Brexit nu mai inseamna Brexit, pentru ca nu va fi un succes? Euroscepticii au deschis larg usa iesirii din UE, dar acum se protapesc in prag, agatandu-se de “acorduri de tranzitie”

Afirmatiile energice ale premierului britanic, Theresa May, potrivit carora “Brexit înseamnă Brexit și vom face din el un succes”, par sa fie puse la indoiala de ultimele evolutii de la Londra, care par ca vor sa le transforme in mod tacit in opusul lor.

Desi referendumul a deschis atat de neasteptat si de dur usa Brexitului, autorii acestei propagande controversate, apreciata de adversari ca fiind de “deschidere prin efractie”, par sa nu se mai grabeasca. Amenintarile unor banci si corporatii de relocare pe continent si nemultumirile populatiei in caz de iesire a Marii Britanii din UE tind efectiv sa modereze exuberanta scenariilor de iesire, fapt care nu este insa recunoscut explicit.

In timp ce cei 27 de membri comunitari indeamna Marea Britanie sa inchida intr-un fel sau altul usa UE, fie pe dinafara fie pe dinauntru, guvernul britanic o scalda. Retorica nationalista pentru plecare si, simultan, vanarea de gaselnite pentru ramanere sunt la fel de neslabite, batandu-se cap in cap.

Cel mai recent recurs imaginativ de tergiversare isi cauta materializarea in agatarea de asa-zise “acorduri de tranzitie”, ca de niste puncte de rezistenta din interior, care o impiedica sa iasa si sa fie absorbtita de exterior. O explicatie probabila a taraganarii apasarii pe butonul de activare a iesirii ar fi ca ceea ce se vede in orizonturile post-Brexit nu prea arata imbietor.

Daca asa stau lucrurile, cel mai corect nu ar fi un “acord de tranzitie”, care sa lungeasca boala numita Brexit si daunele si asa provocate si in crestere pentru ceilalti comunitari. Mai cinstita ar fi o decizie de amanare, pe timpul careia nimic nu va interveni sa tulbure drepturile constitutive de apartenenta ale niciuneia dintre partile bilaterale sau tarile membre.

Constitutia economica a UE nu prevede “acorduri de tranzitie” in caz de autodeterminare economica a unui stat membru. Motivul este de a se preveni “ciupirea” de avantaje din calitatea de membru fara a fi membru. Iesirea este iesire si atat, orice adaugire dupa acest cuvant, cum ar fi “hard”, “soft”, “intermediar”, “ordonat” etc., este o politizare interesata. Impunerea sau acceptarea ca riscurile de cost ale celor care ies sa fie transferate asupra celor care raman este imorala si inacceptabila.

Ministrul britanic însărcinat cu Brexitul, David Davis, nu a exclus miercuri un acord de tranziție cu UE în timpul definirii de noi relații după ieșirea Marii Britanii din blocul comunitar. In favoarea acestei idei s-a pronuntat luni si ministrul britanic de finante, Philip Hammond. Daca exista ingrijorari fata de riscurile iesirii si indoieli fata de oportunitatea aleasa, cea mai judicioasa readaptare ar fi o decizie a intransigentilor pro-Brexit de amanare/suspendare a Brexitului. Daca, de dragul independentei, intransigentii resping gandirea comunitara si logica profitului, vor trebui sa-si asume riscurile parasirii comunitatii. Nimic nu este fara riscuri. Si pruncul care paraseste placenta se supune riscurilor.