Cui i-e frica de patriotism?

29/10/2016

Intr-un text intitulat “Ingretasator”, de pe Contributors, Vladimir Tismaneanu a incercat sa nimiceasca orice urma de simpatie fata de patriotismul generalului Iulian Vlad, care a a dat ordin Securitatii sa nu reprime revolta populara care l-a inlaturat pe Nicolae Ceausescu. Nu stiu daca acest demers neconventional pentru un politolog a si reusit, dar ceea ce intereseaza este raspunsul la intrebarea: Cui si de ce ii este frica de Iulian Vlad?

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ingre%c8%9bosator/

Foarte probabil, Generalul Iulian Vlad este unul dintre putinii Romani care au cea mai precisa si completa imagine despre evenimentele din Decembrie 1989. Fara indoiala ca, privindu-l din acest unghi istoric, ca pe o istorie vie a ceea ce s-a intamplat in urma cu mai mult de un sfert de veac, Iulian Vlad este o sursa de pericol major pentru cel putin doua categorii de potentati ai zilelor noastre, care diriguiesc un capitalism de cumetrie, un sistem capitalist monopolist privat (spre deosebire de comunism, care a fost un capitalism monopolist de stat).

Nu neaparat intr-o ordine, una din categorii ar fi cea a ideologilor care legitimeaza capitalismul postcomunist (este o deosebire intre postcomunism si capitalism, dar nu-i momentul si locul de detalii si explicatii) prin a considera inchisa si definitiva evaluarea, devenita oficiala, despre comunismul romanesc, despre principalii protagonisti ai nationalismului comunist si despre cum liderii si sistemul comunismului au fost anihilati in acea perioada, ramasa destul de obscura, pe care o numim revolutie.

O a doua categorie ar fi cea a personajelor politice succesoare, din perioada de tranzitie si post-tranzitie, care si-a negociat cu Occidentul recunoasterea pozitiilor personale, cat si a statutului Romaniei de „democratie functionala” si de „stat de drept”, pe seama sau cu pretul instrainarii catre occidentali a resurselor nationale ale tarii. Asa se explica, in mare parte, vanatoarea de vrajitoare, din ultimii 12 ani, indreptata impotriva celor care si-au pastrat patriotismul si nationalismul, si care denunta colaborationismul regimurilor de dreapta Iohannis si Basescu in tratarea Romaniei ca o colonie, de catre puteri straine din Occident si companiile multinationale occidentale.

Insa asa cum spunem despre viitor ca poate fi proiectat si modelat, despre trecut putem spune, cu aceeasi indreptatire, ca poate fi reconsiderat si reevaluat, in lumina unor noi fluxuri de date si informatii istorice. De aici, cred, si adularile si demonizarile, care sunt la fel de gretoase, la adresa lui Iulian Vlad, prin care unii cred ca ii pot cumpara tacerea si altii ca ii pot demonetiza marturisirile.


Semnarea CETA: Admitantul trebuie sa se integreze regulilor comunitare

29/10/2016

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a anuntat ca Acordul Complet Economic şi Comercial UE-Canada (CETA) va fi semnat duminică, în cadrul unui summit organizat în capitala belgiană Bruxelles.

In replica, premierul canadian Justin Trudeau a descris această hotărâre ca fiind „o veste excelentă” şi a declarat că aşteaptă cu nerăbdare să participe la summitul din Bruxelles.

Nu-mi sunt cunoscute detaliile privind modificarile din noul proiect de acord, dar presupun ca din moment ce ele au trecut de Guvernul regiunii belgiene Wallonia, care a avut obiectii foarte intemeiate la cel initial, s-a inteles mai bine procedura de admisie.

UE este o organizatie, o comunitate de state independente si suverane. La fel este si piata sa comuna, o piata a unui sistem multilateral. Prin urmare, relatiile pe care UE le angajeaza cu un stat admitant, care vrea sa fie admis pe piata comunitara, sunt multilaterale, nicidecum bilaterale. Raporturile dintre admitant si comunitate sunt ca de la unu la multiplu, de la parte la intreg, de la minoritate la majoritate, cu toate consecintele de aderare, integrare, sanctionare, suspendare sau anulare/excludere a accesului, prevazute punctual de regulile comunitare si asumate explicit si in totalitate de catre admitant.

Caracterul de multilateralitate al organizatiei si pietei UE, cu care orice admitant angajeaza o relatie multilaterala, nu bilaterala, sta si trebuie sa stea la baza semnarii oricarui acord de liber schimb cu un tert din afara organizatiei si pietei UE. Cine vrea acces la piata UE trebuie sa se integreze cerintelor organizatiei, nu invers. Orice abatere de la acest principiu si de la aceasta realitate ar fi o grava eroare de procedura, care ar fi nula de drept.


%d blogeri au apreciat: