Cu o saptamana inainte de alegeri: Guvernul ideal si guvernul probabil

Guvernul ideal de dupa alegerile parlamentare de saptamana viitoare ar fi un guvern mixt, stanga-dreapta. Un guvern cu o componenta ideologica mixta ar prezenta avantajul moderarilor reciproce, la care s-ar supune ministrii de stanga si ministrii de dreapta.

Ponderarile ideologice reciproce, care ar fi dictate de necesitatea compromisului in interiorul guvernului pentru a mentine stabilitatea majoritatii si guvernarii, ar feri Romania de excesele care sunt posibile in cazul unui guvern monoideologic, fie de stanga, fie de dreapta.

Un guvern mixt ideologic nu este un guvern de coalitie nationala, care sa reuneasca cele doua mari partide de pe cele doua laturi ale esichierului, PSD si PNL, care inevitabil si-ar alinia partidele mici de aceeasi orientare ideologica. Un guvern de mare coalitie, de tipul celei germane UCD/UCS-SPD, cu PSD si PNL, a fost respins de toate partile. Nu pot decat sa presupun ca obiectivele de guvernare, care ar putea fi politice dar si geopolitice, ale celor doua partide mari sunt atat de diferite incat sunt practic ireconciliabile.

Un guvern mixt ideologic ar insemna o formula cu unul din cele doua partide mari, la care s-ar adauga partide mici de pe cealalta jumatate a esichierului. Adica, PSD cu partide mici de dreapta sau PNL cu partide mici de stanga. Ori orice alta combinatie care sa respecte regula un singur partid mare, restul partide mici, obligatoriu de culori diferite.

Detasandu-ma de partizanatul electoral si de vacarmul ideologic de campanie, marturisesc ca am nutrit speranta pentru un guvern ideologic mixt, care, din analizele si calculele de pozitii si de sondaje, era perfect posibil. Asta pana la declaratia surprinzatoare de azi a lui Traian Basescu, de la Resita, referitoare la aliantele PMP.

Presedintele popularilor a declarat ca formatiunea sa vrea la guvernare, dar nu in orice conditii si nu cu oricine. Basescu a exclus categoric orice guvernare a PMP cu PSD si ALDE, iar cu PNL va guverna numai daca va obtine postul de prim-ministru. Mirajul unei Uniuni Social-Populare (USP), pe care multi au crezut-o posibila, mizand ca Basescu a tras concluziile din perioada guvernelor sale de austeritate si ca va vrea efectiv sa-si spele imaginea, schimband-o pe cea de “auster” cu cea de “popular”, s-a prabusit.

Desigur, chestiunea cu functia de premier trebuie vazuta ca fiind una de pura propaganda electorala specifica partidului mic. PMP, partid mic, face campanie cu tabloul lui Basescu in fata, asa cum un alt partid mic, PRU, incearca sa-si ridice ratingul electoral defiland cu poza lui Ponta. Cei doi sunt personalitati puternice si cunoscute, care aduc voturi.

Guvernul probabil, dupa parerea mea, va fi unul de dreapta 100%. Va avea insa o majoritate firava, peticita, la limita. Aceasta neputinta il va face extrem de vulnerabil, la motiunile de cenzura ale opozitiei, dar si extrem de santajabil, la cerintele disproportionate ale partidelor mici din coalitia de guvernare. Unele ar putea avea chiar o reprezentare simbolica, dar care va conta intr-o majoritate chinuita, obtinuta bob cu bob numarat.

Prognozez ca PSD va castiga alegerile cu un scor zdrobitor, dar nu cred ca va obtine o majoritate absoluta. Cu un scor putin peste 40%, si cred ca nici macar cu ALDE nu va ajunge la 50% plus unu. Cam asa rezulta chiar si din sondajele caselor de cercetare apropiate de stanga. Ar putea fi chiar imediat sub majoritatea absoluta, suficient ca presedintele Iohannis sa nu se considere obligat sa nominalizeze premierul de la PSD sau ALDE.

In aceasta ipoteza, presedintele Klaus Iohannis va pune in functiune morisca consultarilor cu celelalte partide, cu calcule si paracalcule, reluate de cate ori va fi nevoie, si cred ca investirea noului guvern va tot fi amanata, pana cand va obtine formula dorita. S-ar putea ajunge la o erodare sau chiar prabusire a credibilitatii lui Iohannis, care sa-l puna in cauza si sa declanseze o criza politica neprevazuta.

Consider zero posibilitatea ca, in ipoteza unui guvern de dreapta, Traian Basescu sa fie premier. Basescu premier si Iohannis presedinte ar fi o formula de rasul curcilor. Nu inseamna ca Basescu este un politician consumat, dar din 2014, cand a predat drapelul, si pana in 2016 e prea putin pentru a se recupera, public, dupa o uzura care a fost extraordinar de urata. Va trebui sa treaca macar acest prim mandat al succesorului sau, Iohannis. Basescu are in schimb prima sansa politica de a se implica decisiv in proiectul Reunificarii. In opinia mea, premierul cel mai probabil ar fi Dacian Ciolos, care va fi nevoit sa renunte la profilul de premier tehnocrat in favoarea unuia de premier politic (PNL). Un consens deja asumat, pe subiectul guvernului politic, de intreaga clasa politica. Un guvern Ciolos bis ar fi si o varianta dezirabila, din punct de vedere al continuarii si finalizarii proiectelor incepute in mandatul tehnocrat. Acest crochiu ar putea fi infirmat sau amendat de prezenta la vot, care va fi hotaratoare.

Inrudirea geografica si rudele geografice

Din nou ne intrebam “Ce-i de facut?”. Din nefericire, nici Europa nu trece prin vremuri mai bune. Dar, cum se intampla adesea, durerile mai mari se transmit la margine. Nu este exclus ca adaptarile europene care vor urma sa fie si mai dureroase pentru noi.

Daca jocul pe aderare-integrare nu a fost prea stralucit, am putea lua in calcul o a treia variabila, asocierea. Sa facem un joc compensativ pe integrare-asociere, prin care pierderile de pe o dimensiune sa le compensam cu castiguri de pe cealalta dimensiune.

Parerea mea este ca nimic din ceea ce va urma sa se intample nu ar trebui sa slabeasca pozitia UE in economia globala. Drumul de succes, de la CECO in 1951 la UE din 2016, va trebui sa continue cu orice pret, casa comuna europeana este o realitate existentiala primordiala.  Pentru toti europenii, dar si pentru vecinii lor.

Asta nu inseamna ca trebuie sa ne consideram restrictionati geopolitic si sa nu incercam jocuri geoeconomice, bilaterale si regionale, pentru a profita de oportunitatile de afaceri si comert gigantice, care se afla in preajma noastra si ne-ar putea fi la indemana, printr-o politica de deschidere omnidirectionala.

Apropierea naste asemanare, asemanarea naste apropiere. Apropierea geografica ne inrudeste, geografia face sa ne asemanam in multe privinte, regiunile sunt ca niste incaperi ale unei case comune. Sa ne folosim deci de apropierea geografica, de inrudirea geografica. Nu numai istoria, ci si geografia ne poate face neamuri. Sta in puterea noastra sa rupem blestemul geografiei si sa facem din geografie o binecuvantare.