Blestemul sistemului si al alegerilor indirecte: Donald Trump, presedinte!

Lumea si americanii insisi par nauciti si umiliti de rezultatul neasteptat al scrutinului prezidential din SUA, castigat de controversatul si pentru multi indezirabilul magnat imobiliar Donald Trump. Nu insa si pentru cunoscatorii subtili ai sistemului politic american, care se reproduce cu o fidelitate remarcabila prin fiecare alegere a unui nou presedinte al Statelor Unite. Cu exceptia celui de-al 35-lea presedinte, John Fitzgerald Kennedy, o alegere pe care sistemul nu a putut sa o controleze, izbucnirea populara electorala americana de atunci, pentru autenticitatea reprezentarii, a fost prea puternica pentru a risca compromiterea aparentelor.

Dar nu numai sistemul capitalist american si popularea lui cu oameni dintr-o casta unica a puterii, dupa criterii riguroase de origine, de stare economica si de orientare religioasa, aidoma nomenklaturistilor din sistemul comunist (asemanare care, mergand pe firurile arborilor lor genealogici, ne duce catre stramosi comuni ai celor doua sisteme) a facut posibila ajungerea lui Donald Trump in varful aparatului piramidal statal, ci si alegerile indirecte. Se teme leadershipul american de popor, de democratia directa? Se pare ca da, din moment ce conducatorii sunt cvasidinastici, desemnati si legitimati de grupul de apartenenta genetica, care este restrans si inchis, o putere modificata genetic, in interiorul careia puterea este plimbata, replicata si transmisa ereditar, fara nicio legatura cu poporul si democratia.

Utilizarea selectiva si, prin aceasta, minimala a capacitatii coruptive este o a doua modalitate de a accede la putere sau de a o conserva. Oricate miliarde ar avea un candidat, el nu poate cumpara sau mitui un intreg popor ca sa-l aleaga presedinte. Cei 145 de milioane de alegatori americani, inscrisi pe listele de votanti, sunt totusi 145 de milioane. In schimb, cei 538 de electori, care il aleg efectiv, in mod direct, pe presedintele american, pot deveni o telecomanda cu swap, ieftina si usor de manevrat, care poate salva sistemul in orice alegeri prezidentiale, comutand majoritatea voturilor electorilor pe canalul candidatului care il va reproduce.

Alegerile indirecte sunt alegeri cu rezultat cunoscut si garantat cu mult timp inainte ca ele sa aiba loc. Ele sunt o modalitate abila si infailibila de a trage in orice conditii lozul castigator, dinainte marcat, de presedinte. Asa se explica de ce i s-a dus buhul “Alesului” Obama, de ce in parodia anti-sistem si in ciuda impopularitatii, sistemul l-a propulsat in varful sau pe Trump. Grupul Marilor Electori alege de cum este setat. Nu e treaba lui cine iese, poate sa fie si o maimuta sau un lunatic. Rolul lui in piesa alegerilor este de a oferi punctul de sprijin pentru o magie politica a unui hocus pocus, prin care schioapa legitimitate a alegerilor indirecte sa poata fi ingurgitata si asimilata cu valida legitimitate a alegerilor directe.

In cazul alegerii celui de-al 45-lea presedinte nu a fost vorba de a alege intre un candidat obedient si unul dizident fata de sistem, atat Donald Trump cat si Hillary Clinton facand parte din elita de putere ereditara a sistemului, ci de a modela perceptia de alternanta si de schimbare. Felul cum dupa alegeri Trump s-a pupat pe gura cu Obama a fost caraghios, dar si mai deconcertanta a fost inregimentarea opozitiei democratilor Obama si Clinton in tabara puterii republicane a lui Trump, ca multi s-au intrebat daca nu cumva gestul ar insemna sfarsitul pluripartidismului si trecerii abrupte la partidul unic.

De la 1776 si pana in prezent, poporul american a tot scazut in ierarhie, pe scala democratiei nemaifiind inaintea institutiilor si societatii civile, ci dupa acestea. Aceasta decadere sau surclasare a democratiei s-a vazut foarte pregnant in alegerile prezidentiale din 2016, prin falia dintre numarul de voturi populare, in favoarea lui Hillary Clinton, si numarul voturilor electorilor (cele care conteaza), unde a castigat Donald Trump. Ca un presedinte ales prin alegeri directe este superior, din punct de vedere al democratiei, unui presedinte ales prin alegeri indirecte este un adevar axiomatic. In treacat spus, pentru a iesi din generalitate, presedintele sirian Assad parca a fost ales de mai mult de cateva sute de alegatori, iar opozitia siriana ar trebui sa ia modelul de bipartizanism american

Consternarea alegatorilor americani razbate si din opinia acestora potrivit careia daca poporul american l-ar fi ales prin vot direct pe presedintele SUA, Donald Trump nu ar fi iesit in veac castigator (la fel si Obama). Pentru ei, dar si pentru multi analisti si observatori whitehouseologi, dezbinarea poporului american are un nume: Barack Obama. De aici, o intrebare tulburatoare flutura pe buzele majoritatii. Va dezobamiza Trump societatea americana, pentru a construi pe alte baze, ori se va stradui sa incropeasca pe aceleasi baze, ale predecesorului Obama?