Dupa Scrisoarea I, adresata Parlamentului, pentru declansarea procedurii de convocare a unui referendum pe tema legislatiei penale, si vrand probabil sa imite seria Scrisorilor poetului nepereche, presedintele Klaus Iohannis a scris, azi, Scrisoarea II, adresata premierului Grindeanu, in care critica dur Guvernul si ameninta cu veto in CSAT pentru scaderea bugetelor din domeniul securitatii nationale.
De fapt, scaderea nu a vizat Ministerul Apararii, despre care Iohannis a spus ca ar avea alocat 1,5% din PIB, dar al carui buget a crescut efectiv fata de 2016, la care daca se adauga creditele de angajament, alocarea totala s-ar ridica la 2% din PIB.
Desigur, exista angajamentul fata de NATO pentru a aloca 2% din PIB pentru Aparare, angajament si procent pe care Guvernul PSD le respecta, in formula cumulata totala, dar Iohannis se pare ca vrea 2% curat, necumulat cu creditele de angajament, care insa ar ridica suma totala la 2,5%, ceea ce, trebuie sa recunoastem, ar fi mult prea mult pentru posibilitatile actuale.
Si, apoi, de unde aceasta nejustificata politica de transee, de cetate asediata, unii, care au pretentia ca gandesc sau ar trebui sa gandeasca pentru noi, sugerandu-ne, pentru a ne pune pe picior de razboi, ca am face parte din “statele din prima linie”? Cine ne ataca si cu cine suntem in razboi, frate, ca nu pricep? Nu avem o Alianta, un Articol 5, care ne scuteste sa platim altora “taxe de protectie”?
Dar critica a fost facuta, nu conteaza ca e nefondata, sperandu-se, de catre autorul ei, ca perceptiv ar putea adauga ceva bile negre la imaginea “iresponsabililor” care ar comite “o grava eroare”, si ca, implicit, si-ar mai lustrui, cat de cat, efigia de presedinte, grav deteriorata. Singura institutie de forta pentru care s-a confirmat, ieri, de catre seful Comisiei de control SRI din Parlament, scaderea bugetului cu 9,4% fata de anul trecut, este SRI, si aici se pare ca bate supararea presedintelui. Totusi, Iohannis foloseste gresit sintagma “siguranta cetateanului” cand se refera la Armata, daca vom cauta in Constitutie, nu vom gasi niciun cuvant sau rand care sa stipuleze altceva decat Apararea Tarii, ca intreg, ca rotund, ca frontiere.