Cu doua saptamani inainte de alegerile prezidentiale americane, mass-media mainstream si corpul actoricesc-propagandistic hollywoodian fac un zgomot infernal in favoarea candidatei regimului de la Washington. “Hillary Clinton va fi castigatoarea absoluta, in rastimpul ramas nimic nu va mai putea rasturna acest prognostic”, sustin cei care, ajutati de administratie, justitie si politie, pozeaza in stapanii jocului electoral.
Este insa doar un joc al sistemului. Prima faza, din campanie, de albire a candidatei democrate, Hillary Clinton, si de innegrire a candidatului republican, Donald Trump, se apropie de sfarsit. Scopul campaniei a fost de a crea o falie prapastioasa intre raul cel mic, acceptabil, si raul cel mare, inacceptabil, desenat intr-un profil de prezidentiabil radical si infricosator pana la “iresponsabil”, cu care nimeni nu ar dori sa aiba de-a face.
Inevitabi, va urma faza a doua, a jocului pe rezultatul alegerilor. Ea a fost deja evocata de Donald Trump, care a prezis că votul de la urne va contrazice rezultatele sondajelor, creând o surpriză de talia Brexit. Va trebui sa-l credem, prin miliardele sale de dolari, care-l leaga strans de grupul celor 1% cei mai bogati oameni care detine cat restul de 99% din populatie, Donald Trump este unul din stalpii sistemului.
„Aceasta este o șansă unică în viața noastră, ultima noastră șansă, peste patru ani va fi prea târziu”, a afirmat Trump în cadrul unui miting uriaș la Tampa, în Florida, marele stat unde este dat perdant în fața candidatei democrate. „Cer americanilor să se ridice deasupra tumultului și zgomotului”, a spus el. „Suntem pe punctul de a câștiga, nu doar în Florida, vom câștiga peste tot”, afirmase anterior Trump la un prim miting în St.Augustine.
„Când vom câștiga, vocea voastră se va face auzită pe coridoarele Washingtonului și în lumea întreagă. Ceea ce se întâmplă este mai puternic decât Brexit”, a lansat Donald Trump. El a mai denunțat, la Tampa, bilanțul cu privire la mediu al președintelui Barack Obama. „Vom anula miliarde și miliarde de plăți către programele Națiunilor Unite privind schimbarea climatică și vom utiliza banii pentru ameliorarea infrastructurilor de mediu ale Statelor Unite, în special în zona acviferă a Floridei”, a promis el.
Nu avem niciun motiv sa credem ca Trump este un exaltat, chiar daca al sau slogan de campanie “We Make” (“Make America Great Again”) este la fel de exaltat ca “We Can” (“Yes We Can”) al lui Obama, din 2008, ca aratare demonstrativa a muschilor. America este deja mare si va ramane mare, nu va mai fi insa “unica superputere”, un lucru nerealist si imposibil de realizat intr-o lume multipolara crescanda.
Avem in schimb toate motivele sa credem ca ceea ce Donald Trump a spus de-a lungul intregii campanii electorale va reprezenta programul viitoarei administratii americane. SUA nu mai pot continua catastrofala politica a rasistului minoritar Obama, care, prin perpetuarea sub o alta forma a conceptului “soc si groaza” (George W. Bush) in lumea araba si nord-africana, cat si prin lovirea si deformarea economiei de piata globale prin impunerea sanctiunilor antiruse, este foarte aproape de a trage o piatra funerara peste politica externa americana. Intern, aceeasi politica rasista si imigrationista a aprins focul sub cazanul social, care ameninta sa dea in clocot. Marea majoritate a populatiei americane nu mai poate sa duca economic in spate o imigratie necalificata si violenta.
Singura cale de restartare a SUA este demararea neintarziata a reformei politice, administrative, economice si sociale, inclusiv a sistemului de proprietate si de redistribuire a bogatiei in societate. Hillary Clinton nu o poate face, e clar, nu a putut sa o faca in 8 ani administratia din care a facut parte. De fapt, administratia democrata nici macar nu si-a propus si nici nu isi va propune, este greu de crezut ca Hillary Clinton se va dezice de infocata dragoste politica fata de Barack Obama, ar trebui sa inceapa bagandu-l la inchisoare, asa cum Trump a promis ca va face cu ea, daca va castiga alegerile. Desigur, acestea din urma sunt niste exagerari, dar ele ne ajuta sa intelegem de ce Donald Trump si Hillary Clinton sunt doi stalpi ai aceluiasi sistem si de ce ultima va fi nevoita sa-i predea stafeta ultimului, care va deveni primul, pentru salvarea esentei sistemice.
Urgenta de reformare interna si de repozitionare retractiva externa este in mare masura similara cu cea a fostei Uniuni Sovietice. Rusiei succesoare i-au trebui aproape 3 decenii sa revina, reformata si modernizata, ca o mare putere in competitia internationala. Probabil SUA ii vor trebui mai putin, dar etapa de reforma nu poate fi amanata sau ocolita, riscul de implozie este la fel de mare ca in speta sovietica.
Avand in vedere modelul antagonist si de suspicionare a validitatii alegerilor in care au fost asezati cei doi protagonisti, foarte probabil ca in faza a doua electorala, a jocului pe rezultatul votului, care nu ma indoiesc ca va fi unul de basculare de tip Brexit, se va incerca o atragere a Rusiei in capcana acestui episod final, fie prin invitarea cu observatori, fie printr-o vizita a candidatului republican la Moscova. Ambele posibilitati au fost facute cunoscute, prima de catre Departamentul de Stat, cea de-a doua de catre Donald Trump insusi. Este un joc intelligent, in care sistemul ar putea recurge la Rusia ca legitimatoare, si a jocului si a sistemului.
Privind rasturnarea de rezultat si de imagine, trebuie inteles ca aceasta este o strategie care tine de un anumit mod de gandire, in care surprinderea, emotia, frica, cand aceasta din urma le este asociata, sunt planificate ca aducatoare de puncte, de beneficii. As incheia completand remarca inteligenta a lui Donald Trump, cerand opiniei publice sa se ridice deasupra emotiei si fricii.
Fragmentarium Politic 