat pentru saptamanalul german ca nu crede ca i se va da curs, transmitand implicit un mesaj de scapare Washingtonului. Pentru a brava, Gulen a dat “asigurari” ca isi va cumpara singur biletul de avion daca cererea de extradare va fi aprobata. Daca nu va gasi bilet de avion spre Turcia, pentru a se pune la dispozitia justitiei turce, asa cum cere statul de drept, indiferent ca acesta este american sau turc, probabilitatea ca Fethullah Gulen sa fi judecat si condamnat in contumacie este foarte mare. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a estimat joi că prelungirea stării de urgență cu încă trei luni ar fi folositoare pentru Turcia, deoarece este nevoie de mai mult timp pentru eliminarea amenințării din partea grupărilor teroriste după tentativa de puci.

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21321479-clericul-gulen-acuza-erdogan-orchestrat-tentativa-lovitura-stat-din-iulie.htm

Tactica “simetrizarii asimetriei”: HRW acuză regimul sirian și organizatia terorista Statul Islamic că au folosit arme chimice în Alep

Forțele guvernului sirian și jihadiști ai organizației Stat Islamic au comis noi atacuri cu arme chimice în și în jurul orașului Alep în lunile august și septembrie, potrivit Human Rights Watch (HRW), un privat ONG american pentru apărarea drepturilor omului, infiintat de Jeri Laber, Robert L. Bernstein, Aryeh Neier, in 1978, cu sediul la New York.

HRW atribuie in mod diferentiat atacurile cu arme chimice. Fortele guvernamentale ar fi atacat cartiere din Alep, controlate de rebeli, cu butoaie cu bombe care contineau substante chimice, provocand morti si raniti civili. Despre atacul chimic comis de organizația terorista Stat Islamic, ONG-ul american HRW spune ca acesta e “presupus” si ca “a avut loc departe de orașul asediat”, neprecizand daca au fost sau nu victime.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/09/28/hrw-acuza-regimul-sirian-si-organizatia-stat-islamic-ca-au-folosit-arme-chimice-in-atacuri-16-05-05

 HRW a fost criticata in repetate randuri de partinire si de faptul ca rapoartele sale sufera de influenta nejustificata a politicii guvernamentale a Statelor Unite. Nu ar fi ceva surprinzator, avand in vedere ca George Soros, controversatul miliardar american care finanteaza nu mai putin controversata Fundație pentru o Societate Deschisă, este cunoscut prin cele mai mari donatii pe care le-a facut catre HRW.

De altfel in 2010, The Times of London a dezvaluit ca principala cauza pentru care oengeul newyorkez HRW este “eclipsat” este dependenta de donatori bogați, cărora le place să vadă ca rapoartele organizației fac titluri. Ceea ce pare nou, acum, din partea HRW privind Siria este tactica “simetrizarii asimetriei” din rapoartele sale, prin care fortele teroriste ale Statului Islamic sunt puse pe acelasi plan ca vinovatie cu fortele guvernului national de la Damasc, ceea ce este o identificare perfecta cu politica din teren a guvernului american. Practic, scopul urmarit prin tehnica de manipulare care sustine ca toti sunt vinovati sau la fel de vinovati este ca singurul sau principalul vinovat sa para mai putin vinovat.

Shimon Peres: S-a stins o mare lumina a lumii

O veste trista. La 28 septembrie 2016, la Ramat Gan, Israel, a murit Shimon Peres, laureat Nobel pentru Pace. Șimon Peres a fost un om politic social-democrat israelian, președinte al Israelului între 15 iulie 2007 – 24 iulie 2014. Dumnezeul nostru comun sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe Shimon Peres. A fost un mare om al pacii. Shimon Peres va fi adaugat in cartea poporului sau, dar, neindoielnic, si in cartea lumii.

Primul semnal occidental de securitate comuna: Exerciții militare navale irano-italiene în Golf. Italia se alatura informal trilateralei militare Rusia-Turcia-Iran?

O navă de război italiană, aflată în vizită în Iran, a efectuat un exercițiu naval împreună cu două vase iraniene în strâmtoarea Ormuz, semn al bunelor relații între Roma și Teheran, a anunțat miercuri presa iraniană.

Sosirea sâmbătă a navei militare occidentale Euro în portul Bandar Abbas, pe coasta iraniană a Golfului, constituie un eveniment rar de la Revoluția islamică din 1979.

In ultimii ani, Iranul a efectuat exerciții navale cu 15 țări din Asia și din Orientul Mijlociu, dar este pentru prima oară când desfășoară aplicații maritime cu o țară occidentală.

Iranul nu are relații militare cu țările occidentale și denunță în mod regulat prezența navelor americane, dar, de asemenea, a celor franceze și britanice în Golf. O serie de incidente a implicat în ultimele luni nave de război iraniene și americane.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/09/28/exercitii-militare-navale-irano-italiene-in-golf-in-premiera-12-11-55

 Comentariu FP:

Prezenta cooperativa de forte navale italiene alaturi de cele iraniene sparge stereotipul general privind ostilitatatea strategica dintre Vest si Est si, in special, prin cazul de fata, dintre Vest si Iran.

Exemplul inaugural al Italiei ar putea fi urmat si de alte tari occidentale. De ceva vreme, prin cancelariile occidentale a inceput sa bata un vant al schimbarii paradigmei securitare din relatiile internationale.

Conceptul inca in functiune privind distantarea, racirea/inghetarea relatiilor politico-militare dintre Occident si Orient este perceput din ce in ce mai mult ca vetust si periculos, prin antrenarea escaladarii si confruntarii.

In plus, o noua cursa a inarmarilor, cea mai costisitoare potrivit cifrelor uriase avansate de SUA, contine in sine amenintarea grava de ruinare economica, cum s-a intamplat cu falimentul fostei Uniuni Sovietice.

Gestul simbolic al Italiei este o trecere a unui altfel de “Rubicon”, al pacii prin cooperare, al apropierii si incalzirii relatiilor politico-militare dintre Occident si Orient. Securitatea internationala nu mai poate fi apanajul sau obligatia cuiva, ci opera tuturor.

O axa Roma-Teheran ar putea modifica sau nu trilaterala Rusia-Turcia-Iran. Insa in mod cert va fi al doilea pas, dupa cel turcesc, de apropiere a NATO de securitatea Golfului. Implicit, inca un pas spre mai buna intelegere a ceea ce inseamna securitatea comuna.

Intimidarea referendumului ungurilor privind cotele de migranti: ONG-ul benensonist Amnesty International acuza Ungaria de abuzuri impotriva refugiatilor

Ca si sorosistul Open Society Institute, benensonistul Amnesty International face parte din ciupercaria ONG-urilor, o retea privata sub steag strain, declarat international sau regional, care este finantata si dirijata ideologic pentru a instaura o influenta oculta globala asupra societatilor civile si discursurilor politice din toate statele lumii.

Desi aceste oengeuri tipa cat le tin bojocii ca apara democratia, statul de drept si drepturile omului, multe dintre ele ajung sa esueze, facand jocul celor care le platesc, prin dezicerea de obiectivele pe care le au inscrise pe steaguri, dovedite ca fiind pur agitatorice, de multe ori.

Cu un vadit scop de a bruia referendumul ungurilor, din 2 octombrie, pe tema cotelor de migranti, cat si de a intimida luarea de masuri conforme cu statul de drept impotriva celor care le incalca in mod ilegal granitele sau formeaza zone infractionale pe teritoriul lor national, Amnesty International (AI) acuza Ungaria de abuzuri impotriva refugiatilor si de supunerea acestora la tratamente degradante.

Intr-un raport publicat marti, AI afirma ca „mii de solicitanti de azil, inclusiv minori neinsotiti, sufera abuzuri violente”. Acuzatiile se adauga celor formulate de alte organizatii neguvernamentale in ultimele luni, atat privind tratamentele inumane cat si mijloacele dure utilizate impotriva migratiei de guvernul conservator condus de premierul Viktor Orban.

EFE rezuma ideile din documentul AI: la frontierele Ungariei sunt garduri de sarma ghimpata; trecerea ilegala a frontierei este pedepsita cu pana la cinci ani de inchisoare; din iulie, autoritatile de la Budapesta expulzeaza intr-o „tara a nimanui” dintre Ungaria si Serbia toti imigrantii clandestini interceptati la mai putin de opt kilometri de granita; acestia asteapta apoi cu saptamanile sau lunile sa le fie procesate cererile de azil, primind un minimum de ajutoare si fara a beneficia intre timp de servicii elementare.

Organizatia reaminteste ca duminica va avea loc in Ungaria un referendum privind acceptarea sistemului de redistribuire a refugiatilor intre toate tarile Uniunii Europene. Se asteapta un vot negativ, dupa o campanie in care guvernul a legat imigratia de terorism. AI caracterizeaza plebiscitul drept „toxic”.

„Orban a inlocuit statul de drept cu starea de teama”, a afirmat directorul AI pentru Europa, John Dalhuisen. Din cauza campaniei pentru referendum, „retorica toxica anti-refugiati atinge punctul culminant”, sustine organizatia, care avertizeaza ca politicile premierului ungar reprezinta „o adevarata amenintare” la adresa statului de drept si a drepturilor omului. Amnesty International a fost infiintata, in 1961, la Londra, de o persoana privata, Peter Benenson. Pe aceleasi filiera si scop, miliardarul american George Soros, nascut la Budapesta, investeste 500 milioane de dolari in afacerile imigrantilor, in dispretul statului de drept si national (in particular si in mod activ, in dispretul ungurilor, din a caror paine a mancat, candva).

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21314914-amnesty-international-acuza-ungaria-abuzuri-impotriva-refugiatilor.htm

Miza unei demisii misterioase: Geopolitica sau alegerile?

Dosarul conflictului dintre directorul SIE si seful statului s-a inchis, azi, cu demisia directorului SIE, pe ultima fila. Un deznodamant inevitabil in cazul unor neintelegeri ireconciliabile. Demisia de astazi ne-a atras atentia ca si relatiile de serviciu dintre Mihai Razvan Ungureanu si Klaus Werner Iohannis au ajuns intr-o asemenea criza, de deteriorare iremediabila, rezolvabila doar prin demisie.

Presedintele KWI a acceptat demisia lui MRU, despre care i-a incunostiintat pe presedintii celor doua Camere, pentru a vacanta functia, pentru care seful statului a precizat ca va face o propunere dupa alegeri.

Despre neintelegerile dintre cei doi se stia oarecum din vara, cand in media a aparut informatia ca seful statului ar fi cerut sefului spionilor sa-si dea demisia, dar acesta a refuzat. Acum, dupa ce demisia tocmai s-a consumat, nu raman decat intrebari, despre care cel mult se poate specula. Pe ce tema si cat de grav este motivul demisiei?

Un prim indiciu a venit de la presedintele comisiei de control al SIE, Mihaita Calimente (ALDE), care a declarat, luni, ca MRU l-a contactat telefonic si i-a transmis ca are niste probleme de sanatate si „trebuie sa stea la pat”, motiv pentru care a demisionat de la sefia SIE. Este exact genul de stire menita sa indemne sa nu o iei de buna, sa provoace suspiciunile si cautarile.

Ce altceva ar putea fi? MRU si KWI nu se puteau intalni si, eventual ciocni, decat pe o chestiune din mediul international care ar privi Romania, al informatiilor externe si respectiv al politicii externe, unde cei doi au responsabilitati fundamentale.

Presupunand ca MRU a aflat, in virtutea meseriei, de o initiativa, un angajament sau un act de diplomatie de cabinet al lui KWI, care ar putea avea o controversata coloratura geopolitica, pe care, din varii motive, nu il impartaseste, atunci demisia sa este un act net de dizidenta, de distantare de ceva in care nu vrea sa fie implicat si asupra caruia incearca sa atraga in mod subtil atentia celorlalti. Dar ar putea fi si invers.

Mai este si o alta ipoteza, ca MRU sa fi devenit un obstacol in calea unui posibil proiect al lui KWI de “inginerie” cu voturile din diaspora, asemanator celui din 2014, cu care a castigat alegerile prezidentiale. Observam ca alegerile parlamentare sunt o referinta atat pentru MRU, cat si pentru KWI, unul alegand sa demisioneze inaintea alegerilor, celalalt sa faca propunerea de inlocuire dupa alegeri. Ce i-a despartit pe seful serviciului secret de informatii externe si pe seful statului? Geopolitica sau alegerile parlamentare? Aceasta-i intrebarea!

Alb, negru, cenusiu

Doamna Tereza-Brandusa Palade se grabeste sa-si inceapa pledoaria politica de incriminare a religiilor (voi explica mai jos de ce este politica), care nu mi se pare esential diferita de conceptia conflictualizarii politice a acestora, prin sustinerea transanta ca afirmarea si pastrarea puritatii credintei religioase ar fi o sursa “incontestabila” a violentei cu motivatie religioasa, pentru ca in final sa vina cu o concluzie relativizanta, sub forma unei “aporii”. Si mai ciudat este ca, folosind materialul clientilor, prin istoricizari si intelectualizari preluate din civilizatiile crestina si islamica, croieste o haina care nu se potriveste niciuneia din cele doua religii, ci uneia terte. Cand operezi selectiv cu exemple religioase, ocolindu-le cu grija pe altele, nu poti fi “acuzat” de nepartinire, este limpede ca esti subiectiv, potrivit anumitor interese politice, religioase sau politico-religioase.

Exaltarea in favoarea griului, prin amestecul albului si negrului, incalcand identitatile acestora, generic vorbind, dar incluzand aici si geneza demiurgica, prin care Dumnezeu a dat albului si negrului infatisari si taramuri diferite, pentru a nu se amesteca, conflictualiza si degenera, se intersecteaza in mod evident cu unele fenomene marginale din lumea de azi, de expansiune politico-religioasa, si cu incercarile de a le turna in formule teoretice manipulative, dupa exemple din trecut. Despre cautarea puritatii religioase, autoarea va fi probabil dezmagita sa afle ca in crestinism aceasta este o chestiune individuala, care se intreprinde si se consuma la nivel individual, credinta crestina fiind o relatie spirituala intre credincios si divinitate. In alte religii, in care credinciosii sunt obligati sa se adune intr-un numar minim pentru a se ruga, politicul se insinueaza cu usurinta, pentru ca politicul este o chestiune care incepe de la numarul de 2 persoane in sus, fiind o legatura indivizibila intre lideri politici, partide si mase, spre deosebire de religia crestina, unde legatura cu Dumnezeu este personala.

Asa-zisa purificare a lumii prin violenta si “sacrificiul expiator” este eminamente politica, conducerile politico-religioase-militare, o centralizare in scopuri expansive, si-au manat de la inceputuri popoarele in razboaie. Purificarea, alegerea graului de neghina, a urmarit si inspiratorul si conducatorul Exodului, atunci cand i-a indeamnat pe leviti sa ucida in masa, „fiecare pe fratele său, pe vecinul său și pe aproapele său”, pentru vina de a fi căzut în idolatrie, facandu-si un vițel de aur, după model babilonian, dupa cum se arata in cartea Iesirea, cap. 32 – Vitelul de aur. Porunca a fost executată, trei mii de evrei din alte triburi decât leviții (trib din care se recrutau preoții) au fost uciși.

Purificarea a continuat chiar si mult mai tarziu. Într-un documentar History Channel, The Bible Unearthed (Biblia dezgropată), Baruch Halpern a documentat că monoteismul a pornit din reforma constând din epurările religioase, la ordinul regelui Iosia, care a reluat purificarea prin epurări inceputa de străbunicului său, regele Ezechia. Puritatea religioasa a avut drept consecinta centralizarea cultului pentru a obține controlul total al statului și sprijinul populației, de care regele Iosia a avut nevoie în scopuri expansioniste, o ideologie care este consemnată în Deuteronom. Iisus Hristos nu s-a autocrucificat, el a fost folosit ca sacrificiu expiator de catre cei care l-au dat in mainile crucificatorilor. La crestini nu opereaza niciun fel de restrictii religioase alimentare, un alt semn ca, spre deosebire de alte religii, la ei nu intervine distinctia dintre pur si impur, tocmai pentru a nu permite posibilitatea propagarii ei de la alimente la oameni.

Abordarea excesiva, nihilista sau negationista, a puritatii, a diferentierii, in favoarea amestecului, ne-ar putea induce ideea gresita ca aceasta, puritatea, cautarea ei, ar fi ceva rau prin definitie. Cine nu-si doreste o dragoste autentica, pura? O familie sau o profesie curata? Pur si simplu, totul trebuie privit prin prisma mijloacelor, care daca sunt violente anuleaza pana si cele mai bine intentionate scopuri, dar ceea ce trebuie sa retinem este ca puritatea poate insemna si pastrarea neintinata, nealterata a identitatii. In ultima instanta, puritatea, in toate sensurile posibile, este o problema de alegere individuala. Recunoasterea unor greseli din trecut ale crestinismului, unele dintre ele amintite si de doamna Palade, nu il slabeste, ci il face mai puternic. Pana la urma, errare humanum est… Nu trebuie insa sa escamotam ca sursele violentei religioase sunt politice.

http://www.contributors.ro/cultura/in-cautarea-puritatii-sursele-violentei-religioase/

Conflict de interese: Ministrul parlamentar

O propunere dinspre partidul de centru-dreapta Alianta Liberalilor si Democratilor (ALDE) al lui Calin Popescu Tariceanu, sustine semnarea unui acord de către „toate forţele politice care respectă democraţia”, prin care acestea să se angajeze că viitorul Executiv va fi format în Parlament, „cu precădere din parlamentari”.

Temerea ca viitorul Guvern sa fie stabilit in afara noului cadru parlamentar, rezultat din alegerile parlamentare din 11 decembrie, si noul premier sa fie cineva pe care nu l-a ales nimeni este perfect indreptatita, justificata de istoria guvernarii tehnocrate. Insa la fel de real este si pericolul de a cadea intr-o alta extrema, ca ministrul sa fie si parlamentar, ceea ce distoneaza cu separatia, independenta si echilibrul puterilor in statul de drept.

Ar exista insa o cale de mijloc, ca toti ministrii sa provina din parlamentari, dar care pe durata mandatului executiv sa-si suspende sau sa i se suspende calitatea de parlamentar sau cel putin votul parlamentar. Aceste suspendari ar urma, daca se va ajunge la acord, sa opereze corespunzator, prin scadere, si asupra numarului de parlamentari si de voturi care se iau in calcul la stabilirea prezentei si adoptarea actelor parlamentare. Oricum, prezenta si voturile ministrilor la sedintele Parlamentului sunt nesigure, datorita absentelor, de cele mai multe ori.

Inacceptabila, in totalitate, mi se pare o alta prevedere din posibilul acord, interdicţia constituirii de alianţe cu „partidele anti-sistem”, care pot avea intelegeri extrem de diferite si de partizane. „Nu vor fi încheiate alianţe pre-electorale sau post-electorale şi, după exemplul Parlamentului European, (…) va fi exclusă orice formă de colaborare parlamentară cu partide anti-sistem, de factură populistă, care au denigrat programatic instituţiile democratice naţionale, Parlament, partide şi au promovat sistematic neîncrederea în clasa politică, în reprezentanţii aleşi ai naţiunii şi ai comunităţilor locale”, a afirmat Tariceanu.

Dl. Tariceanu si partidul domniei sale sunt de inteles, sunt de dreapta, iar sistemul politic in functiune de 12 ani este o creatie a dreptei, mai précis a presedintelui de dreapta Traian Basescu si a partidului sau prezidential, fostul PDL, pe care l-a mostenit si il duce mai departe un alt presedinte de dreapta, Klaus Iohannis, impreuna cu “guvernul meu”, care pana una-alta este guvernul tehnocrat al lui Dacian Ciolos.

Nu este vorba, in cazul sistemului de dreapta, de persecutarea liderilor de stanga si blocarea alternantei la functia suprema in stat, ci de nesocotirea intereselor fundamentale ale electoratului de stanga, intr-o tara de stanga, a unor interese primordiale care tin de nationalismul suveranist si economic, absolut legitim si imbratisat fara exceptie de toate statele si natiunile, cat si a mersului in orb, fara un nou proiect de tara, lucruri care sunt fara discutie inacceptabile. Prin urmare, inghetarea in sistem, pe motiv ca nu trebuie sa fii “anti-sistem”, sugerandu-se ca acesta ar fi perfect, este o aberatie retrograda, anacronica si cumplit de costisitoare pentru Romania.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21310616-tariceanu-vrea-partidele-politice-semneze-acord-care-prevada-viitorul-executiv-format-parlament-precadere-din-parlamentari.htm?nomobile=

Migratia pe “ruta Balcanilor”: Blestemul dezmembrarii Iugoslaviei?

O reuniune pe tema migratiei a statelor de pe “ruta Balcanilor”, initiata de Austria, care se desfasoara sub egida cancelarului german Angela Merkel, la care participa si Romania, are loc, sambata, la Viena.

“Ruta Balcanilor” a fost utilizata de zeci de mii de migranți pana in luna martie, cand intre Bruxelles si Ankara a fost semnat un acord de inchidere terestra a acestui itinerariu, in fata afluxului migrator pe cale maritima, dinspre Mediterana.

Potrivit estimarilor UE, problema migratiei nu va fi rezolvată în această toamnă, și nici măcar în 2017, dar sunt necesare masuri suplimentare si eficiente, pentru a nu se repeta haosul din toamna lui 2015, care a dus la o „pierdere de control” parțială a frontierelor.

Fara indoiala, migratia masiva reprezinta un risc de instabilitate tot atat de masiv pentru tarile de origine, tarile emergente sau din alte zone ale lumii, avand in vedere interdependentele si mecanismele de transmisie globale.

Includerea tarilor de origine, a celor din vecinatatea nemijlocita si din regiunea extinsa in masurile de combatere si de control a riscurilor de instabilitate pe care le implica pentru toti migratia voluminoasa este extrem de necesara si o urgenta pe agendele de securitate.

Uitandu-ma pe harta cailor apropiate de acces ale migratiei spre Europa, care intr-o mare masura se suprapune cu Balcanii de Vest, cum sunt denumite statele din fosta Iugoslavie (fără Slovenia și Croația) și Albania, observ una din marile slabiciuni ale zonei, care consta in marea sa faramitare politica. Urmeaza apoi faramitarea etnica si religioasa, care insa politic nu este sau nu ar trebui sa fie determinanta, aceasta fiind cunoscuta in Vest sub denumirea de multiculturalism.

Multitudinea de etnii si religii este prezenta in orice statalitate federala (SUA – 50 de state si un district federal, UK – 4 state si mai multe teritorii dependente), in orice comunitate/organizatie interguvernamentala (Commonwealth – 53 de state independente), in orice integrare economica (Uniunea Europeana, 28-1 state independente) etc.

Presupunand ca am face un brainstorming politic, ar fi interesant de stiut care ar fi scorurile la intrebarea “Care credeti ca ar fi fost rezultatul migratiei sudice spre Europa, daca ar mai fi existat bariera iugoslava?” Fireste, ar fi fost vorba, azi, despre o Iugoslavie democrata si politic, pentru ca economic fosta RSFI era aproape capitalista, cu o economie deschisa, de piata.

Euro-Balcanii, intelegand prin aceasta europenizarea integrala a zonei, prin primirea in UE si in NATO a tuturor tarilor din Balcanii de Vest, este o strategie pe rol, pana acum de cel mai mare succes. Bruxellesul a mai facut un mare pas inainte in ultimele zile, prin acceptarea cererii de aderare a Bosniei – Hertegovina. Ma intreb, insa, daca, pe termen lung, ar putea exista si o formula de integrare politica a zonei, de refacere a fostei bariere iugoslave, prin realizarea unei “Mari Britanii” a Balcanilor de Vest?

http://www.agerpres.ro/externe/2016/09/24/angela-merkel-se-intalneste-cu-liderii-statelor-de-pe-ruta-balcanilor-la-viena-romania-va-fi-reprezentata-la-reuniune-10-12-21