Profil de guvernare: Spre o formula social-populara?

14/09/2016

In mai putin de 100 de zile, vom afla scorurile pe care partidele le vor obtine in alegerile parlamentare. Pe masura ce ne apropiem de scadenta, se vor inmulti analizele si estimarile privind posibilele scoruri si, pe aceasta baza, formule de guvernare.

Deja o proiectie conditionata pe acest subiect ii apartine lui Traian Basescu, liderul PMP. Basescu a declarat, marti, ca in cazul unor negocieri pentru formarea unui nou guvern n-ar discuta cu un partid mai mare „decat cu functia de prim-ministru pe masa”. Intrebat cine ar accepta asa ceva, fostul sef de stat a raspuns: „Daca vor. Daca nu, si opozitia e buna”.

Trecand peste argumentul falacios basescian ca in caz contrar partidul mai mic se va desfiinta, un fapt care nu intereseaza pe nimeni, pentru ca alegerile sunt o competitie, nu o opera de binefacere, sunt cateva indicii preliminare care vin in sprijinul tezei referitoare la posibilitatea unui premier popular al viitorului guvern, de dupa alegeri.

Niciunul dintre cele doua partide mari nu va obtine majoritatea absoluta pentru a da premierul si a forma guvernul, dar nici partidele mici, oricat s-ar aduna si in orice formula poligonala s-ar articula nu vor putea face acest lucru.

Un partid mare, PSD sau PNL, va deveni in mod inevitabil astrul gigant care va atrage cateva stele pitice pentru a forma masa critica respectiv majoritatea parlamentara, necesara unui guvern majoritar. Dupa toate probabilitatile, nu PNL va fi planeta determinanta a noului sistem stelar, pe care il vor reprezenta partidele ce vor intra la guvernare.

Cu toata parerea de rau a lui Klaus Iohannis, care nu-si va indeplini visul “guvernului meu”, dintr-un motiv foarte simplu si pentru toti vizibil, smecheria guvernului tehnocrat, alias PNL, nu a tinut, o inselaciune care ofera un motiv suficient de puternic pentru ca lumea sa-i depuncteze pe liberali si acestia sa obtina un scor mai mic decat la alegerile locale. Dar, un al doilea motiv, si pentru ca pasivul execrabil al guvernarii tehnocrate va fi inregistrat in contul PNL.

In schimb, PSD are cele mai mari sanse de a intra la guvernare, intr-o formula conditionata de un partid mai mic, care va obtine cel mai bun scor parlamentar. Acest partid mai mic se anunta a fi PMP, cu un lider hiperactiv, cu cea mai mare influenta, dar si cu cel mai mare rezervor din care isi poate extrage resurse politice si parlamentare, dintre fostii membri PDL, actuali membri PNL. De fapt, un rezervor chiar si mai mare il are PRU, care se afla in raporturi de vase comunicante cu PSD, dar PRU nu are (inca) un lider pe masura celui al PMP, in plus nu este asa cunoscut, este controversat si fara afilierea si sustinerea internationala a popularilor.

Traian Basescu a enuntat si o formula inedita de impartire a puterii cu un partid mare. Partidul mic va da prim-ministrul, in timp ce, compensativ, partidul mare va da cel mai mare numar de ministri, “proportional cu procentele, ca sa fie o guvernare echitabila”, dupa cum a explicat seful popularilor. O formula guvernamentala PSD-PMP, la care poate adera orice alt partid care doreste, foarte probabil UDMR, va echivala, ca premier de la un partid mic si cel mai mare numar de ministri de la un partid mare, cu o Uniune Social-Populara, chiar daca nu se va numi asa.

Ca experienta, pozitie si varsta, Traian Basescu este inca departe de a se pensiona din politica, dar posibilitatea ca sa fie premier, despre care spune ca ar fi cel mai bun, mi se pare mai putin probabila. Functia de management guvernamental continuu, de “hamalac” si “de stat cu picioarele in apa” de dimineata devreme si pana noaptea tarziu, managerial vorbind, este mai potrivita pentru cineva de varsta a doua, care are energia si rezistenta la socuri si la alergatura, necesare unui premier care trebuie sa se miste ca argintul viu. Lui Basescu i s-ar potrivi functia pe care a mai avut-o, dar este la fel de putin probabila ca si cea de premier, sau, mult mai aproape de realitate, de coordonator politic, de sef efectiv de partid, nu onorific, dar si de parlamentar, de senator, pozitie din care ar putea opri derapajul parlamentar al dreptei, de care s-a aratat ingrijorat.


Citindu-l pe Hans Klemm: Misiunea de radicalizare a “diversitatii”

14/09/2016

A doua zi dupa ce Barack Obama a exaltat diversitatea etnica si rasiala, intr-un discurs la Pentagon de comemorare a evenimentelor 9/11, in care a afirmat ca “diversitatea” SUA “nu este o slăbiciune”, ci “una dintre principalele noastre forțe”, ambasadorul american la Bucuresti a trecut la actiune.

Desigur, Obama este de inteles, isi securizeaza pozitia prin exaltarea si absolutizarea “diversitatii”, desi aceasta devine de plans cand nu mai este naturala si este contrafacuta, prin imigratie, colonizare, autonomie, secesiune etc., care au in spate artificii politice. Dar ce treaba ar avea ambasadorul american din Romania cu „diversitatea”, deocamdata doar etnica, dar care prin marsul migratiei va fi curand si rasiala? Vrea Hans Klemm sa faca Romania mai mare si mai puternica?

Pentru orbii politici care nu vad legatura, pentru ca sunt legati la ochi cu ideologia corectitudinii politice a lui Obama, pe care Trump se pregateste sa o dea de pamant daca va ajunge presedinte, le recomand sa reciteasca mesajul trimisului american de la Chisinau, ostil fara echivoc reunificarii romano-romane, cat si despre invariabilul dublu standard al politicii Washingtonului, potrivit caruia ce fac SUA “mare” si “puternica” trebuie obligatoriu sa-i faca “mici” si “slabi” pe toti ceilalti.

Daca inca mai au dubii, sa se uite cu luare aminte la “roadele” vizitelor oficialilor americani in tinuturile kurde din Siria si Irak, la cele ale prezentei consilierilor americani in aceeasi zona sau oriunde in lume, pentru a lucra “impreuna”, fireste, cum suna asigurarile publice, pentru a nu ne gandi sau face vreo legatura la felul cum “lucreaza” stuxnetul.

Iar daca nici asa nu se dumiresc, sa incerce sa afle, cel putin provocandu-si mintea, de ce presedintele filipinez Rodrigo Duterte le-a ordonat un scurt “mars afara”consilierilor americani, care asista fortele armate nationale impotriva insurgentilor separatisti musulmani in sudul Filipinelor, invitandu-i, luni, sa paraseasca acesta zona.

Nu cred ca Duterte sa fi avut al treilea ochi sau unul la spate de a vazut ce se ascunde in cutia neagra a americanilor, mai degraba si-au facut treaba toti cei care au mandat si responsabilitati fata de poporul lor si tara lor, pentru ca acolo este “tara lor”, cum le-a spus si un responsabil de securitate chinez insotitorilor lui Obama la G20.

Revenind la tara noastra, pentru a folosi aceeasi expresie legitima fata de cei care incearca sa-si faca de cap in tarile altora, si nu am utilizat intamplator pluralul, pentru ca exemplele chinez si filipinez sunt departe de a fi singurele, timp de doua zile, luni si marti, Hans Klemm s-a plimbat ca voda prin loboda prin judetele Harghita si Covasna.

Fara sa fie insotit de vreun oficial al Guvernului si de un fost reprezentant udemerist in Guvern, asa cum ar fi cerut, daca ar fi existat, disponibilitatea si buna credinta ale ambasadorului american, pentru a evita trunchieri si a lamuri pe loc, din mai multe surse, probleme tendentioase sau politizate care apar in orice “diversitate” etnica sau rasiala din lume, inclusiv in America.

Uite-asa!, ca doar este guvernator, pardon “ambasador in toata Romania, nu doar la Bucuresti”, dupa cum a motivat chiar yankeul, care s-a aratat interesat sa viziteze regiuni din Romania, “in special unde traiesc minoritati etnice”.

În cadrul vizitei din Covasna, ambasadorul american Hans Klemm s-a întâlnit și cu primarul din Sfantu Gheorghe, Antal Árpád, alaturi de care s-a fotografiat tinand in maini steagul secuiesc. Imaginea a fost postata de Antal Arpad pe Facebook, însoțită de un comentariu în limba maghiară. Din comentariul primarului reiese că maghiarii sunt prigoniți de o majoritate care îi interzice simbolurile.

Ca nimeni nu interzice simboluri carora nu le sunt asociate mesaje politice de autonomie, de protectorat sau de secesiune este un adevar. Dar este o problema cand un ambasador strain se fotografiaza tinand in mana un simbol care transmite exact astfel de mesaje care ataca integritatea si suveranitatea tarii in care se afla.

Un astfel de gest al unui ambasador vorbeste de la sine, el spune ca ambasadorul in cauza  nu nutreste ganduri de bine pentru tara respectiva. Ca, de fapt, ambasadorul se afla intr-o misiune de radicalizare a “diversitatii”. Ca garantiile de aliat si de securitate nu functioneaza. Si atunci trebuie sa reactionezi. Sa ceri si sa obtii o dezambiguizare cu argumente ferme sau, in lipsa ei, sa aplici legea persona non grata din dreptul relatiilor diplomatice. In fine, sa cauti alte garantii, credibile.

Inainte de a incheia precizez ca nu m-am referit la „citirea” ambasadorului american ca la un carturar. Bineinteles, l-as fi citit cu placere daca as fi stiut ca ar fi scris carti. Am „citit” gestul diplomatic si politic impardonabil al ambasadorului american Hans Klemm, lipsit de curtoazie fata de tara mea, curtoazie la care obliga statutul de diplomat.


%d blogeri au apreciat: