Apropo de stirile false: Cat de admirat poate fi un presedinte al carui regim a cazut in dizgratia alegatorilor? Institutul Gallup anunta ca Obama ramane, in 2016, “cel mai admirat barbat”

Politica si media americane fac mult caz, in ultimul timp, de stirile false. Alegerile prezidentiale, speculeaza ele, escamotand in fapt esentialul, ca au fost alegeri indirecte, nu directe, ar fi fost castigate de unii si pierdute de altii prin stiri false.

 Pe fond, chestiunea stirilor false nu este noua. Doar infatisarea sau denumirea sub care ni se  prezinta este alta. In functie de domeniu, specialistii integreaza stirile false in razboi psihologic, manipulare, diversiune, razboi informational etc.

Pare sa fie o alarma falsa sau o actiune de manipulare. Facebook a anuntat chiar ca lucreaza la un program care sa ajute la identificarea si impiedicarea raspandirii stirilor false.

Opiniile nu sunt insa stiri. Libertatea de exprimare ar putea fi pusa in pericol, iar cunoasterea realitatii, obturata sau obstructionata. Cine va inventa butoanele Adevarat/Fals, va putea manipula lumea la fel de bine ca prin butoanele Like/Unlike.

Dupa doua mandate, prin care lasa in urma o mostenire dezastruoasa, regimul nepopular al  presedintelui SUA Barack Obama a primit din partea electoratului binemeritata lovitura de knockout, la alegerile prezidentiale din 8 noiembrie 2016.

Dar, stupoare, un sondaj Gallup, publicat miercuri, vrea sa convinga opinia publica americana si internationala ca, in ciuda agoniei de imagine in care se zbate, Barack Obama este, în 2016, cel mai admirat bărbat de către cetățenii americani.

Din poza care insoteste stirea, Barak Obama ne priveste egolatru si mesianic, cu un teatralism care ne arata ca a participat la regia grandilocventei mesajului pe care il transmite prin fotografie.

Este limpede ca fortarea a dat peste cap toate rotitele PR-ului, caruia ii va trebui mult timp sa se reabiliteze. Imbatarea de sine si de putere nu se mai poarta nici macar in porteretele liderului nord-coreean, Kim Jong-un.

Administratia americana de excese cultice pare sa-l supraliciteze pe presedintele filipinez Rodrigo Duterte, care la amenintari ale SUA a reactionat cu afirmatia ca “3 din 5 americani sunt idioti.” Niste erori, fireste, in ambele cazuri. Americanii nu sunt idioti si nu se vor lasa idiotizati. Nici daca idiotizarea vine de la Casa Alba.

 http://www.agerpres.ro/externe/2016/12/29/sua-obama-ramane-in-2016-barbatul-cel-mai-admirat-in-fata-lui-trump-sondaj–04-16-41

Mascarada si incoerenta politica: Un congresman republican, plecand de la fantasmagoria democratilor despre atacuri cibernetice rusesti in campania electorala americana, ameninta Rusia pentru victoria lui Donald Trump!

Arareori incoerenta politica poate fi probata mai explicit si mai de netagaduit ca in cazul mostrei pe care congresmanul american Lindsey Graham (61 de ani), membru al Partidului Republican, a oferit-o, miercuri, spre deliciul opiniei publice internationale. Plecand de la scenariul electoral si postelectoral prin care democratii au incercat sa-si ascunda nepopularitatea de ochii lumii si sa-si scuze pierderea alegerilor prezidentiale de catre regimul afroamericanului Barack Obama, congresmanul republican Graham a amenintat Rusia si pe presedintele ei, Vladimir Putin, ca “trebuie să se aștepte la sancțiuni dure ca urmare a atacurilor cibernetice din timpul campaniei electorale americane”.

“Vor fi sancțiuni bipartizane care vor lovi puternic Rusia și mai ales pe Putin individual (…). A sosit timpul ca Rusia să înțeleagă – destul este destul ! (…). Este ceea ce puteți aștepta în SUA în anul 2017: un efort bipartizan în Congres de a răspunde interferenței Rusiei în alegerile noastre”, a spus Lindsey Graham în timpul vizitei pe care o desfășoară în Letonia în cadrul unui turneu în cele trei state baltice (Estonia, Lituania și Letonia), vizită despre care unii comentatori afirmă că are scopul de a tempera temerile acestor țări față de politica externă pe care o va promova președintele ales al SUA, Donald Trump.

De obicei, incoerenta unor amenintari politice intervine sub impactul unor inputuri hormonale sau cand politicianul scapa de sub incidenta echipelor de PR si se exprima pe cont propriu. Cate ceva din astea s-ar putea sa fie si in amenintarile lui Graham, insa spectaculosul incoerentei in acest caz este dat, fara indoiala, de faptul ca atat Graham cat si Trump sunt din aceeasi tabara, amandoi sunt republicani. Ori este absurd, un teatru al absurdului, sa ameninti pe cineva ca a castigat coechipierul, colegul tau de partid, ceea ce implicit, prin excludere sau reducere la absurd ar insemna ca-l invinovatesti ca nu a castigat candidatul din celalalt partid, adversarul. Baieti, pentru a ne salva credibilitatea, mai usor cu mascarada pe scari.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/12/28/un-congresman-republican-ameninta-rusia-cu-sanctiuni-pentru-atacurile-cibernetice-din-timpul-campaniei-electorale-americane-19-06-42

PSD, gata sa plateasca pretul stabilitatii: O concesie majora si pagubitoare

Liderii coalitiei PSD-ALDE sunt ingrijorati de perspectiva unei crize politice, ca urmare a refuzului nemotivat al presedintelui Klaus Iohannis de a desemna premierul pe care aceasta l-a propus, constitutional, in urma rezultatelor alegerilor parlamentare.

In acest context, Liviu Dragnea a prefigurat, miercuri, la Parlament, ca la sedinta conducerii PSD, care va avea loc in cursul serii, se va lua in calcul posibilitatea ca sa faca o a doua propunere de premier, raspunzand astfel cererii presedintelui Klaus Iohannis.

„Vom avea o discutie foarte buna, deschisa si cinstita in CNEx si vom face o propunere foarte buna pentru romani”, a  descris sumar Liviu Dragnea scopul reuniunii social-democratilor.

O a doua propunere de premier va insemna o concesie majora din partea PSD, in conditiile in care Liviu Dragnea a anuntat initial ca nu va mai face o alta propunere, cat si pentru faptul ca a acceptat ca prima propunere sa-i fie refuzata fara o motivatie oficiala.

Isi va calca astfel Liviu Dragnea pe orgoliu? Fara discutie, avand in vedere nevoia urgenta de un premier si de un guvern, care sa inceapa cat mai grabnic derularea programului economic al PSD, menit unui trai mai bun al romanilor. Cand e vorba de interesele populatiei si ale tarii, orgoliile personale nu-si au nici rostul, nici locul.

Nu exclud insa un calcul politic, nu stiu daca sa-l numesc inteligent sau diabolic, in mod cert pragmatic al lui Dragnea, pe deasupra unui orgoliu posibil inalterabil, de a da un semnal public de concesie facuta lui Iohannis, intr-o atmosfera politica in care deja se vehiculeaza cu insistenta ideea unui razboi al orgoliilor intre cei doi oponenti politici.

O a doua propunere de premier va fi insa si pagubitoare pentru PSD. Sa nu uitam sau sa minimalizam ca seful statului a respins pentru aceasta functie unul dintre cei mai buni politicieni tehnocrati ai partidului.

Daca va fi si o a doua propunere de premier PSD, o va respinge Iohannis si pe aceasta? Pana acum s-a conturat destul de vizibil ca Iohannis respinge de fapt programul economic al PSD. Pentru un guvern politic, persoana premierului oricum nu prea conteaza. Oricine ar fi premier, va pune oricum in practica acelasi program economic, care este al PSD.

Vom vedea daca si urmatoarea reactie a lui Iohannis va fi ca in cazul unui sistem unipartid, in care toata dreapta este tratata sau se comporta ca un partid unic. Care ar fi raul cel mare si care raul cel mic, sa aruncam tara intr-o criza politica, prin suspendarea presedintelui Iohannis sau sa o aruncam, din nou, la infinit, in saracie, prin refuzul programului economic al PSD, pentru care au votat cei mai multi romani?

Cotroceni: Anunt asteptat, dar lacunar. Presedintele Iohannis a respins, fara argumente si explicatii, propunerea PSD de premier

Anuntul flash al presedintelui Klaus Iohannis, facut marti, potrivit caruia a decis sa nu accepte propunerea ca Sevil Shhaideh sa fie prim-ministru, nu a luat pe nimeni prin surprindere. Amanarea deciziei de desemnare dupa Craciun a fost destul de prevestitoare.

Ceea ce a nedumerit a fost neinsotirea anuntului de niciun argument, de nicio explicatie privind luarea unei asemenea decizii, ceea ce atrage o nota proasta pentru comunicarea politica, mai ales pe un subiect de prioritate zero, cand tara asteapta formarea Guvernului.

Daca a existat un calcul politic, ca anuntul sec al respingerii va evita expunerea sau ca el va insemna retrimiterea mingii propunerii in terenul PSD, acesta a fost de doua ori gresit. Toate privirile, contrariate si intrebatoare, continua sa ramana atintite spre Cotroceni, in asteptarea unei motivatii, iar PSD nu se mai afla in joc, in acest moment.

Pentru a reintra pe teren, PSD are nevoie de o necesara clarificare a deciziei de respingere a propunerii sale de premier. Presedintele Iohannis trebuie sa fie rechemat la tribuna, in instanta juriului cu public, sa explice sanctionarea lui Sevil Shhaideh, sa citeze, cu articol, paragraf si alineat prevederea constitutionala sau legala care ii sustine decizia.

PSD, ca partid castigator al alegerilor, are dreptul sa propuna premierul, Klaus Iohannis, ca presedinte al Romaniei, are dreptul sa accepte sau sa respinga propunerea, dar in toate cazurile si pentru toate partile cu argumente, pe care sa le faca cunoscute public.

Liviu Dragnea si-a argumentat propunerea, prin reciprocitate Klaus Iohannis ar trebui sa faca acelasi lucru cu decizia de neacceptare. Cu siguranta ca presedintele republicii are o argumentatie, dar ca balanta sa ramana dreapta trebuie facuta cunoscuta. Validarea propunerii sau respingerii ei nu mai este treaba nici a lui Iohannis, nici a lui Dragnea.

Dar, indiferent de cum va evolua si de scorul cu care se va incheia, important este ca jocul sa fie repornit, iar cheia de repornire, care este motivatia respingerii, se afla la presedintele Iohannis. Practic, Iohannis a respins doua propuneri, Dragnea, cea implicita, ca sef de partid, si Shhaideh, cea explicita si expresa. Daca va urma si o a treia propunere sau in ce circumstante va fi facuta, ramane sa asteptam si sa vedem.

Un risc de neconstitutionalitate: Desemnarea premierului dupa criterii de “corectitudine politica”

Presedintele Klaus Iohannis reia, incepand de marti, demersurile pentru desemnarea premierului. Deja doua beculete galbene au inceput sa palpaie, avertizand asupra fortarii timingului in care ar fi trebuit sa se deruleze desemnarea noului premier politic, dar si inchiderea exercitiului vechiului guvern tehnocrat.

Marti, pe 27, se vor implini 16 zile de la alegerile parlamentare din 11 decembrie. O intarziere mult prea mare, cred chiar ca nepermisa. Ii va fi decontata presedintelui? Comparativ, premierul desemnat este penalizat daca in 10 zile nu-si face echipa si nu se prezinta pentru a cere votul de incredere parlamentar.

In absenta argumentelor constitutionale pentru respingerea de catre presedintele Iohannis a propunerii PSD, facuta de Liviu Dragnea, ca Sevil Shhaideh sa fie desemnata pentru functia de premier, asistam in ultimele zile la o adevarata furie de impotrivire a dreptei.

Cel mai vocal anti-PSD este senatorul “5%”, cum este persiflat Traian Basescu de catre cei care vor sa-l puna in banca lui, a unei influente reale minimale, potrivit procentelor cu care PMP, partidul actual al fostului presedinte, a intrat la limita in Parlament.

Basescu face un adevarat lobby de corupere a vointei politice a succesorului si colegului sau de dreapta de la Cotroceni, pentru nedesemnarea ca premier a lui Sevil Shhaideh, pe motiv ca sotul acesteia, sirianul Akram Shhaideh, este un sustinator al presedintelui Siriei si al atributelor statalitatii siriene, impotriva agresiunii organizatiei teroriste Daech.

Sotul lui Sevil este insa cetatean roman, a trecut printr-o procedura de obtinere a cetateniei romane, pentru care avizul de securitate si siguranta nationala a fost determinant. Unii analisti si observatori ai momentului cred ca un dosar pe “siguranta nationala” este o facatura la indemana, nemaifiind timp pentru un dosar “penal”.

In plus, eventuale acuzatii care ar putea tinti afirmatii privind sentimente patriotice sau idei politice tin de libertatea de exprimare sau de naturalele si vesnicele controverse ale diversitatii, de pro sau contra, pe care fiecare le apreciaza dupa propriile afilieri sau respingeri politice.

Daca lupta pentru nedesemnarea candidatei stangii se va muta pe taramul “corectitudinii politice”, cu pretentia ca astfel de grile politice, personale sau de grup, dar oricum subiective si partizane, sa fie transformate in grile juridice, atunci se va aprinde un al treilea beculet, care va fi de culoare rosie. “Corectitudinea politica” este un risc de neconstitutionalitate, o politizare care tinteste justitia si statul de drept. „Corectitudinea politica” nu poate deveni o „Maria Sa”, care sa numeasca, discretionar, premierul.

Condamnarea comunismului: Proclamatia Revolutiei vs mitul paralel al asa-zisului „Raport Final”

A afirma, nefondat, ca totul a fost pe dos, dupa Revolutie, este mai mult decat o eroare. Este o tendentiozitate politica oarba, care nu a vazut nimic dincolo de inchipuirea falsa ca cineva, o persoana sau un grup, ar fi putut crea o realitate paralela celei din 22 Decembrie 1989 sau impotriva votului popular din 20 Mai 1990, cand aproape toti romanii cu drept de vot si-au ales in mod liber primul presedinte postcomunist.

Daca cineva vrea sa creada asa ceva, nu are decat sa continue sa traiasca in aceasta fantasma. Totusi, 27 de ani de fantasme sunt mult prea mult pentru o singura persoana, pentru a mai nutri fie si cel mai mic licar de speranta de schimbare. Cu toata indulgenta de care putem da dovada fata de afirmatia ca Raportul Final de condamnare a regimului comunist, din 18 decembrie 2006, ar fi fost “deopotrivă un act refondator, unul reparatoriu și unul de exorcism politic”, nu putem constata decat ca acea pretiozitate politica denumita “condamnarea comunismului” a fost fara urmari notabile, sau, oricum, ceea ce a urmat, sub aspectul schimbarilor spirituale si materiale, nu i se poate pune in cont, in responsabilitate.

In schimb, Proclamatia Revolutiei, citita de Ion Iliescu in fata unei imense adunari populare din seara zile de 22 Decembrie, dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, a fost adevaratul si unicul document strategic si programatic care a stat la baza schimbarii din temelii a Romaniei, a modernizarii si democratizarii tarii, a ceea ce numim azi Noua Romanie, in contextul geopolitic, desigur, al Noii Europe. In momentul in care Ion Iliescu a dat glas vointei publice, in acea memorabila zi istorica, ca se abandoneaza rolul conducator al partidului comunist, ca se demit toate structurile de putere comuniste si ca se trece la pluralism politic si economic, comunismul a fost judecat si condamnat ireversibil si fara drept de apel, din punct de vedere ideologic, politic si economic.

Niciun document politic ulterior nu poate rivaliza cu Proclamatia Revolutiei. Pe langa gigantismul ei, ca numar de participanti, aderenti si revolutionari si ca idei constructoare privind Romania Viitoare, Raportul Final are o statura pitica, care-l face insignifiant, inobservabil, aproape inexistent, ca un Petit printre Guliveri. Proclamatia Revolutiei a fost Actul Fondator, acea vointa a “We The People”, spiritul popular care avea sa se materializeze in Constitutia Romaniei. Fara indoiala ca au existat Parinti Fondatori. Fara indoiala ca Proclamantul, cel care a citit Proclamatia Revolutiei, a fost in primul rand un duh izbavitor, care i-a eliberat pe romani din robia duhurilor rele ale unor idei straine, inselatoare, asupritoare si nemiloase cu elita si populatia indigene.

Fara indoiala, a sustine ca dupa 1989 Ion Iliescu a fost un “ideolog bolsevic”, nu un ideolog si un lider al exodului si tranzitiei postcomuniste, este un fals si o lipsa de respect fata de adevarul istoric si realitatile romanesti. Fara indoiala ca nicio tentativa de creare a unei realitati politice paralele, precum cea incercata, 16 ani mai tarziu, prin raportul de condamnare a comunismului, nu poate face in niciun fel concurenta Proclamatiei Revolutiei si transformarilor structurale si relationale, adanci, pe care aceasta le-a generat in Romania ultimilor 27 de ani si va continua sa le genereze in perspectiva. Fara indoiala ca se putea mai bine si cu un alt ritm, dar acestea reprezinta deja o alta problema.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/duhul-rau-ideologul-bol%c8%99evic-ion-iliescu/

Bufonerie cu mesaj rasist la Casa Alba? Barack Obama si oamenii de zapada

Obama pleaca de la Casa Alba cu imaginea de rasist? Speculand gena africana a presedintelui american Barack Obama, idiosincrazica la ger si zapada, ceea ce-l face un fel de “rasist” geoclimatic in mediul geoclimatic american, cu ierni aspre, greu suportabile, angajatii de la Casa Alba i-au facut o farsa sinistra, cu putine zile inainte ca acesta sa-si incheie ultimul mandat si sa paraseasca resedinta oficiala.

Cunoscand fobia mărturisită a lui Barack Obama față de oamenii de zăpadă, datorata fascinatiei albului lor imaculat si stralucitor, unii membri ai staffului, ramasi nedezvaluiti publicului, au mutat oamenii de zăpadă din grădina de lângă Biroul oval în poziții din care aceștia par că trag cu ochiul la președintele SUA, dupa cum a relatat BBC.

Într-un interviu recent, președintele Obama a dezvăluit faptul că are o teamă irațională de oamenii de zăpadă. „Este un element de tip Chucky la ei. Sunt puțin înfricoșători”, a declarat Obama pentru revista People. Când prima doamnă Michelle a glumit că va instala unul în dormitorul lor, Barack a spus că se va muta dacă va face acest lucru.

Mica pozna de razbunare, ca o pioneza pusa pe scaunul profesorului de elevi recalcitranti, a fost povestita de fotograful oficial al Casei Albe, Pete Souza, pe pagina sa de Instagram. „In această dimineață (17 decembrie), înainte ca președintele să ajungă la serviciu, unii membri ai staffului, nu spun cine, au mutat toți oamenii de zăpadă (din Gradina de trandafiri a Casei Albe) în așa fel încât să pară că trag cu ochiul în Biroul oval, fiecare pe altă fereastră”, a afirmat Souza.

Odată ce oamenii de zăpadă au fost mutați, o fotografie cu unul dintre aceștia uitându-se din grădină spre președintele Barack Obama, care lucrează la birou, a fost postată pe contul de Instagram al Casei Albe cu mesajul: „Vreți să construiți un om de zăpadă?”. În ciuda faptului că unii au sugerat că imaginea este cam lugubră, Barack Obama pare să fi gustat gluma, a dat asigurari fotograful, care nu a spus insa nimic despre mesajul farsei.

http://www.agerpres.ro/lifestyle/2016/12/22/personalul-de-la-casa-alba-i-a-facut-lui-obama-o-farsa-cu-oameni-de-zapada-16-05-47

Ce vor social-democratii: „Romania Altfel”

De ce a esuat angajamentul electoral „Politica altfel” al lui Klaus Iohannis, din alegerile prezidentiale din 2014? Raspunsul este acelasi ca si in cazul esecului lui „Sa traiti bine” al lui Traian Basescu. Pentru ca a fost un slogan demagogic de campanie. O inventie menita doar pentru a castiga. Un artificiu al creatorilor de imagine, limitat strict la eveniment. Nu o viziune social-economica fundamentata, o strategie pe termen lung, care sa aiba in centrul ei nu doar cresterea capitalului, ci si dezvoltarea muncii (infrastructurii productive si sociale), ca proiect de tara.

Azi, presedintele PSD, Liviu Dragnea, a propus presedintelui Klaus Iohannis pe Sevil Shhaideh pentru functia de premier, in fruntea noului guvern care se va forma dupa alegerile parlamentare, din 11 decembrie, pe care social-democratii le-au castigat detasat, la mare distanta de celelalte partide competitoare. Propunerea s-a bucurat de o mare apreciere internationala, avand in vedere ca, daca va fi desemnata, Sevil Shhaideh va inregistra trei premiere in istoria Romaniei. Shhaideh va fi prima femeie premier, primul premier de religie musulmana si primul premier a carui a doua familie este Siria, unde are mai multe proprietati, o tara dramatic incercata, care are nevoie de solidaritate si ajutorare internationale sustinute, in eliminarea organizatiei teroriste Stat Islamic.

Conditiile constitutionale pentru acceptarea de catre Iohannis a propunerii lui Dragnea, seful partidului castigator al alegerilor si al coalitiei majoritare PSD-ALDE, sunt indeplinite in totalitate, atat pe fond cat si in forma. Iohannis nu ar avea niciun motiv sa refuze propunerea de premier a PSD, dar daca o va face va insemna ca de fapt nu vrea sa respecte rezultatul alegerilor, iar Dragnea nu va avea niciun motiv sa faca o alta propunere. In acest caz, arbitrarea litigiului interinstitutional va trebui sa ia calea CCR, ceea ce, altfel spus, va insemna ca de fapt Curtea va fi chemata sa sanctioneze o grava greseala politica, provocatoare a blocarii institutiilor statului, si sa stabileasca raspunderea sau raspunderile, in totalitate sau in parte, pentru savarsirea acesteia. Ce vor socialistii romani, de presedintele de dreapta se opune din rasputeri sa desemneze un premier de stanga? Programul de guvernare afirma fara echivoc: “Dezvoltare si Democratie”. Adica, o Romanie altfel.

Un razboi politic absurd: Va declansa administratia prezidentiala o procedura de infringement impotriva stabilitatii Romaniei? O eventuala neacceptare a propunerii majoritatii parlamentare de premier va fi neconstitutionala

Fara indoiala, magistratus contra constitutio si vox populi contra constitutio sunt absurditati in egala masura. De ultima am mai auzit la revolutii, ca exceptie care confirma regula, de prima chiar nu stiu sa aiba vreun precedent in istorie. Probabil pentru ca in sensul ei originar, care este si cel mai larg, de inalta demnitate sau autoritate publica ori administrativa,  magistratura este menita sa vegheze la respectarea vointei constitutionale.

Astept insa cu ingrijorare rezultaul consultarilor presedintelui Klaus Iohannis cu partidele parlamentare in ceea ce priveste desemnarea premierului. Temerea care ma incearca este ca s-ar putea ca cea mai inalta magistratura administrativa sa inregistreze un nedorit precedent, pe care nici macar Basescu nu a avut curajul sa-l stabileasca. Ar fi fara precedent ca Iohannis sa incalce obligatia constitutionala de a desemna premierul.

In acest moment, toate conditiile constitutionale pentru desemnarea premierului pentru un nou guvern, in urma alegerilor parlamentare, sunt indeplinite. Exista un partid care a castigat in mod masiv increderea electoratului, care are semnificatia unui mandat popular pentru a forma guvernul, exista o coalitie majoritara constituita, exista un program de guvernare pentru care au votat majoritatea romanilor, exista un parlament nou constituit.

Presedintele PSD, Liviu Dragnea, a evidentiat in mod remarcabil prioritatile executive urgente ale etapei imediat urmatoare, formarea guvernului saptamana viitoare si aprobarea bugetului pana cel tarziu in 15 ianuarie. Dar pentru ca acestea si multe altele care se asteapta din partea noului guvern sa se intample, conditia strategica zero este ca Romania sa se bucure de stabilitate politica. Lucru de asemenea evidentiat de Dragnea, care prin prisma atentatelor sangeroase de la Berlin, Ankara si Zurich capata greutatea unei necesitati generale.

Chiar si senatorul PNL Alina Gorghiu, o opozanta de campanie inversunata a PSD, a inteles ca s-a terminat campania si ca liberalii trebuie sa se gandeasca in prezent la „cum se face opozitie”, formula care „poate fi una de succes peste cativa ani”. Liderii PSD si ALDE vor merge impreuna, miercuri, si cu o propunere unica de premier la discutiile cu Iohannis. Atunci se va afla si numele premierului propus de coalitia de guvernare. PSD ar putea sa desparta sau nu functiile de sef de partid si sef de guvern. Propunerea disocierii este mai veche, dar inca nu s-a hotarat nimic. Vom afla maine. Mai asteptata este insa reactia lui Iohannis, care a pierdut deja doua batalii, chemarea inoportuna si inutila la prima runda de discutii si esecul de a desparti PSD si ALDE, prin nereusita tacticilor de ofertare a sefiei liberalilor si de discutare separata cu cele doua formatiuni. Cat de reale sau de false vor fi “constrangerile” pe care Iohannis le-ar putea invoca in cazul ca va refuza sa desemneze ca premier persoana ce va fi propusa de coalitia PSD-ALDE ramane sa aflam, de asemenea, tot maine.

Cearta in familie, intre “surorile gemene” Theresa May si Nicola Sturgeon: In caz de Brexit, Scoţia va părăsi Marea Britanie, pentru a ramane in UE. Despartirea nu va aduce insa avantaje pentru nimeni

Premierul Scotiei, Nicola Sturgeon, si premierul Marii Britanii, Theresa May, se cearta pe tema iesirii din UE. Sturgeon o ameninta pe May cu un nou referendum pentru separarea Scotiei de Marea Britanie, daca Scotia nu va reusi sa ramana in piata comuna.

In timp ce May traseaza planul pentru Brexit, Sturgeon pregateste un contra-plan privind un nou aranjament intre Scotia si Marea Britanie, care sa ii permita Scotiei sa ramana in piata comuna dupa Brexit, daca Londra va scoate Anglia din UE. Sturgeon sustine ca Scotia, care a votat impotriva Brexit, nu poate fi scoasa de Anglia din UE.

”Rămâne viziunea mea, şi a guvernului pe care îl conduc, că cea mai bună opţiune pentru Scoţia rămâne o apartenenţă totală la Uniunea Europeană ca stat membru. Independenţa trebuie să rămână o opţiune pentru a ne proteja statutul european, dacă devine clar că interesele noastre nu pot fi protejate în alt fel”, a spus premierul scoţian.

Dupa parerea mea, cearta dintre cei doi premieri-femei este ca una de familie, ca intre surori gemene. O cearta trecatoare, care nu poate fi luata in serios, care cu siguranta mai devreme sau mai tarziu va fi urmata de impacare.

Cred ca UE nu va trebui sa se bage intr-o neintelegere sau despartire de familie, sa o admita sau sa o incurajeze. Cu atat mai mult cu cat vor fi dezavantaje pentru ambele parti care se vor desparti. In plus, cine ii reneaga pe cei apropiati, poate renega oricand pe oricine.

http://www.zf.ro/business-international/scotia-ameninta-ca-va-parasi-marea-britanie-daca-nu-ramane-in-piata-comuna-16032533