Politica fricii, al treilea candidat?

18/09/2016

In mediul electoral intern american, pare sa-si faca loc un al treilea candidat, politica fricii. A fricii interne. Ramane de analizat si aflat daca fenomenul in crestere al fricii interne din SUA este un efect de contaminare de la politica fricii pe care candidatul republican Donald Trump o promoveaza fara retinere in exterior, pentru care si-a atras deja etichetari publice deloc magulitoare, din domeniul psihiatric.

Martin Schulz, presedintele Parlamentului European, l-a catalogat drept “iresponsabil” pe Trump, iar fostul ministru al Apararii Robert Gates l-a calificat drept “irecuperabil” pe candidatul republican. Trimitand semnale ingrijoratoare spre standardul alegerilor, o intrebare preocupanta a inceput sa fie murmurata de opinia publica. De ce ar alege americanii un “iresponsabil” si un “irecuperabil”?

Exceptand incidentele armate din SUA care i-au implicat pe musulmani si care au fost rapid si fara dubii catalogate ca teroriste de catre autoritatile americane, toate celelalte acte de violenta civila savarsite de alte minoritati etnice sau rasiale nu au fost incluse in mod oficial in categoria actelor teroriste.

Explicatiile tin, fara indoiala, de cauze politice, cel mai probabil pentru a nu imprastia umbra protectoare care invaluie unele organizatii secrete si miscari etniciste sau rasiste. Multiculturalismul si imigratia amenintatoare, care ingreuneaza zi de zi viata americanului de rand, ar putea duce la nasterea unei dihanii anticlasa politica si antiadministratie.

Despre puternica explozie de sambata seara in cartierul Chelsea, din districtul newyorkez Manhattan, provocata de o bomba pusa intr-un cos de gunoi, soldata cu cel putin 29 de raniti, primarul orasului New York a declarat ca nu exista indicii ca ar fi fost un atac terorist.

“Avem cel mai bun department de politie din SUA”, a incercat el sa linisteasca populatia, panicata de spectrul terorismului, dar si de criza de autoritate a politiei, alimentata de obscure obiective politice ale regimului lui Barack Obama, in mandatele caruia au avut loc subite si suspecte radicalizari ale “diversitatii”, pe care primul presedinte afroamerican a clamat-o, recent, la comemorarea atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001.

Sunt multe chei care ar putea deshide intelegerea exploziei de la New York, care ca scop de intimidare nu este un act singular, din pacate. Declaratiile de leadership sunt sau cel putin se vor modelatoare pentru opinia publica interna. Dar pentru aceasta pot fi inspiratoare si proiectiile politico-diplomatice si de forta externe, inclusiv sub aspectul mijloacelor.

Pe de alta parte, samanta “crearii” de catre Barack Obama si Hillary Clinton a Statului Islamic, aruncata de Donald Trump in mediile electoral si geopolitic, nu a ramas neincoltita. Intr-o asemenea posibila matrice explicativa, acte inductoare de frica interna precum cel de la New York nu au cum sa nu nelinisteasca, chiar daca ele sunt declarate neteroriste.

S-ar putea ca politica fricii din discursul electoral de politica externa al prezidentiabilului Donald Trump sa fie contaminanta pentru procesele si fenomenele sociale interne, sa devina si o frica interna. Contaminarea interna de politica fricii poate provoca o stare de sociopatie, de infricosare a americanilor. In aceasta ipoteza, singura cale de prevenire sau de vindecare de boala fricii sau infricosarii este taierea sursei de contaminare. Oricum, se anunta o tema de mare interes pentru sociologi, politologi si whitehouselogi.


%d blogeri au apreciat: