Semnarea ultimativa si pe genunchi a CETA: Furioasa, ministra canadiana a comerțului cere UE “să-și facă treaba”

22/10/2016

Nu trebuie demonstrat ca tensiunile si nerabdarea nu sunt bune sfatuitoare in luarea deciziilor. Sunt cursuri intregi de psihologie si de management care avertizeaza in acest sens. Nemaivorbind de lectiile de democratie, care indeamna la cantarirea comparativa si fara graba a argumentelor, la consultari publice temeinice si indelungate, cand este vorba de decizii strategice, care pot afecta viata si interesele unor mase mari de oameni, de milioane, zeci sau sute de milioane.

Si totusi, catre asa ceva se incearca sa se impinga negocierile privind tratatul de liber schimb UE-Canada (CETA), la o semnare ultimativa si pe genunchi, amintind de nefastul acord al “procentajelor” sau uitandu-se de lectia fierbinte a Brexitului. Ce vrea sa spuna presedintele PE, Martin Schulz, care-i impulsioneaza pe europeni precum jocheul bidiviul in cursa, cand scrie pe twitter ca “Nu putem sa ne oprim pe ultima suta de metri”? Pentru cine este o cursa si pentru cine este un premiu?

Intr-o izbucnire de nerabdare, ministra canadiana a comerțului Chrystia Freeland i-a cerut furioasa, sâmbătă, Uniunii Europene ”să-și facă treaba până la sfârșit” în legătură cu acordul CETA și a reafirmat că țara sa este pregătită să semneze acest document. Anterior, ea adusese in discutie si considerente personale si emotionale. „În ultimele luni, am lucrat foarte intens cu reprezentanţii Comisiei Europene şi cu cei ai statelor membre. Dar mi se pare evident că Uniunea Europeană nu este capabilă acum să aibă un acord internaţional, nici măcar cu o ţară care are valori atât de europene precum Canada, nici măcar cu o ţară atât de politicoasă şi răbdătoare. Canada este dezamăgită, eu personal sunt foarte dezamăgită, am munci foarte, foarte mult”, a declarat, vineri, Chrystia Freeland.

Este limpede ca ajungerea la asemenea forma de discurs si stare de nervozitate face foarte putin probabila semnarea acordului CETA pe 27 octombrie, la Bruxelles, asa cum a fost prevazut in calendarul initial. Este nevoie de o perioada de liniste si de revenire la calm, la rediscutarea cu argumente economice si comerciale a problemelor si nemultumirilor legate de multe prevederi ale tratatului, in special a celor legate de arbitrajul disputelor comerciale intre companii si guverne, fata de care regiunea Valonia din Belgia nu si-a dat acordul. In plus, comparativ cu Canada, UE trebuie sa armonizeze interesele a 500 de milioane de oameni, a 28 de guverne nationale, a 28 de parlamente nationale si un parlament european, a 28 de referendumuri, daca este nevoie.

Cat priveste trimbitarea propagandistica de catre PNL si guvernul Ciolos a  “victoriei” diplomatice a presedintelui Klaus Iohannis in obtinerea din partea Canadei a concesiei de eliminare a vizelor pentru  Romania in cazul in care se va semna CETA, trebuie sa spunem lucrurilor pe nume: un acord conditionat este insultator pentru romani si o proba de incompetenta pentru politicieni.

Actualizare: Coruptia de la Bruxelles inrobeste viitorul cetatenilor si statelor UE. Cat va fi tainul pe care unii birocrati cocotati in varfurile unor institutii comunitare il vor primi pentru CETA (poate si pentru TTIP, daca precedentul va fi creat), daca vor reusi sa impuna semnarea acordurilor cu clauza ISDS, prin care corporatiile pot da in judecata statele pentru presupuse practice discriminatorii, cand vor considera ca profitul pe care il vor obtine nu va fi multumitor sau indestulator?

Imagini pentru poze martin schulz

Presedintele PE, Martin Schulz, a declarat, sambata, ca acordul CETA ar trebui semnat saptamana viitoare si ca este optimist in ceea ce priveste rezolvarea problemelor „din interiorul Uniunii Europene”. Ce vorbesti, Franz? “Interiorul” ala, atat de minimalizator spus, inseamna cetateni liberi si state independente, care daca pe munca lor se vor lasa sa fie arsi la polonic cu ISDS, vor ajunge sclavi la ei acasa!


Protest politic: Bob Dylan refuza sa fie coleg de Nobel cu Barack Obama

22/10/2016

Procedural, episodul “Bob Dylan, Premiul Nobel pentru Literatura” s-a inchis la fel de neasteptat ca si decernarea insasi. Dupa o saptamana de la anuntarea conferirii pentru prima data a Premiului Nobel pentru Literatura unui muzician, in care Bob Dylan, in varsta de 75 de ani, nu a oferit nicio reactie publica fata de distinctia acordata pe 13 octombrie, Comitetul Premiului Nobel a renuntat la incercarile de a-l mai contacta.

Academia Suedeza acordă premiile Nobel anual în luna octombrie şi organizează o gală tip banchet pentru câştigătorii Nobel, în decembrie, premiile fiind înmânate de Regele Carl XVI Gustaf. Desi in seara premierii si a doua zi Bob Dylan a sustinut concerte si a fost ovationat de renumiti colegi de breasla pentru recunoasterea de catre membrii juriului Nobel a creatiei sale poetice, pe baza careia si-a compus si interpretat celebrele cantece, cântăreţul născut în Minnesota nu a facut nicio menţiune referitoare la premiu.

Epilogul, dezvaluit cu putin timp in urma si in mod simbolic de catre cantaret, il reprezinta stergerea de pe site-ul lui Bob Dylan a scurtei mentiuni referitoare la confirmarea formala a faptului ca acesta a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatura. Cele mai multe interpretari ale acestui gest merg pe varianta ca Bob Dylan a refuzat Premiul Nobel. In privinta motivelor, circula mai multe zvonuri si speculatii, din care cele politice nu lipsesc. Cert este ca anuntul privind acordarea Premiului Nobel lui Bob Dylan a crescut ametitor, de zece ori, cota vanzarilor cartilor artistului, gigantul Amazon dezvăluind că unul din romanele sale s-a vândut integral.

In privinta ceremoniilor de premiere, Bob Dylan are o lunga si ciudata istorie, începând cu premiul Tom Paine pentru drepturi civile, primit in 1963, la care a oferit un discurs incoerent de acceptare, afirmând că simpatiza cu asasinul lui JF Kennedy, Lee Harvey Oswald. Chiar daca pentru impardonabila gafa muzicianul si-a cerut ulterior scuze, o teorie a conspiratiei a taxat acel moment execrabil, aproape neverosimil, nu ca unul de ratacire personala, ci ca o tentativa masonica de a-i folosi popularitatea in declansarea unei contagiuni mentale anti-kennedyste, cunoscuta fiind luarea de pozitie publica a fostului presedinte american fata de organizatiile secrete, ilegale si anticonstitutionale, care infestau America acelor vremuri.

Referitor la posibilul caracter de protest politic al refuzului lui Bob Dylan a Premiului Nobel pentru Literatura, mai proeminente sunt doua ipoteze. O prima ipoteza, alimentata de un anumit istoric, este ca protestul lui Bob Dylan l-ar viza direct pe presedintele Barack Obama, cu care nu ar vrea sa devina coleg de Nobel. Invitatiei de a canta la Casa Alba, in 2010, Dylan i-a raspuns cu reticente, la sfarsitul concertului refuzand sa se pozeze cu primul si proaspatul presedinte afroamerican si cu sotia acestuia, iar la ceremonia la care trebuia sa primeasca din mainile presedintelui premiul Medalia Nationala pentru Arte nu s-a prezentat. Ce a fost, atunci, in mintea lui Bob Dylan, rusinare, aroganta, protest?

De aceasta data, speculabil este orice regres din viata socio-culturala din cele doua mandate ale lui Obama sau orice scandal din campania electorala pentru noile alegeri prezidentiale. In marea muzica americana nu se mai aud vocile majoritatii sau se aud din ce in ce mai rar si mai incet, sustin intelectualii critici si adversarii politici ai regimului rasist-minoritarist. Candidatul opozitiei republicane, Donald Trump, releva zgomotos si pe larg criza sistemului politic american, promitand reforma. Artistii independenti isi dau coate, chicotind sau cartind, pe seama inglobarii Hollywoodului in imensul aparat de propaganda, care vuieste in sprijinul candidatei regimului, Hillary Clinton. Administratia Obama este criticata la scena deschisa pentru ca se scalda intre doua ape in privinta Statului Islamic, care-si continua atrocitatile, furand si acaparand teritorii ale popoarelor sirian si irakian, facandu-le viata imposibila.

A doua ipoteza se refera la o posibila desconsiderare a Premiului Nobel de catre Bob Dylan, care s-ar considera suficient de celebru pentru a mai avea nevoie de un asemenea premiu sau, poate, ca tocmai refuzul lui l-ar face si mai celebru. Un asemenea calcul de imagine ar fi insa destul de prost, pentru ca ar aduce deservicii catastrofale de imagine coetnicilor sai, evreii dominand majoritatea clasamentelor privitoare la detinatorii Premiilor Nobel, care sunt datatoare de influenta si autoritate in domeniile in care se obtin. In absenta unei pozitii oficiale, opinia publica va afla, cu timpul, intr-un fel sau altul, care din cele doua ipoteze a motivat refuzul sau protestul lui Dylan sau daca a fost un alt motiv.

http://www.mediafax.ro/life-inedit/bob-dylan-se-razgandeste-si-elimina-mentionarea-premiului-nobel-pentru-literatura-de-pe-pagina-sa-oficiala-presa-o-interpretase-ca-prima-sa-reactie-dupa-decernarea-distinctiei-15839218

http://www.mediafax.ro/cultura-media/comitetul-nobel-renunta-sa-l-mai-contacteze-pe-bob-dylan-barack-obama-dylan-nu-e-genul-cu-care-sa-te-tragi-de-sireturi-15823301


%d blogeri au apreciat: