O propunere dinspre partidul de centru-dreapta Alianta Liberalilor si Democratilor (ALDE) al lui Calin Popescu Tariceanu, sustine semnarea unui acord de către „toate forţele politice care respectă democraţia”, prin care acestea să se angajeze că viitorul Executiv va fi format în Parlament, „cu precădere din parlamentari”.
Temerea ca viitorul Guvern sa fie stabilit in afara noului cadru parlamentar, rezultat din alegerile parlamentare din 11 decembrie, si noul premier sa fie cineva pe care nu l-a ales nimeni este perfect indreptatita, justificata de istoria guvernarii tehnocrate. Insa la fel de real este si pericolul de a cadea intr-o alta extrema, ca ministrul sa fie si parlamentar, ceea ce distoneaza cu separatia, independenta si echilibrul puterilor in statul de drept.
Ar exista insa o cale de mijloc, ca toti ministrii sa provina din parlamentari, dar care pe durata mandatului executiv sa-si suspende sau sa i se suspende calitatea de parlamentar sau cel putin votul parlamentar. Aceste suspendari ar urma, daca se va ajunge la acord, sa opereze corespunzator, prin scadere, si asupra numarului de parlamentari si de voturi care se iau in calcul la stabilirea prezentei si adoptarea actelor parlamentare. Oricum, prezenta si voturile ministrilor la sedintele Parlamentului sunt nesigure, datorita absentelor, de cele mai multe ori.
Inacceptabila, in totalitate, mi se pare o alta prevedere din posibilul acord, interdicţia constituirii de alianţe cu „partidele anti-sistem”, care pot avea intelegeri extrem de diferite si de partizane. „Nu vor fi încheiate alianţe pre-electorale sau post-electorale şi, după exemplul Parlamentului European, (…) va fi exclusă orice formă de colaborare parlamentară cu partide anti-sistem, de factură populistă, care au denigrat programatic instituţiile democratice naţionale, Parlament, partide şi au promovat sistematic neîncrederea în clasa politică, în reprezentanţii aleşi ai naţiunii şi ai comunităţilor locale”, a afirmat Tariceanu.
Dl. Tariceanu si partidul domniei sale sunt de inteles, sunt de dreapta, iar sistemul politic in functiune de 12 ani este o creatie a dreptei, mai précis a presedintelui de dreapta Traian Basescu si a partidului sau prezidential, fostul PDL, pe care l-a mostenit si il duce mai departe un alt presedinte de dreapta, Klaus Iohannis, impreuna cu “guvernul meu”, care pana una-alta este guvernul tehnocrat al lui Dacian Ciolos.
Nu este vorba, in cazul sistemului de dreapta, de persecutarea liderilor de stanga si blocarea alternantei la functia suprema in stat, ci de nesocotirea intereselor fundamentale ale electoratului de stanga, intr-o tara de stanga, a unor interese primordiale care tin de nationalismul suveranist si economic, absolut legitim si imbratisat fara exceptie de toate statele si natiunile, cat si a mersului in orb, fara un nou proiect de tara, lucruri care sunt fara discutie inacceptabile. Prin urmare, inghetarea in sistem, pe motiv ca nu trebuie sa fii “anti-sistem”, sugerandu-se ca acesta ar fi perfect, este o aberatie retrograda, anacronica si cumplit de costisitoare pentru Romania.