Guvernul nu este o corporatie prin care ministrii extrag profit din munca poporului si resuresele tarii, pentru ei, pentru partidul lor sau pentru mai-marii lor din FMI, BM ori din birocratia cu staif de la Bruxelles. Guvernantii sunt slujitorii poporului, cum bine spunea in primii ani de dupa Revolutie fruntasul taranist si patriotul roman Ion Ratiu.
Dar acum, dupa ce am aflat ca, desi nu mai sunt in functie de doi ani, fosti comisari europeni, printre care si premierul tehnocrat roman Dacian Ciolos, primesc indemnizatii de tranzitie, cu toate ca multi dintre ei sunt deja în poziții de conducere în mari companii, lucrează în firme de lobby sau sunt înalți demnitari, stim ca teza ministrului in serviciul poporului poate sa nu fie intotdeauna adevarata. Cine primeste beneficii nemeritate, cu atat mai mult daca acestea vin din strainatate, primeste si niste conditii. Mai pe sleau spus, beneficiile-indemnizatii sunt mita, o coruptie pentru a face un serviciu, mai multe sau permanent in folosul mituitorului, corupatorului. Este legea nescrisa a banului, ca mijloc de plata.
S-ar impune in mod expres, cu necesitate legala si morala, o analiza scrupuloasa si responsabila a gestiunii guvernarii tehnocrate. De vazut ce legi au initiat si ce ordonante au dat, in favoarea cui, relatiile guvernantilor corporatisti, subliniez guvernanti corporatisti, cu firmele de lobby numite ambasade, cu multinationalele, cu organismele financiare internationale. De aflat care este sursa arogantei si dispretului lor, unde sunt banii din cresterea economica, de joaca teatrul de prost gust al “lipsei” resurselor pentru cresteri salariale si ajutoare sociale.
Ar fi de investigat, macar de jurnalisti, ca de DNA slabe sperante, ori de urmarit cu atentie evenimentele, in care am putea gasi raspunsul, de ce se dau deja drept castigatori ai alegerilor si continuatori ai propriei guvernari actuale, schimband doar palaria tehnocrata cu palaria politica. Aceasta este una din cele mai mari escrocherii sau fraude de incredere, de mintire nerusinata a opiniei publice, a electoratului, a parlamentului in privinta independentei lor, care de la inceput a fost o fatada pentru o guvernare de dreapta, liberala, supranationala, cu tot cortegiul cunoscut de consecinte, inclusiv sociale, prin reactualizarea sui-generis a politicii de austeritate.
Dupa ce joi ministrul Dragos Paslaru a dat cea mai directa proba de aroganta si de dispret la adresa Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, care reprezinta obiectul de activitate al ministerului pe care il conduce si fisa lui de post, calificandu-i jignitor drept “trantori” pe oamenii neputinciosi si nevoiasi care au nevoie de ajutoare sociale, iar pe salariatii care au obtinut cresteri salariale drept “pomanagii”, care ar beneficia de “pomana electorala”, vineri seara a mai scris o tirada pe Facebook.
Ministrul Muncii si-a dus mojicia mai departe, citand din DEX definitia trantorului si prelucrandu-ne in stilul pedagogic al lui Makarenko, ale carui idei tortionarii le-au aplicat in inchisori si lagare. Acest Makarenko pe stil nou, tehnocratic-neoliberalist, insulta munca cu minciuna ca maririle salariale nu ar fi un drept, ci o promisiune, nu ar fi o rasplata meritata si mai dreapta a muncii, ci o “pomana electorala”. Cumplit de insultator.
Probabil ca Dragos Paslaru, caruia cineva i-a deschis dictionarul si i-a aratat de unde si ce sa citeasca, nici nu stie ce inseamna pomanagiu, explicabil de altfel doar pentru cine nu stie sa umble sau sa foloseasca aceasta unealta intelectuala. Sa-i facem un pustiu de bine si sa-l luminam: pomanagiu inseamna o persoana care umbla dupa pomana, care traieste din pomana altora, care asteapta sa i se ofere cat mai multe avantaje materiale nemeritate, un cersetor. O fi stiind ministrul-corporatist al Muncii ce a vrut sa spuna poetul cu versurile “Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”?…
Fragmentarium Politic 