Listele pentru alegerile parlamentare: Cotele de gen obligatorii, reprezentativitatea si competitivitatea

Democratia inseamna in primul rand alegeri, apoi reprezentativitate. Alesul reprezinta interesele alegatorilor, indiferent ca este barbat sau femeie. Cea mai buna alegere si cea mai buna reprezentare sunt atunci cand persoana aleasa este competitiva, adica poate face fata concurentei politice si poate castiga o batalie politica. Daca suntem de acord cu acest lucru, intelegem si de ce cotele obligatorii de gen pot sa nu ajute prea mult competitivitatea. Uneori, pot sa o slabeasca. Importante sunt combativitatea si capacitatea de a castiga, nu cotele obligatorii de gen, de a fi barbat sau femeie. Aici nu este vorba de misoginie sau misandrie (pot exista barbati misogini si femei misandre), ci de a mandata pe cel mai potrivit sa lupte si sa castige.

Cu cote obligatorii de gen se poate ajunge fara sa vrem si poate fara sa ne dam seama la o reprezentativitate esuata sau mediocra. Chit ca a existat un “echilibru” sau un raport “just” de gen, acesta nu poate substitui sau suplini lipsa de competitivitate dintr-o lupta politica. Compozita relativa de gen, care uneori poate fi si simbolica, si aici poate interveni norma, ca sa nu existe o structura monosex de putere sau reprezentare, si cotele de gen sunt doua lucruri diferite, cu consecinte diferite. Este o falsa problema a opune barbatii si femeile, in termeni de majoritate si minoritate, in intocmirea listelor de candidati pentru alegerile parlamentare. Orice barbat are o mama si/sau o sotie, poate si o fiica, orice femeie are un tata si/sau un sot, poate si un fiu, deci interesele ambelor sexe pot fi reprezentate la fel de bine de un barbat sau de o femeie, cu conditia competitivitatii, care este primordiala si decisiva in lupta politica.

Am adus in discutie aceasta tema pentru a nu face din reprezentarea electorala de gen o norma obligatorie, ci un obiectiv liber, de atins prin competitivitate. Nu resping compozitia de gen, ci decretarea de cifre, de norme obligatorii de gen. Reforma clasei politice fără un just echilibru de gen este o utopie, afirmă deputatul liberal Andreea Paul, legat de numărul de femei aflate pe listele pentru alegerile parlamentare din decembrie.

”Una caldă scurtă, una rece lungă. Modele rămân Președinția și Guvernul. Este lăudabil că PNL nu are pe lista sa cu candidați pentru Parlamentul României niciun inculpat în vreun dosar penal. Din păcate, în rândul celor 181 de candidați dezirabili ai PNL pentru Camera Deputaților și Senat, doar 21% sunt femei, iar 79% sunt bărbați. Mai bine decât în trecut, dar mult sub cele asumate. Pentru că multe dintre aceste doamne sunt pe locurile semi-eligibile, de pe acum știm că procentul de reprezentare a femeilor va cădea sub 20% în grupul parlamentar liberal. Or, proiectul de lege pe care l-am depus în Parlament, asumat de către PNL, impune minimum 30% femei și la fel pentru bărbați”, a scris Andreea Paul, pe Facebook.

Ea a adăugat că, în 16 județe ale țării și în diaspora, PNL nu are nicio femeie candidat pe locuri eligibile sau semi-eligibile.

”E vorba de Alba, Botoșani, Buzău, Cluj, Dâmbovița, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Mehedinți, Mureș, Neamț, Sălaj, Tulcea, Vâlcea, Vrancea. Astăzi, avem 11% femei în Parlamentul României, sub media mondială de 22% și sub media europeană de 30% în statele membre, respectiv sub 37% în Parlamentul European, sub Guvernul României cu 38% (în rândul miniștrilor) și sub Administrația Prezidențială cu 43% doamne (consilieri prezidențiali și consilieri de stat). Economia privată, unde competiția reală chiar contează, este mult în fața politicii: peste o treime din antreprenoriatul român este de genul feminin. Reforma clasei politice fără un just echilibru de gen este o utopie”, a afirmat Andreea Paul.

Anunțuri

2 Responses to Listele pentru alegerile parlamentare: Cotele de gen obligatorii, reprezentativitatea si competitivitatea

  1. Ghita Bizonu' spune:

    Na subect de meditatie.
    Cum se face ca in tari „avansate” femile au patrns tarziu in „marea politica” insa in tari cunoscute ca find conservtoare …

    Indira Ghandi
    Golda Meir
    Benazir Bhuto
    Tansu Ciler .

    Eu zioc ca doamnele respective au ajuns in mari funtii in primulradn calitatilor lor … saupoa a defectelor?! Ma rog 2 erau ficel tatilor lor- a ajutata dar nu ar fi fots suficient daca nu aveau „material” .
    Si poa ai mai citit – aveam un vecin plutonier. Nu era chaor omu cel mai emancipat (altfle om cinmstit, f cumsecade). Si vecninu avea mare respsct ptr Golda „o muiere ca asta face instruictie si cu 100 de generali!”
    (A! imi aduc mainte de o reuniune internatinala unde fotografii se ingesuiua sa pozeze pe Benazir si Tansu.. aveau ce! Amandoua frumoase)

    Apreciază

    • Nu cred ca se poate da un raspuns generalizator, cel mai bine ar fi sa se raspunda la fiecare caz in parte, cum deja ai facut cateva mentiuni. Cultura/traditia de familie, pozitiile tatilor, calitatile personale, da, au fost unele din conditiile care au facut posibile exemplele respective, de femei prim-ministri. In general, cand s-a operat cu criterii de clasa, de gen, de rasa etc., acestora li s-au asociat o anumita stare de inferioritate, care s-a reprodus si in posturile obtinute pe aceste considerente. Sa ne amintim de literatura proletcultista, ma refer la autori nu la tematica, la ofiterii facuti pe puncte sau intrati in academiile militare pe locuri rezervate pentru cei cu origine muncitoreasca, la premiile din cinematografia americana pe criterii de rasa etc., cu compromisuri la capitolul de competitivitate/profesionalism. Un lucru e limpede, nu exista diferente de inferioritate/superioritate intre sexe, dar cred ca la adapostul unor cote obligatorii de gen se poate aciua necompetitivitatea, neprofesionalismul. Este insa doar o posibilitate, pentru ca sunt si exemple care infirma acest lucru, sa ne gandim ca maresalul Jukov, de pilda, a avut o origine sociala modesta, dar le-a tras cate o mama de bataie unor generali japonezi si germani dintre cei mai doxati. Acum, de ce femeile au intrat in marea politica mai intai in Est si apoi in Vest (dar si aici e o chestiune putin fortata, daca ne gandim la Cleopatra, de pilda, sau la alte imparatese si regine, ca sefi de stat), o explicatie probabila ar putea tine, cel putin partial, de diferentele de „radicalizare” dintre Orient si Occident, am in vedere nevoia de pace, de pacificare, intr-un caz, care se putea obtine mai usor cu o femeie, si de razboi, de expansiune in celalalt caz. Occidentul a fost mereu in expansiune spre Orient, pot specula ca barbatii au fost mai belicosi, mai agresivi (hormonii masculini, bata-i vina), mi-e greu sa cred ca daca ar fi fost o femeie in locul lui Truman ar fi ordonat bombardamentele atomice impotriva civililor japonezi (desi Hillary Clinton este acuzata de Donald Trump ca ar fi in stare sa declanseze WW3). Ai intuit bine, tema este sensibila, uneori e DA, alteori e NU, dar cred ca Doamna Andreea Paul, o politiciana foarte competitiva, ar da raspunsuri mult mai bine argumentate. Apoi, mai sunt si exemplele de premieri-femei din Occident, Angela Merkel, Margaret Thatcher etc., si sa analizam si ce a spus, recent, presedintele nigerian despre sotia sa, ca locul ei este in bucatarie si in dormitor…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: