Adio-ul lui Obama: Functionarea democratiei si unitatea interna, mesajele centrale ale discursului. Nimic punctat despre lupta antiterorista

11/01/2017

Inscriindu-se in traditia presedintilor americani la plecarea de la Casa Alba, presedintele Barack Obama si-a tinut discursul de adio la Chicago, in fata unui public de 18.000 de oameni.

Obama si-a aparat mostenirea pe care o lasa americanilor, prezentand principalele realizari din cele doua mandate ale sale. S-a referit la imbunatatirea climatului economic, la scaderea somajului, dar si la legalizarea mariajelor homosexuale, refacerea relatiilor diplomatice cu Cuba, acordul nuclear cu Iranul, realizari care, a spus el, nu pareau posibile in 2009, la inceputul mandatului sau.

Nu au lipsit accentele de flatare a publicului si nici cele de dramoleta, cand a vorbit despre sotia sa. Obama s-a referit la functionarea democratiei, cu rol in valorificarea potentialului tarii, la politicile care trebuie sa ii reflecte pe cetatenii americani, la readucerea spiritului scopului comun, la reconcilierea interna.

Detaliind provocarile cu care se confrunta America, Obama s-a referit la diviziunile rasiale, economice si politice, pe care le-a descris drept amenintari la adresa democratiei. „Inimile noastre trebuie sa se schimbe. Nu intelegi cu adevarat o persoana pana nu privesti lucrurile din perspectiva sa, pana nu te pui in pielea sa”, a spus primul presedinte afro-american al SUA, facand trimitere la personajul Atticus Finch din romanul „Sa ucizi o pasare cantatoare”.

Obama a lansat si un avertisment privind polarizarea politica, in contextul in care tot mai multi americani se izoleaza alaturi de cei care le impartasesc opiniile politice si exclud din start orice informatie care nu le confirma parerile deja formate. Diviziunile si polarizarea din societatea americana, pe care a insistat vorbitorul si pe care le-a comparat cu riscurile si provocarile, par sa fie o plaga serioasa, pe care Obama o lasa in urma sa. O nedumerire privind discursul de adio a fost ca Obama nu a punctat nimic despre lupta antiterorista a SUA, din timpul mandatelor sale. Ar fi putut evita ca aceasta evaluare sa ramana pe seama criticilor si a istoriei. O data cu cutuma diplomatica, sa spunem si noi: despre cei care pleaca, numai de bine, despre cei care vin, numai de bine.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21525541-yes-did-barack-obama-rostit-discursul-adio-fata-18-000-oameni-chicago.htm


O tendinta globala: Geopragmatikul va surclasa “geopolitrukul”

11/01/2017

Imagini pentru cercurile olimpice simbol

Vorbind despre “propagandistii” pro-rusi, despre care spune ca incearca sa creeze “neincredere in aliatii nostri, precum SUA”, dar ca el continua sa aiba incredere in “America lui Donald Trump”, presedintele PMP, Traian Basescu, inoveaza, intr-un mod acceptabil dupa parerea mea, aducand in vocabularul politic cuvantul de “geopolitruk”.

http://www.news.ro/politic-extern/basescu-limbile-moscovei-fac-propaganda-pentru-a-crea-neincredere-in-aliatii-nostri-dar-eu-am-incredere-in-sua-lui-trump-1922405811142017011016476781

 “Geopolitruk” poate fi insa nu numai un rusofon sau un rusofil, ci si un anglofon sau un anglofil. Nu voi consuma timp si spatiu argumentand si dand exemple. M-as opri insa asupra unui alt cuvant posibil, cel de “geopragmatik”, un descriptor care incepe sa castige teren, incepand cu secolul XXI, surclasandu-l pe cel de “geopolitruk”.

Ce este un “geopragmatik”? As aminti pentru inceput, cu rol ajutator, spusele lordului Palmerston, fost politician si prim-ministru britanic (1855-1858 si 1859-1865), potrivit carora Marea Britanie nu are aliati sau dusmani vesnici, dar are interese vesnice.

Daca am priceput de aici ca, in politica, la fel ca in orice alt domeniu, flexibilitatea este un motor si interesul este o constanta, vom concede ca “geopragmatikul” este cel care nu ramane prizonierul unui cerc geopolitic, ci, fara a se rupe de acesta, se leaga de altele, precum cercurile olimpice.

Geopragmatikul si geopragmatika, stiinta care va studia oportunitatile transgeopolitice, in principal economice, dar nu numai, va detrona geopolitica, dovedita atat de conflictualista, trimitand-o in “paleostiinta”, figurativ vorbind,  pentru a face loc cooperarii pacifice si neingradite.


Opozitie sau Obstructie?

11/01/2017

ZeV, tendinta de a personaliza este pana la un punct fireasca, naturala, nu cred ca acest omenesc, pe care il acceptam pentru fiecare dintre noi, ar trebui sa  i-l respingem lui Liviu Dragnea. Aceasta personalizare, “Partidul meu”, “Guvernul meu”, pe care mai mult o deducem din frecventa lui “Eu” din discursul politic al lui Liviu Dragnea, pentru ca acesta este suficient de inteligent sa nu si-o asume in mod explicit, devine, intr-adevar, anormala, cum bine ati sesizat, cand se rasfrange in mod negativ, aidoma unui bumerang, asupra PSD si a Guvernului Grindeanu. Acest ultim lucru nu l-am observat, pana acum, la Liviu Dragnea, dar el poate fi prevenit prin consultare si comunicare (modelul Gabrielei Firea este admirabil si in totalitate de subscris). Personalismul energetic, in sensul constructiv-utilitar al lui Constantin Radulescu-Motru, nu-i poate fi refuzat lui Liviu Dragnea, pentru simplul motiv ca poate fi o resursa a politicii si a guvernarii.

Am observat in schimb altceva, ca acesta rupere a lui Dragnea de PSD si de Guvern pare a fi o tactica a Obstructiei (cred ca intelegeti de ce folosesc cuvantul Obstructie in locul celui de Opozitie). De aceea contratactica ar trebui sa actioneze, cred, pe aceste posibile puncte de rupere, la presiunile Obstructiei, sub rezerva sau pana acolo de unde Liviu chiar ar incerca sa se substituie PSD-ului si Guvernului, evident. Nu ne aflam intr-o asemenea etapa, este prea devreme si pentru o astfel de ipoteza, dar trebui sa avem in vedere ca totul evolueaza si ca va fi nevoie de evaluari si reevaluari. PSD si Guvernul trebuie sprijiniti si lasati sa lucreze, sa nu ne consumam in intrigi politice marunte sau sa ne lasam atrasi in aceasta directie energofaga, in detrimentul eficientei. Energia trebuie folosita in abordarea si solutionarea marilor probleme, si ale naturii, dezlantuite in acest moment, si ale politicii revenirii la normalitate. Normalitate pe care trebuie sa o prindem zdravan de picior si sa nu o lasam sa mai plece.

Pe de alta parte, avand in vedere ca adversarii se influenteaza inevitabil, ca arme, tactici si strategii, nu stiu cat de gresit ar fi daca Liviu Dragnea ar raspunde personalizarii pe care o cultiva cu asiduitate presedintele Klaus Iohannis (“Guvernul meu” n-a fost sa fie, dar “DNA-ul meu” si “SRI-ul meu” continua sa fie puternic personalizate de seful statului). Si nici nu imi dau seama, inca, unde va duce acest drum, acest posibil drum, daca cei doi actori, din Kiseleff-Victoria si Cotroceni, se vor bate in personalizari ale institutiilor statului. Ma intreb, privind la razboiul politic dintre palate, daca Guvernul Romaniei este si al Opozitiei/Obstructiei si, de ce nu, dar nu in sens de posesie, ci de autoritate executiva nationala, si al lui Klaus Iohannis?


%d blogeri au apreciat: