Condamnarea comunismului nu a fost facuta de un om, de un grup de oameni sau printr-un raport al vorbelor. Comunismul a fost condamnat de milioane de oameni, prin revolutia faptelor, prin forta verbului “a face”, nu a verbului “a spune”. Nu intr-o singura tara (RO), ci in toate tarile din zona comunismului european (ECE).
Condamnarea comunismului a avut loc in urma cu 27 de ani, in 1989. Acesta este adevarul primordial, ideologic, politic si social, care, din respect pentru popoarele care au pronuntat aceasta sentinta istorica, a fost recunoscut si acceptat, devenind nemuritor, prin inscrierea lui in manualele de istorie.
Ca un individ si un grup de interese cu ambitii egocentrice si factiocentrice la scara nationala, precum Traian Basescu si factiunea grupata in jurul sau, au incercat sa stoarca niste avantaje unilaterale din re-condamnarea politica a comunismului, in 2006 , deci la 17 ani de cand l-au condamnat sute de milioane de oameni, este al doilea adevar, care nu poate fi acuzat ca fiind imaculat.
Comunismul marxist-leninist, ca idée straina, de imprumut, si ca realitate ateista, antinationala si antisociala, nu avea cum sa supravietuiasca. Dezindigenizarea si colonizarea leadershipului, distrugerea elitelor nationale, ateizarea maselor si transformarea statului intr-un instrument de represiune interna si de redistribuire externa, pe scurt comunism antisocial si antinational, s-au facut prin teroare si crima.
Comunismul, in mod cert cel de inceput, a fost ilegitim si criminal. Politic, comunismul nu poate fi condamnat in mod global, la fel de cert in ultima sa perioada, cand s-a inceput re-nationalizarea leadershipului si statului, care au inceput sa tinda spre dobandirea unui caracter pro-social si pro-national.
Economic insa, comunismul si-a meritat pe deplin condamnarea in bloc, ma refer la cel european, a fost un mecanism care nu a functionat, care a trebuit sa fie inlaturat si inlocuit cu economia de piata. Cum politicul este expresia concentrata a economicului, si regimul politic s-a prabusit in mod inevitabil.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 