Alarmata ca li se descopera cacealmaua privind “fractura” PNL-PMP, Gorghiu o acopera cu o perdea de fum: E o frăție între Dragnea și Băsescu, o frăție a celor mai răi în politica românească

Traian Basescu a avansat public prea mult pe drumul spre o posibila alianta post-electorala PMP-PNL, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra intentiilor de vot si chiar a aliantei insasi. Percepand corect caracterul prematur si posibil compromitator al avansurilor electorale ale liderului PMP, instinctul politic i-a dictat sefei PNL sa arunce o perdea de fum. Duminică, Alina Gorghiu a declarat ca intre Traian Băsescu și Liviu Dragnea este „o frăție a celor mai răi în politica românească”, referindu-se la invitația lansată de liderul PMP de a participa la o dezbatere pe tema programelor de guvernare ale celor trei formațiuni politice.

„E o frăție între domnul Dragnea și domnul Băsescu, o frăție a celor mai răi în politica românească. Sunt sigură că domnul Băsescu vrea să-l ajute pe domnul Dragnea la o asemenea dezbatere. Eu cred că dacă domnul Dragnea va accepta până la urmă să discutăm deschis despre politica românească și despre cum vedem noi România, domnul Băsescu se poate uita, ca un prieten adevărat, de la televizor, de acasă. Și de data aceasta facem cinste cu pop-cornul și îl las să-și asigure suportul pentru cel mai bun prieten al său, domnul Dragnea”, a spus Gorghiu, într-o sesiune live pe Facebook.

Ea a susținut că nu a primit din partea lui Liviu Dragnea răspuns dacă va accepta provocarea pe care i-a lansat-o, de a participa la o dezbatere, adăugând că nu și-a pierdut încă speranța. „Nu, dar nu mi-am pierdut speranța. Nu știu dacă din aroganță sau din lașitate nu a răspuns. Eu cred însă că știe că va rămâne de actualitate această invitație la un dialog cu domnia sa pe tot ce înseamnă România pe care eu mi-o doresc, model de România pe care PSD și-l dorește și sper ca săptămâna viitoare să putem să le arătăm românilor care este viziunea noastră pentru viitor. În mod clar, România mea nu este România domnului Dragnea, asta pot să o spun încă de la început”, a adăugat Gorghiu.

Lidera PNL a opinat că șeful PSD se teme de un asemenea dialog: „Cred că se teme de acest dialog, de această discuție civilizată pentru că aș putea să-i dau argumente sau contraargumente la orice va spune”. Președintele PNL, Alina Gorghiu, a lansat un apel către președintele PSD, Liviu Dragnea, de a intra într-o dezbatere, provocarea fiind lansată în timpul unui miting electoral regional organizat sâmbătă seara, în Piața Unirii din Iași. De asemenea, președintele PMP, Traian Băsescu, i-a invitat pe liderii PNL și PSD, Alina Gorghiu și Liviu Dragnea, la o dezbatere televizată, pe tema programelor electorale ale celor trei partide. El a spus că dezbaterea ar putea avea loc joi, 8 decembrie, ”la TVR sau la RO-TV, televiziuni care au lansat deja invitații pentru o astfel de dezbatere”.

Astfel de declaratii, ca un presedinte sau partid l-ar ajuta pe un alt presedinte sau partid in alegeri, este ceva obisnuit in campaniile electorale, fiecare suspecteaza pe fiecare, ca nu cumva pe la spatele lui sa se faca niste aliante tacite, care sa-l marginalizeze si sa-i taie din sansele de a da premierul sau de a ajunge la guvernare. Prin experienta sa de 8 ani ca sef al statului, Traian Basescu este periculos pentru Liviu Dragnea si Alina Gorghiu, mai ales pentru aceasta din urma, care nu are niciun fel de experienta in administratie.

Gorghiu nu fuge de o alianta cu PMP, va fi inevitabila, ci de posibilitatea ca PMP sa dea premierul, ceea ce ar fi posibil daca Basescu ar arata ca ceea ce stie in stiinta, arta si mai ales practica guvernarii il face indispensabil. De aceea, cred ca cei doi mari, PSD si PNL, vor refuza ca micutul PMP sa participle la dezbaterea televizata, sfatuindu-l pe Basescu sa ramana acasa, sa vada dezbaterea la TV, si chiar sa-i cumpere pop-cornul la care face aluzie liberala, poate chiar si niste ceaiuri pentru raceala sau reumatism.

Dincolo de partizanatele politice, sa fim realisti, la o dezbatere in trei PSD-PNL-PMP, ultimul cu dispensa de varsta si de brand politic, toti ochii vor fi atintiti pe Basescu. Alinei Gorghiu ii este teama si de coloana a cincea din PNL a lui Basescu, PDL, caruia recent acesta i-a transmis niste mesaje electorale subliminale, ca daca nu ar fi fuzionat cu liberalii, pedelistii ar fi avut, azi, o pozitie de 25% in sondaje. O sirena? Nu din acelea ademenitoare din mitologia greaca, care ii atragea pe corabieri in locuri primejdioase, ci aia de pe vapor, trasa de comandant, pentru a chema echipajul la ordine? Vom vedea, saptamana finala, care urmeaza, se anunta una de foc, in care inteligenta si experienta isi vor spune cuvantul.

Ungaria nu are nimic de sarbatorit in sarbatorile nationale ale popoarelor si tarilor vecine: Autoizolarea regionala a diplomatiei ungare?

O decizie cel putin curioasa a diplomatiei ungare, avand in vedere ca misiunea universala a diplomatiei este de a stabili contacte de comunicare si punti politice cu alte tari, in primul rand cu tarile vecine.

Conform publicației hvg.hu, ministrul de externe ungar Peter Szijjarto Szijjarto le-a cerut diplomaților din toate misiunile externe ale Ungariei să nu ia parte la festivitățile organizate de ambasadele României de 1 Decembrie. La cererea jurnaliștilor de la Budapesta, Ministerul Afacerilor Externe și Comerțului Exterior de la Budapesta a confirmat ordinul.

“Din moment ce poporul maghiar nu are absolut nimic de sărbătorit pe 1 Decembrie, ministrul de Externe și al Comerțului exterior le interzice tuturor angajaților ministerului să participe la festivitățile organizate cu ocazia zilei naționale a României”, a afirmat purtătorul de cuvânt al ministerului, citat de presa ungară.

O interdictie si o declaratie foarte necutumiare si nediplomatice. Ziua nationala a unei tari este o sarbatoare unica, nicio alta tara nu are ceva de sarbatorit in sarbatoarea altei tari, decat sa exprime traditionalele felicitari si urari, care se fac in astfel de ocazii.

Ministerul român de Externe a avut o reactie politicoasa si riguros diplomatica, afirmand ca decizia lui Szijjarto este “greu de înțeles, cu atât mai mult cu cât respectul față de valorile și simbolurile naționale ale unei țări sunt parte componentă indiscutabilă a setului de valori pe care se bazează însăși Uniunea Europeană și comunitatea trans-atlantică. România a fost și este un stat care va rămâne profund atașat respectului acestor valori”.

Reacția fostului președinte al României Traian Băsescu, o personalitate temperamental-vulcanica, a fost mai transanta, dar pe calibrul diplomatiei lipsite de diplomatie de la Budapesta, acesta catalogandu-l pe ministrul ungar de Externe drept “panarama politica”, cerand totodata expulzarea imediata a ambasadorului ungar la Bucuresti si rechemarea ambasadorului roman de la Budapesta.

Daca Ungaria nu are nimic de sarbatorit cu prilejul zilelor nationale ale tarilor si popoarelor vecine, care si-au castigat libertatea, independenta si suveranitatea dupa destramarea Imperiului Austro-Ungar, un asemenea gest de aroganta, o ramasita din cea fosta candva imperiala, nu poate duce decat la autoizolare subregionala. O diplomatie de o miopie deloc de invidiat.

Fidel Castro, ultima lectie: Cultului american al personalitatii, o replica simbolica, din eternitate

Desi nedemascat public sau, oricum, nu cu aceeasi virulenta ca in spetele comunismului sovietic, cultul personalitatii are o adanca inradacinare istorica in leadershipul american. Incepand inca de la nasterea SUA, deci cu mult inaintea URSS, cultul personalitatii presedintilor americani strabate ca un fir rosu istoria intregului leadership american.

Faraonismul cultului personalitatii, pe care presedintii americani si sistemul american l-au imputat cu ipocrizie liderilor comunisti si sistemului comunist, are in SUA o expresie materiala nu mai putin faraonica, prin saparea in piatra muntelui Rushmore a chipurilor unor presedinti americani (Thomas Jefferson, George Washington, Lincoln, Theodore Roosevelt).

Ceea ce, comparativ, este de remarcat, pentru posibile similitudinii intre cele doua tipuri de culturi ale personalitatilor, comunist-sovietic si capitalist-american, este ca giganticele statui ale celor patru presedinti americani, daltuite direct in granitul muntelui, au fost facute in perioada 1927-1941, cand cultul parintilor statului sovietic, Lenin si Stalin, cunostea o inflorire maxima.

Cine pe cine a influentat? Raspunsul il aflam cu usurinta din datele istorice, care ne spun ca la inceput cosciugul si monumental funerar al lui Lenin, mort in 1924, au fost din lemn. Abia in 1929 s-a luat decizia de a se construi din piatra Mausoleul lui Lenin, din Piata Rosie din Moscova, care a fost gata in 1930. Comparand anii si dimensiunile de constructie, nu in ultimul rand cheltuielile, aflam nu numai cine pe cine a influentat, ci si cine a castigat competitia statuilor de cult al personalitatii.

Pe baza unor izvoare istorice care vorbesc despre modestia presedintilor americani Jefferson, Washington, Lincoln si Roosevelt, multi istorici cred ca acestia nu ar fi fost de acord cu statuile faraonice care le-au fost ridicate, ca le-ar fi considerat sfidatoare pentru modernitatea politica si spiritul democratiei.

Ca un detaliu istoric picant, ironia sortii a facut ca memoria postuma a lui Stalin sa nu se supuna cliseului rusinos al faraonismului material al cultului personalitatii, fiind extras din acest cliseu chiar de detractorul sau. Pentru “incalcarea preceptelor leniniste”, Hrusciov a ordonat, in 1961, scoaterea corpului lui Stalin din Mausoleul din Piata Rosie, unde fusese asezat alaturi de cel al lui Lenin.

Inainte de a pleca in eternitate, parintele Revolutiei cubanez, Fidel Castro, mort la 25 noiembrie, in varsta de 90 de ani, a lasat un testament politic. Acesta ar putea fi rezultatul unui calcul, al vointei de a transmite, si dincolo de moarte, un mesaj simbolic, care ar putea fi demolator pentru cultul personalitatii american, materializat mai nou in acordarea numelor presedintilor americani unor nave maritime de razboi, edificii publice sau institutii publice.

Spre surprinderea multor cubanezi, președintele cubanez Raul Castro a anuntat, sâmbătă seară, în cadrul unei ceremonii de omagiere în ajunul funeraliilor, că, în conformitate cu dorința lui Fidel Castro, va depune în Adunarea Națională un proiect de lege care prevede ca niciun cult al personalității să nu fie întreținut în jurul fostului lider istoric.

Fidel a insistat „până în ultimele sale ore de viață” ca „numele său și figura sa să nu fie folosite niciodată pentru denumiri de instituții, piețe, parcuri, străzi sau alte locuri publice și ca să nu fie niciodată ridicate în memoria sa monumente, busturi, statui și alt forme similare de omagiere”, a spus Raul Castro, care i-a succedat fratelui său la putere, în 2006. Intelepciunea care se revarsa din testamentul politic al lui Fidel consta in credinta conducatorului cubanez ca a facut ceva obisnuit, ca orice cubanez care s-ar fi aflat in locul lui ar fi facut la fel, ar fi luptat sa ii elibereze pe cubanezi si sa apere Cuba. Nu conducatorii, ci poporele merita cultul personalitatii si al memoriei, citim in ultimul gest politic al lui Fidel Castro.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/12/04/cuba-raul-castro-a-jurat-credinta-socialismului-intr-un-ultim-discurs-de-omagiere-a-lui-fidel-castro-10-00-03