Un obiectiv de tara primordial: Readaptarea strategiei Reunificarii la mesajul rezultatului alegerilor prezidentiale din Basarabia

Am fost bucuros sa constat in discursul despre Reunificare al fostului presedinte Traian Basescu, principalul politician, ca sa nu spun singurul, care face ceva concret in aceasta directie, o abordare mai riguroasa si mai aplicata.

De pilda, in ultimul timp, Basescu vorbeste despre Reunificare ca despre un obiectiv de tara. E o diferentiere, din cate inteleg, si corecta dupa parerea mea, intre proiect de tara si obiectiv de tara. Un proiect de tara este ceva mai laborios si pe termen lung, care poate cuprinde mai multe obiective de tara, care pot avea o anumita ierarhie sau succesiune, cu grade diferite de complexitate.

Poate fi un obiectiv primordial, pot fi obiective principale sau secundare. Integrarea in UE si NATO, de pilda, a fost un proiect de tara, definit printr-o procesualitate cu mai multe obiective si etape, spre deosebire de un obiectiv care poate fi evenimential, care se considera indeplinit o data cu consumarea evenimentului. Adoptarea euro poate fi, de asemenea, un proiect de tara. La fel, o reinscriere geopolitica, de tip integrare, alianta, asociere etc.

Am aflat de vizita de sambata la Chisinau a fostului presedinte Basescu, prima dupa ce a obtinut cetatenia acestei tari, si de mesajul pe care i l-a transmis presedintelui ales moldovean Igor Dodon: “Nu mai pierde vremea, ia-o spre vest că asta-i direcţia!”. Se pare insa ca de la Chisinau Vestul si Romania vestica se vad altfel de catre Ales si Alegatori.

Problema ar fi sa aflam ce vad ei la noi si nu vedem noi la noi? Partial, aflam chiar de la Dodon, atunci cand se refera la la FMI si la reformele pe care acesta le cere Republicii Moldova sa le implementeze. Cerintele Fondului, de majorare a vârstei de pensionare, de majorare a tarifelor, de reducere a cheltuielilor în agricultură, de majorare a impozitelor etc., fac ca popularitatea politicienilor moldoveni care sustin asa ceva sa pice ca un avion fara combustibil, iar alipirea teritoriului moldovean la o patrie mama aflata sub controlul FMI sa fie perceputa ca o cadere intr-o capcana.

La un moment dat, Dodon a afirmat chiar ca Republica Moldova ar fi fost “distrusa” daca s-ar fi unit cu Romania. Cine sau ce ar fi “distrus-o”? Poate unionismul care ar fi adus Transnistria in componenta Romaniei, pe care el il considera responsabil de izbucnirea in aceasta regiune a conflictului de la inceputul anilor ’90? Ori de pericolul antirusismului occidental, care a distrus si divizat Ucraina?

Oricare ar fi motivul de opozitie fata de Reunificare, este limpede ca Igor Dodon nu este anti-roman. Nici anti-european nu as baga mana in foc ca ar fi, din moment ca va pastra acordul de asociere cu UE, care, dupa parerea mea, este necesar in primul rand pentru a evita o noua falie geopolitca Est-Vest, institutional vorbind, pentru ca una artificiala si temporara exista, sub forma sanctiunilor antirusesti. Alta pare sa fie cauza, care pare sa vina mai de departe.

Daca Igor Dodon nu este restrictionat de corectitudinea politica, el ar putea sa vada Reunificarea intr-un alt context sau intr-o alta abordare, care, daca exista, ar trebui sa  ne preocupe sa o aflam si sa o discutam. Cred ca bocetul nostru ca a iesit Dodon presedinte ar trebui sa inceteze si sa privim si partea plina a paharului, care exista. De pilda, ne-am putea folosi de Dodon, in virtutea originii si istoriei comune, ca de un vector pentru interesele Romaniei in raporturile cu Rusia.

Vom gresi daca vom ramane in continuare inflexibili si inadaptabili, in loc sa fim pragmatici, sa ne pliem pe noua realitate, cu Igor Dodon sef al statului moldovean. Trebuie sa vedem dincolo de pro-rusul Dodon, care fara indoiala este si pro-roman, sa vedem masa critica a celor care l-au votat, al caror numar, dupa toate probabilitatile, va creste, daca vor fi alegeri anticipate.

Ce ar trebui sa faca de urgenta Romania, ca un obiectiv de tara primordial si imediat, ar fi sa-si readapteze Strategia de Reunificare la mesajul rezultatului alegerilor prezidentiale din Republica Moldova. In primul rand, pentru a relansa propriile noastre relatii, de accelerare a convergentei catre Reunificare, in al doilea rand, pentru a reinnoda relatiile romano-ruse, a caror ruptura si racire au fost paguboase de ambele parti.

In opinia mea, nu numai istoria ne face neamuri, ci si geografia. Folosindu-ne cu intelepciune de inrudirea istorica, putem transforma in inrudire si apropierea geografica. Ca apropierea dintre oamenii care sunt vecini, care, cum se intampla in viata reala, cand dau de necaz intai striga “vecine!”, apoi “mama!”. Aceasta este o binecuvantare a geografiei, pe care va trebui sa o redescoperim. In acest sens va trebui sa intoarcem definitiv pagina istoriei despre asa-zisa “razbunare a geografiei”.

Lectura carteziana: “Lucian Boia și glonțul dulce al patriei” (Gabriel Liiceanu)

Folosirea metaforei este una dintre cele mai soft metode de sensibilizare. Este motivul pentru care toti am iubit basmele copilariei, cu zmei si feti frumosi. Metaforele sunt folosite cu mare arta de scriitori si filosofi, fapt pentru care, adulti fiind, ii citim cu admiratie, ca pe niste provocatori ai gandirii si dezvoltatori ai inteligentei.

In politica, sensibilizarea prin apelul la metafore se numeste manipulare. Insa in acest domeniu ar trebui sa fim foarte circumspecti cu apetitul pentru metafore, pentru ca printre cele balsamice se pot ascunde si unele otravitoare.

Revenind la povestea pe care cu elevatie o deapana distinsul filosof Gabriel Liiceanu, pe Contributors, care poate fi citita accesand link-ul din final, indraznesc sa imprumut putin din cartezianismul profesional al domniei sale.

O fi fost „glontul” ala unul fizic, sau doar o metafora? O fi fost Radu Tinu cel real sau un pseudonim? In societatea tuturor posibilitatilor, oamenii vii ai vremurilor moarte nu au dreptul la existenta fizica si recunoastere sociala? Povestea asta cu fantomele ar putea fi un mcchartyism reinventat sau readaptat? O varianta sofisticata de culpabilizare, foarte profitabila politic?

Daca textul publicistic pe care l-am citit este un “clip” electoral, lucrurile devin clare si de inteles, dubitatia mea este fara rost. In campania electorala damboviteana se poate afirma orice, dupa exemplul potomac, fara probe.

http://www.contributors.ro/cultura/lucian-boia-%c8%99i-glon%c8%9bul-dulce-al-patriei/,