Scrisoarea II, de Klaus Iohannis

26/01/2017

Dupa Scrisoarea I, adresata Parlamentului, pentru declansarea procedurii de convocare a unui referendum pe tema legislatiei penale, si vrand probabil sa imite seria Scrisorilor poetului nepereche, presedintele Klaus Iohannis a scris, azi, Scrisoarea II, adresata premierului Grindeanu, in care critica dur Guvernul si ameninta cu veto in CSAT pentru scaderea bugetelor din domeniul securitatii nationale.

De fapt, scaderea nu a vizat Ministerul Apararii, despre care Iohannis a spus ca ar avea alocat 1,5% din PIB, dar al carui buget a crescut efectiv fata de 2016, la care daca se adauga creditele de angajament, alocarea totala s-ar ridica la 2% din PIB.

Desigur, exista angajamentul fata de NATO pentru a aloca 2% din PIB pentru Aparare, angajament si procent pe care Guvernul PSD le respecta, in formula cumulata totala, dar Iohannis se pare ca vrea 2% curat, necumulat cu creditele de angajament, care insa ar ridica suma totala la 2,5%, ceea ce, trebuie sa recunoastem, ar fi mult prea mult pentru posibilitatile actuale.

Si, apoi, de unde aceasta nejustificata politica de transee, de cetate asediata, unii, care au pretentia ca gandesc sau ar trebui sa gandeasca pentru noi, sugerandu-ne, pentru a ne pune pe picior de razboi, ca am face parte din “statele din prima linie”? Cine ne ataca si cu cine suntem in razboi, frate, ca nu pricep? Nu avem o Alianta, un Articol 5, care ne scuteste sa platim altora “taxe de protectie”?

Dar critica a fost facuta, nu conteaza ca e nefondata, sperandu-se, de catre autorul ei, ca perceptiv ar putea adauga ceva bile negre la imaginea “iresponsabililor” care ar comite “o grava eroare”, si ca, implicit, si-ar mai lustrui, cat de cat, efigia de presedinte, grav deteriorata. Singura institutie de forta pentru care s-a confirmat, ieri, de catre seful Comisiei de control SRI din Parlament, scaderea bugetului cu 9,4% fata de anul trecut, este SRI, si aici se pare ca bate supararea presedintelui. Totusi, Iohannis foloseste gresit sintagma “siguranta cetateanului” cand se refera la Armata, daca vom cauta in Constitutie, nu vom gasi niciun cuvant sau rand care sa stipuleze altceva decat Apararea Tarii, ca intreg, ca rotund, ca frontiere.


Maretia prin noi insine si cooperare: Aliantele intre egali sunt aliante pe orizontala

26/01/2017

Termenii de alianta si aliati au fost intr-o anumita masura demonetizati dupa Razboiul Rece, prin abuzul de pozitie conducatoare, de frate mai mare (v. Big Brother, personaj din 1984, de G. Orwell). Victoria aliantei antinaziste a fost posibila datorita increderii dintre egali, in care niciun aliat nu s-a supraordonat celorlalti aliati, si faptului ca a fost o alianta deschisa, care nu a refuzat pe nimeni care a vrut sa i se alature.

Exact din aceste doua motive, alianta a peste 60 de state conduse de SUA in razboiul impotriva organizatiei teroriste Daech nu s-a bucurat de succes. O alianta in care una din parti isi aroga functia conducatoare distruge egalitatea si increderea in interiorul sau.

Particula “co”, din co-egal, co-leg, co-operare etc. descrie relatii pe orizontala, de egalitate, care este insa distrusa cand relatiile sunt proiectate pe verticala. Drumul pe care merge o alianta ierarhica, cu relatii pe verticala, duce inevitabil catre pozitia binecunoscuta de unipolarism, de dominatie unipolara.

In secolul nostru, cat si in cele viitoare, verticalizarea aliantelor ar fi anacronica. Unipolarismul, pe care in subtext il evoca premierul britanic, Theresa May, cand afirma “Vom conduce din nou!” este de esenta coloniala, ceea ce ofera toate motivele istorice pentru a fi respinsa. Aliantele vor fi pe orizontala sau nu vor fi deloc.

Pe de alta parte, o alianta inchisa este un nonsens pentru solutionarea problemelor globale, care este dificila sau chiar imposibila fara participarea tuturor statelor, indiferent de marimile sau regimurile lor. Solutiile globale solicita participari globale.

http://www.contributors.ro/editorial/mare%c8%9bia-americii-%e2%80%93-cel-pu%c8%9bin-pana-vinerea-trecuta-%e2%80%93-era-indiscutabila/


%d blogeri au apreciat: