Proiect de tara: Cate voturi are AmCham?

22/09/2016

Citind comunicatul AmCham, de joi, arareori mi-a fost dat sa vad cum pot fi folosite atat de multe cuvinte pentru a spune acelasi lucru. Vrem sa ne bagam si noi coada in proiectul vostru de tara, transmite mesajul Camerei de Comert American in Romania (AmCham).

Imediat, gandul mi-a zburat la intrebarea lui Stalin : “Cate divizii are papa?” Desigur, azi, in democratie, puterea nu se mai masoara in divizii, ci in voturi. Este prin urmare perfect corect politic sa intreb: Cate voturi are AmCham?

Ar fi, cred o intrebare potrivita, si la fel de corecta politic, pentru a fi pusa si in cazul altor entitati care vor sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala. Cate voturi au, de pilda, agentii de influenta, lobbystii, grupurile de presiune sau oengeurile din strainatate sau cu bani straini, care vor sa modeleze politica interna si externa a Romaniei potrivit unor interese care nu sunt ale ei?

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21306104-amcham-proiect-tara-construit-jurul-unor-deziderate-economice-nu-poate-realizat-fara-participarea-mediului-afaceri.htm


Fantasmele unui brexitan

22/09/2016

Dupa o suita de afirmatii inconsistente si tendentioase, Edward Lucas isi incheie un articol, preluat de Contributors, intr-o rebarbativa cheie confruntationista. Readucerea la realitate a brexitanului este necesara.

In articolul in cauza, autorul foloseste total deplasat cuvantul “razbunare”, pe care il atribuie presedintelui Putin. Daca era mai atent la dictionare si semantica, din care aflam ca prin razbunare cineva pedepseste pe altcineva de la care a suferit un rau, o nedreptate, articolul ar fi fost probabil mai credibil. Americanii nu le-au facut niciun rau si nicio nedreptate rusilor, deci Putin nu ar avea de ce sa se “razbune”.

Pe de alta parte, dl Edward Lucas trage niste concluzii pe care le vrea “certe”, pe niste chestiuni incerte, nesigure, pe care le si recunoaste ca fiind astfel, lucru pe care insa pana la capatul articolului il uita pe drum. Referindu-se la „interzicerea” delegatiei ruse de atletism, autorul adevereste ca aceasta a fost “din cauza unui presupus program de doping sponsorizat de stat”, iar in alta parte, unde se refera la episoadele cu e-mail-urile lui Colin Powel si Hillary Clinton, dl. Lucas precizeaza ca “Aceste atacuri nu pot fi puse cu certitudine (…) pe seama guvernului rus (…)”.

Insa cel mai respingator mesaj, prin faptul ca este neverosimil, lipsit de decenta si de nimeni gustat, lumea fiind satula de razboaie reci si, cu atat mai mult de razboaie calde, este “dansul” din final, ca de tribalist razboinic cu tatuaje si strigate de lupta in jurul focului, cand autorul face vorbire despre “o putere straina ostila – cu a cărei forță de penetrare și de influență noi încă nu dorim, din păcate, să ne confruntăm”. Care “noi” si de ce “din pacate”? Lumea nu este in niciun caz “noi”, care probabil sunt foarte putini din moment ce autorul nu-i numeste, iar “din pacate” este „din “fericire”… din fericire. Cand nu este conceptuala si riguroasa, propaganda isi face deservicii, devenind antipropaganda.

http://www.contributors.ro/editorial/razbunarea-lui-putin-pentru-scandalul-de-doping/


%d blogeri au apreciat: