Referendum anti-cote migranti: Desi invalidat, rezultatul referendumului ungar este remarcabil. Elitistii birocrati de la Bruxelles eticheteaza democratia drept un joc periculos. Sub lupa, putregaiul din principiile si organizarea UE

Desi a fost invalidat, deoarece prezenta la vot (39,8%) nu a atins pragul necesar de 50 plus unu la suta, rezultatul referendumului privind cotele de migranti impuse de Uniunea Europeana, organizat duminica in Ungaria, a fost covarsitor de categoric. Un semnal de luat in seama. Ungurii care s-au prezentat la consultarea populara au votat in proportie de 98,3% pentru respingerea cotelor de migranti.

Rezultatul referendumului este unul „remarcabil”, iar Uniunea Europeana „nu va putea sa impuna Ungariei vointa sa” in problema imigratiei, a declarat premierul ungur Viktor Orban. Acesta declarase anterior ca nu conteaza daca prezenta la urne nu va permite validarea scrutinului, importanta fiind optiunea majoritara a celor care au ales sa si-o exprime. „Intotdeauna este de preferat un referendum valid decat unul invalid, dar consecintele legale vor fi puse in aplicare”, a spus Orban duminica, dupa ce a votat.

Urmarind scopuri diferite, partidele din opozitie s-au intalnit in reactiile critice contra puterii. Socialistii au sustinut ca orice actiune a Guvernului bazata pe un referendum invalid privind cotele de redistribuire a imigrantilor ar fi „neconstitutionala”, iar mandatul premierului Viktor Orban ar deveni “ilegitim”. Jobbik, partid nationalist radical de opozitie, a declarat ca referendumul a fost un „fiasco” si a cerut ca Orban sa isi dea demisia daca votul se dovedeste invalid.

Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a calificat duminică drept un „joc periculos” al Ungariei organizarea referendumului împotriva planului de relocalizare a refugiaților în cadrul UE. „Conform grilei de repartizare, Ungaria trebuie să primească numai vreo 2.000 de refugiați” a minimalizat Schulz cota de migranti, acuzandu-l pe premierul Viktor Orban ca se joacă „cu un principiu fundamental al UE: contestă validitatea legislației europene la care însăși Ungaria a contribuit”.

Martin Schulz a lansat totodata un apel celorlalți lideri ai țărilor membre în Uniunea Europeană să îl aducă pe Viktor Orban pe calea cea bună. Ar trebui „să îi spună colegului lor: nu mai putem continua așa. Solidaritatea nu are sens unic”, a afirmat demnitarul european. Daca din pozitii reprezentative, alese de cetatenii europeni pentru a le reprezenta si apara interesele, democratia a ajuns sa fie etichetata drept un “joc periculos”, cu referire la cea mai larga forma de democratie directa, ne confruntam ori cu alienarea europuterii, ori cu un putregai al europrincipiilor.

Nicio tara europeana nu poate accepta sa fie tratata ca parte a unei mase amorfe, ori sa fie ostatica unor decizii sau probleme care se iau sau sunt create in alta parte, daca acestea ii afecteaza interesele nationale sau cetatenii, in orice masura si sub orice forma. Uniunea Europeana nu este un stat, nu sunt “Statele Unite ale Europei”, asa cum in mold fals se incearca uneori sa fie asimilata. Europa este o suma de state-natiuni independente si suverane, care sunt tot atatia subiecti de drept international. Europa nu este SUA.

De ce se incearca reducerea la unipolaritate a multipolaritatii Europei, regresarea europeana de la diversitatate la uniformitate? Explicatia trebuie cautata in planul geopolitic Kalergi, de distrugere a Vechiului Continent. Planul care poarta numele lui Richard Coudenhove Kalergi, cel care a pus la punct ideile Noii Ordini Mondiale, bazate pe o Federaţie a Naţiunilor si un Guvern Mondial, conduse de Statele Unite ale Americii, a prevazut crearea Uniunii Europene ca un prim pas spre integrarea federala a continentului european.

Inselatorul plan, pus la cale in 1922, la Viena, deci imediat dupa prima mare cadere europeana din primul razboi mondial, care urma sa fie pus in aplicare de nu mai putin inselatoarea miscare “PanEuropa”, care suna imbietor dar care ascundea pericole genocidare si mai mari pentru popoarele europene, tintea sa puna capastrul federalizarii Europei, ca o modalitate ingenioasa de a o tine in frau si a o subordona extra-european unei “unice natiuni indispensabile” si unei “unice superputeri”.

În „Praktischer Idealismus”, o carte scrisă de Kalergi, autorul planului afirma că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecuri rasiale, o turma ce ar fi usor de dominat de catre o elita dinastica, ce s-ar inscauna astfel pentru eternitate la putere.

In nicio lege din tratatele UE de aderare nu scrie ca tarile membre trebuie sa accepte pe teritoriile lor mase mari de populatii din afara Europei, cu alte identitati rasiale sau etnice, cu alte valori, norme sau moduri de viata, care sa le pune in pericol pe cele proprii, europene. Si daca am presupune ca asa ceva s-ar fi intamplat sau s-ar intampla, dintr-o eroare de fundamentare sau prin abuz, dreapta indreptare, un principiu de drept si democratic, si-ar fi gasit sau si-ar gasi fireasca infaptuire, pe baza hotararilor parlamentare, guvernamentale sau referendare.

Cotele obligatorii de refugiati au fost decise anul trecut in luna septembrie la Consiliul Justitie si Afaceri Interne (JAI), din care fac parte ministrii de justitie si de interne din tarile membre. Daca un parlament national sau un referendum national hotaraste altfel, pentru apararea intereselor cetatenilor proprii, este evident si indiscutabil ca ar fi o sursa de drept prioritara in raport cu orice decizie a ministrilor din JAI sau din orice consiliu sau comitet al celor 28-1 tari membre UE. Martin Schulz nu a avut acelasi discurs legalist fata de Brexit. Poate ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva Marea Britanie a ales calea iesirii din UE pentru a se sustrage planului Kalergi. Fara indoiala, ar fi o prostie ca europenii sa slabeasca UE prin alte iesiri, toti ar pierde si nimeni nu ar castiga, putregaiul din principiile de organizare si functionare comunitara poate fi inlaturat prin reforme. Discutia neintarzita care trebuie lansata in UE este ca solidaritatea sa nu fie ceva in sine, ci sa i se atribuie un sens, sa fie o solidaritate fata de ceea ce face bine si intareste comunitatea europeana, nu in ce ii face rau si o slabeste.