Diplomatia provocarii si politica intimidarii?

31/10/2016

Ucraina l-a chemat pentru consultări, luni, pe ambasadorul ucrainean de la Chişinău, în contextul în care Igor Dodon, plasat pe primul loc în scrutinul prezidenţial din Republica Moldova, a declarat recent, in cadrul dezbaterilor electorale, că fosta regiune ucraineană Crimeea aparţine Rusiei. Crimeea, care in 1954 a fost facuta cadou Ucrainei de liderul sovietic Hrusciov, a fost realipita de Rusia în anul 2014.

Reactia Kievului a fost total disproportionata si nemotivata. Igor Dodon a facut o declaratie electorala, in cursa pentru functia de presedinte al Republicii Moldova, pentru a atrage voturile electoratului pro-rus. Astfel de declaratii, facute cu intentii vadite de a influenta intentiile de vot ale unui segment sau altul de alegatori, care pot fi interpretate de terti ca fiind mai mult sau mai putin scandaloase, sunt facute de orice candidat, in orice campanie electorala. La o declaratie de campanie electorala se poate raspunde cu o dezmintire sau o dezaprobare, dar in niciun caz cu o actiune oficiala pe linie de stat.

Afirmatia lui Dodon nu are nicio calitate oficiala. Scandaloasa cu adevarat este actiunea precipitata si gratuita a Kievului de a-si retrage ambasadorul de la Chisinau. Trebuie sa privim cu multa atentie la gestul unilateral si provocator al Ucrainei. El ar putea sa priveasca si Romania. Este adevarat ca, cu cateva seri in urma, Traian Basescu a spus, mai mult in gluma, ca, la o adica, Romania ar avea cu ce sa plateasca acordul Rusiei pentru reunificarea cu Basarabia, folosind ca moneda de schimb recunoasterea realipirii Crimeei.

Daca insa guvernul lui Porosenko a urmarit, prin gestul de rechemare a ambasadorului, instigarea urii nationaliste ucrainene impotriva moldovenilor, asa cum au facut-o si impotriva rusilor, romanilor si celorlalte minoritati nationale din Ucraina, apoi cu Maidanul, si unul si altul trebuie demankurtizati, amintindu-le ca numai national-socialismul (nazismul) folosea ca arme nationalismul si ura.

Pe de alta parte, sunt nelinistit si oarecum in asteptare, in ceea ce ne priveste. Motive? Evenimentul “Colectiv”, de la care am comemorat un an si despre care am inteles ca autoritatile ne ascund ceva. Tocmirea unor spioni straini de catre inalti oficiali ai statului pentru a spiona alti oficiali ai puterilor statului. Scenariul federalizarii, de spargere a statului national si unitar roman in trei entitati. Subita radicalizare a sloganurilor de precampanie ale UDMR (“Salvam Clujul de Bucuresti”), dupa ce ambasadorul american Hans Klemm s-a pozat demonstrativ cu steagul secuiesc. Operatiunea de justitie politica parlamentarul si dosarul. Ce surprize nefaste pentru romani ascund desfasurarea alegerilor si desemnarea premierului. Colac peste pupaza, mai mi-a atras atentia si o declaratie a unui fost consilier al fostului presedinte Basescu, care afirma, daca-mi aduc bine aminte, pentru ca atunci cand am dat clic pe titlu, raspunsul a fost ca pagina cautata nu a fost gasita: “Romania este singura tara din Europa Centrala despre care nu am auzit nimic negativ.” Mai sa fie!, hai ca asta e prea de tot!, seamana cu o sensibilizare orgolioasa bolnavicioasa, nu mai repet cine a mai instrumentat-o, de aceasta data se pare ca pe invers. Suntem prelucrati sa facem ciocu’ mic, de frica mandriei de a nu fi barfiti si discutati negativ? O urma ceva ce altii stiu si noi nu stim?


Alegeri in Basarabia: Cu Igor Dodon presedinte, lumina vine de la Rasarit. Nu reunificarea este respinsa, ci modelul occidental

31/10/2016

Alegeri R. Moldova, rezultate preliminare

Primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, soldat cu castigarea masiva de catre socialistul pro-rus Igor Dodon in nordul si sudul tarii si cu votarea candidatei pro-europene Maia Sandu in Chisinau si in suburbii, ne arata ca Basarabia este prea rosie pentru a mai spera intr-o basculare in turul doi, peste doua saptamani.

Majoritatea analizelor romanesti, de luni, pe marginea rezultatului, deloc surprinzator de altfel, incearca sa-l explice prin fuga basarabenilor de reunificarea cu Romania. Nimic mai fals, mai manipulator si mai disperat in a ascunde adevarul.

Nu reunificarea o resping basarabenii, ci modelul social-politic si economic occidental, care in esenta este cel american. Basarabenii au fost cu mult mai mult, decat s-ar putea crede la prima vedere, cu ochii pe Romania si pe efectele sistemului occidental asupra tarii mama si a fratilor lor istorici dintre Tisa si Prut. Mai mult chiar decat au fost occidentalii cu ochii pe basarabeni.

Aceste lucruri sunt neindoielnice, din moment ce occidentalii nu au inteles ca basarabenii au vizualizat si scanat, cu destule maturitate si ingrijorare, toate vulnerabilitatile sistemului de tip colonie pe care Vestul l-a impus Romaniei, in urma integrarii acesteia in NATO si UE, ca parte a unuia dintre valurile de expansiune a Vestului spre Est.

Basarabenii nu alearga spre Rusia, despre care ei stiu cel mai bine ca nu este fosta URSS, ci o noua Rusie, democrata si suverana, care s-a eliberat singura pe sine de modelul strain, de comunism iudaic, pe care evreul Lenin si primul guvern bolsevic, majoritar evreiesec, i l-au impus, printr-o revolutie sangeroasa, asemanatoare razboiului civil american. Ca reactie subtila la bombastica propaganda occidentala despre pretinsul pericol al expansiunii Rusiei in Europa, printre basarabeni (si nu numai) circula o vorba de duh cu talc, ca harta de expansiune a rusilor arata ca harta de expansiune a palestinienilor (sic!).

Nu, basarabenii nu sunt pe cale sa aleaga calea eurasiatica pentru ca ar iubi Rusia mai mult decat Romania. Ei vor doar sa-si pastreze libere credinta, cultura, familia, traditiile si obiceiurile stramosesti. Pentru aceasta, sensibilizati si de situatia si de sistemul din patria mama, basarabenii sunt constienti ca efectul de geopolitica poate fi mai puternic si mai garant decat efectul de frontiera.

Cand vrei sa eliberezi pe cineva dintr-o groapa de potential, nu te lasi tras langa el si nici nu te arunci in aceeasi groapa, ci cauti un moment si mijloace potrivite pentru a-l aduce tu langa tine. V-ati gandit vreodata la posibilitatea asta? Ca reunificarea ar putea insemna posibilitatea ca Basarabia sa traga, sa aduca Romania langa ea?

In fine, chiar daca Dodon va iesi presedinte, cartea decisiva a reunificarii tot nu s-a jucat. Raman parlamentul si referendumul, cele doua instante ale caror decizii sunt suverane si executorii in materie de reunificare, singurele care de fapt conteaza in fata democratiei si a istoriei. Pana atunci, poate ca unele nume mici vor arata ca nu sunt mici si la minte, incetand sa se mai joace cu bumerangul neseriosului joc de-a „independenta” Republicii Moldova.

PS/NB: De remarcat, cred, ar fi si diferenta de criterii pe care cei doi candidati calificati pentru turul doi le folosesc in a-si motiva electoratul. Igor Dodon utilizeaza criteriul ideologic, Stanga-Dreapta, Maia Sandu pe cel geopolitic, Vest-Est. Raspunsurile diferite, asimetrice ale alegatorilor la cele doua criterii par sa privilegieze nu calea geopolitica, ci continutul ideologic al platformelor electorale.

Pe de alta parte, opozitia ideologica dintre regimul de dreapta Iohannis si posibilul regim de stanga Dodon, in situatia in care acesta din urma ar castiga alegerile prezidentiale basarabene, ma duce inevitabil la o intrebare. Ce s-ar fi intamplat daca in Romania anului 2016 ar fi existat un regim politic de stanga, ar fi preluat si Dodon mesajul reunificarii, dar in alte haine, de culoare rosie, nu portocalie? Altfel spus, este regimul de dreapta de la Bucuresti un obstacol in calea Reunificarii, pana in 2019, cand ii expira lui Iohannis mandatul de presedinte?

Ma tem ca acelasi obstacol ar fi si daca ar deveni presedinta Maia Sandu. Desi teoretic putem specula pe tema hainelor in care vom imbraca reunificarea, rosii sau portocalii, cred ca principial ar fi ca Reunificarea sa poarte haine in culorile Tricolorului. Reunificarea, adica, sa fie opera si a stangii si a dreptei. Sau, si mai bine spus, sa fie in culorile steagului unic al poporului unic roman, care este Tricolorul. Daca insa acest lucru nu va fi posibil, mai bine ar fi ca, din considerente de ordin strategic (posibile oscilatii sau viraje geopolitice etc., deci pe termen lung si foarte lung), reunificarea sa fie facuta de fortele politice dominante ale ordinii actuale.


%d blogeri au apreciat: