Cat mai curand, nu cat mai tarziu

Privind “confederatia culturala” romano-basarabeana, indraznesc sa afirm ca istoric aceasta exista. Chiar daca a atenuat-o, politica represiva nu a putut-o sterge. In ea intra toata mostenirea de etnogeneza, etnocultura si etnoreligie comuna, incepand deci de la origine, limba, obiceiuri, traditii etc., pana la chestiuni foarte rafinate si durabile, cum sunt cele de factura etnopsihologica. Proiectul politic al reunificarii va veni exact pe aceasta baza existenta, fara de care ar fi fost imposibil de imaginat, daramite de realizat. Reunificarea nu ar trebui tergiversata, schelaria culturala exista si de pe ea se poate construi economic.

Ca va fi un cost economic va fi inevitabil, dar va trebui asumat si, mai ales, va trebui micsorat prin proiecte economice profitabile si de anvergura, pentru care resursele noastre vor trebui sa fie in mainile noastre. Conceptul de economie nationala trebuie reanimat si economia nationala refacuta.

Cred ca si Europa s-a saturat sa duca povara unui mini-stat artificial, care nu se poate sustine singur si care pe termen lung nu va face decat sa consume zadarnic resurse europene, care vor fi inghitite ca de o gaura neagra, fara sa adauge sau sa lase in urma vreo valoare. Pana la urma, obligatiile Europei fata de Basarabia nu pot fi inaintea celor ale Romaniei fata de Basarabia. Asa cum nici relatia UE-Romania nu se poate compara cu relatia UE-Basarabia, in ultimul caz exceptand, desigur, situatia in care Basarabia s-ar folosi de poarta deschisa de Romania pentru a intra in UE.

Nu am folosit denumirile de “Moldova” si “moldovean” pentru ca nu le agreez. Sunt denumiri geopolitice sovietice prin care dupa anexare s-a dorit sa se lase deschisa o portita, sa se sugereze un viitor rapt teritorial, care ar fi fost extins pana pe crestele Carpatilor, incluzand astfel Moldova din Romania. Aceasta logica de imperiu ar fi functionat, neindoielnic, daca ideea masonico-marxista a totalitarismului mondial, la care urma sa se ajunga prin revolutie comunista mondiala, avand ca varf de lance trotkism-sovietismul, nu ar fi fost dematerializata, prin dezagregarea sistemica a comunismului est-european.

Am utilizat un termen mai putin folosit, etnoreligia, religia neamului, pentru a atrage atentia ca, atunci cand vorbim de rezistenta prin cultura, va trebui sa nu mai trecem sub tacere rezistenta prin religie, care si-a adus cea mai mare contributie la prabusirea totalitarismului comunist. Religia este de altfel o parte insemnata a oricarei culturi, la unele chiar cea mai mare, dar la toate determinanta prin valorile sale la productiile culturale si la nivelul de civilizatie.

Rezistenta anticomunista prin religie a fost a doua mare perioada de persecutie din istoria crestinismului, dupa persecutiile de la inceputurile sale, pana la recunoasterea oficiala. Din cele ce se intampla in prezent, crestinismul parcurge o a treia perioada de persecutie. Nu datorata islamului, ci conflictualizatorilor religiilor si civilizatiilor, adepti ai unei secte geopolitice huntingtoniene (v. Samuel Huntington), ai carei precursori au infiltrat si divizat periferic islamul, fara sa fi ajuns din fericire la nucleu.

Prehuntingtonienii au realizat o secta islamica, cu care lovesc atat islamul, majoritar si autentic, cat si crestinismul, care prin valorile sale iradiante de bine si iubire fata de semeni a depasit granitele religioase, devenind o invatatura laica, precum cele care isi au originea in budism si hinduism, de pilda.

Privind influenta si puternica minoritate rusa din Basarabia, pe care unii o vad ca o piedica in calea reunificarii cu Romania (sau alte cateva mult mai mici minoritati, care in mod fals l-au facut pe ambasadorul american de la Chisinau sa prezumtieze teza scandaloasa si neadevarata a statului basarabean “multietnic”, ca o inventie obstaculara in calea reunificarii) lucrurile trebuie vazute in adevarata lor lumina, transgeopolitic, fara distorsionari partizane, proamericane sau antirusesti.

Sursa eventualei opozitii la reunificare a minoritarilor rusi din Basarabia, despre care nu am cunostinta si oricum nu va fi determinanta (ci doar vicianta pentru relatiile interetnice, suficienta pentru a fi luata in seama, adica prevenita, atenuata sau demontata) si-ar avea radacinile, fara indoiala, in actuala politica de ostilitate a Romaniei fata de rusi si Rusia. Mai mult, exista precedentul minoritatii rusesti din Ucraina, care a fost expusa unor peresecutii atroce din partea Kievului, care i-a atacat in gena identitara, prin interdictii sau nerecunoasteri privind limba, invatamantul, cultura si celelalte chestiuni care tin de drepturile fundamentale ale minoritatilor.

Crede cineva ca rusii din Basarabia se vor grabi sa repete epopeea dramatica a fratilor lor din Ucraina? Categoric, nu! Ce ar fi de facut? Foarte simplu, Bucurestiul trebuie sa abandoneze politica de trib razboinic, cu tatuaje, impopotonari cu pene, dansuri in jurul focului si sacrificii rituale antirusesti. Sa o schimbe pe o politica prietenoasa, de deschidere, de incredere, de cooperare, prin aducerea in atentia rusilor minoritari din Basarabia ca Romania are unul dintre cele mai inalte standarde de politica si de legi in materie de minoritati nationale.

Daca nu suntem in stare de asemenea gesturi de normalitate politica, sa ne scoatem din cap ideea reunificarii.

http://www.adriannastase.ro/2016/09/18/vladimir-socor-strategia-lui-nastase-privind-republica-moldova/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: