Declaratia a venit din doua surse, la interval de cateva zile una de alta. Prima a venit din partea ministrului britanic pentru Brexit, David Davis, care a declarat ca Marea Britanie ia in considerare posibilitatea de a plati Uniunea Europeana, dupa ce paraseste blocul comunitar, pentru a primi acces la piata unica europeana. „Principalul criteriu aici este sa primim cea mai buna forma de acces la bunuri si servicii pe piata europeana iar daca asta este inclus in ceea ce el spune, atunci bineinteles ca luam in considerare asta”, a justificat Davis.
Ce mai recenta declaratie pe acest subiect apartine ministrului de Externe britanic, Boris Johnson. El a afirmat ca Marea Britanie ar putea plăti pentru a continua să aibă acces la piata unica sau, cel putin, la unele programe UE şi după Brexit. Johnson a lăsat însă un spatiu de manevra mai mare, refuzănd să confirme că acest lucru ar fi o prioritate pentru Guvernul britanic, spunând că miniştrii analizează mai multe opţiuni. De asemenea, Johnson a refuzat să confirme informaţiile că Londra ar putea să cotizeze la bugetul UE pentru a obţine acces la piaţa comună europeană.
Ministrul britanic de Externe a sustinut că ar putea fi o idee bună ca Marea Britanie să fie parte a unor proiecte de cooperare din cadrul UE, oferind drept exemple programul Erasmus şi programul de cercetare Horizon. „(Contribuţia pentru acces la piaţa comună) este clar ceva ce a fost luat în considerare de David Davis. Asta însă nu înseamnă că o decizie a fost luată”, a adăugat ministrul britanic de Externe.
De la inceputul istoriei Brexitului, m-am tot gandit ca Marea Britanie nu va pleca pur si simplu din Europa. Nimeni nu este nebun sa plece de la mai bine la mai rau, indiferent de fluctuatiile circumstantiale. Poate i-ar prinde bine un Brexit numai clasei politice sau unei parti a acesteia, celei care, dupa risipirea cetii care a acoperit evenimentul, se vede clar ca graviteaza in jurul megafinantei din City of London.
Aceasta logica a pragmatismului si profitului poate fi citita fara dioptrii ajutatoare in tergiversarea plecarii din UE, in tentativele de a antama negocieri pe subiect fara o notificare oficiala, in cautarea de variante la schimb, pentru a ramane in spatiul economic european. Aceste leviere si altele, care au tot rostogolit decizia de plecare, au fost in mod cert ghidate de un calcul politic, dar si de unul psihologic.
Cel mai probabil, calculul politic urmareste o iesire politica din UE, dar o ramanere economica. In mod evident, un asemenea rezultat ar fi discriminatoriu pentru ceilalti 27 de membri comunitari. Integrarea fiecaruia in UE a fost o decizie politica de ambele parti, intre comunitatea integratoare si tara integrata, prin acceptarea reciproca a unei preluari si respectiv a unui transfer a unei parti din suveranitatea donorului catre primitor.
Accesul pe piata unica nu se poate cumpara numai cu bani, ci are si un pret politic. Este o idee cardinala a geopoliticii si geoeconomiei, la a carei implementare in politica Vestului fata de Est asistam si participam in mod cotidian. Pretul politic este primordial, dar avantajul economic este esential. Aspectele politice, indisociabile de cele economice, sunt libera circulatie a persoanelor, cotizarea la bugetul comunitar si incidenta jurisdictiei europene. Aceste trei criterii fac din orice nou venit egalul celorlalti comunitari, ca drepturi si obligatii.
Nuca tare pe care britanicii incearca sa o sparga este iesirea de sub incidenta legii europene. Acelasi lucru s-a vazut si in negocierea acordurilor TTIP si CETA. A judeca infractiunile sau litigiile economice care s-au savarsit pe pamant european in alt loc si dupa alte legi decat cele europene ar tine de arhaicul drept colonial, prin care capitalele imperiilor isi impuneau vointa in colonii.
Calculul psihologic se pare ca are la baza o chestiune care, ce-i drept, a avut un indelungat istoric de succes. Ideea ca daca stii sa te folosesti de cuvinte ca de un cod spart poti avea mereu dreptate, ca poti obtine orice sau ca orice este posibil, a facut istoric numeroase victime. Insa cum spunea cineva, Thomas Jefferson daca nu ma insel, care se referea la minciuna, dar eu am sa folosesc un cuvant mai bland dar nu mai putin nociv, cineva poate manipula pe altcineva tot timpul sau pe toti o perioada de timp, dar nimeni nu-i poate manipula pe toti tot timpul.
Fragmentarium Politic 