Oscar 2017: Un gest de demnitate nationala. Din respect pentru tara sa, regizorul filmului iranian „The Salesman”, premiat ca cel mai bun film străin, a boicotat ceremonia. Patria conteaza

Timpurile in care personalitati nationale din lumea larga intrau in dizidenta fata de tarile lor sau direct in solda americana pentru o mangaiere pe crestet, o atentie, un titlu sau o medalie din partea unchiului Sam, au inceput sa ramana din ce in ce mai in urma. Oamenii au inceput sa se trezeasca. Tarile lor in primul rand.

Oscarul pentru cel mai bun film străin a revenit filmului „Agentul de Vânzări” (Forushande) – semnat de regizorul iranian Asghar Farhadi, care a boicotat gala în semn de protest faţă de ordinul preşedintelui Trump de a interzice intrarea în SUA a cetăţenilor din 7 ţări musulmane.

Oscarul pentru filmul iranian  este, de fapt, o declaraţie politică de condamnare a politicii preşedintelui Donald Trump şi de rezistenţă anti-trumpism.

Oscarul a fost ridicat, în numele regizorului iranian Farhadi, de o americancă de origine iraniană, Anousheh Ansari,  prima musulmană în spaţiu.

„Am decis să nu vin din respect pentru ţara mea şi pentru celelalte 6 ţări cărora nu li se permite intrarea în Statele Unite, printr-o lege inumană. A împărţi lumea în „noi” şi „duşmanii noştri” provoacă frica” – a fost mesajul regizorului Asghar Farhadi, citit.

http://stiri.tvr.ro/pelicula-iraniana-the-salesman-este-cel-mai-bun-film-strain-la-oscar-2017–regizorul-asghar-farhadi-a-boicotat-ceremonia_814886.html

George W. Bush, bântuit? Căința să-i fie primită. Niciodată nu este prea târziu

Probabil ca George W. Bush incearca sa-si mai indulceasca amarul de om pus la stalpul infamiei din cauza razboaielor de invazie, cicatriciale pentru civilizatie, pe care le-a dus in timpul cat a fost presedintele SUA, de s-a apucat de… pictat. Un talent care se pare ca a zacut frustrat in el, de a izbucnit la senectute. Si Hitler a fost muncit de arta pictatului, in tinerete, dar macar la el a fost “normal”, ca varsta.

Mai socanta este insa ultima sa minciuna, nu stiu daca mai mare decat cea despre armele nucleare ale presedintelui irakian Saddam Hussein, dar in orice caz de un tupeu nemasurat, ca expeditiile sale militare pe pamanturile arabilor ar fi facut parte din… “razboiul impotriva terorismului”. Numindu-se pe sine comandant si pe americanii pe care i-a trimis la moarte razboinici, George W. Bush a pictat o serie de portrete ale unor fosti combatanti din razboaiele din Irak si Afganistan, pe care le-a publicat marti in cartea “Portraits of Courage” (“Portrete ale curajului”), cu un album subtitrat “”Omagiul unui comandant pentru războinicii Americii”.

Unii pun la indoiala ca le-ar fi pictat sau ar fi scris cartea el, invocand histrionismul si manipularea politice, care se trag in PR ca in sedintele foto. Nu acest lucru este insa cel mai important, ci faptul ca George W. Bush este bantuit obsesiv de remuscari, vizibile in dorinta lui de rascumparare față de „bărbații și femeile remarcabile care au fost răniți din cauza ordinelor mele”, despre care afirma, intr-o postare Instagram: “Ma gandesc la ei in fiecare zi.” Daca este sincera, cainta sa-i fie primita, niciodata nu este prea tarzie…

http://www.agerpres.ro/externe/2017/02/27/george-w-bush-portretist-al-soldatilor-din-razboiul-impotriva-terorismului–10-06-48

Un dezechilibru care poate influenta sentintele: Statutul acuzatorului de co-magistrat cu judecatorul lasa aparatorul intr-un plan secund. Magistratul-avocat, solutia reechilibrarii statutare

Intr-adevar, procedural nu exista un “gir” al procurorului general pentru hotararile judecatoresti definitive pronuntate de instantele de judecata, in justitia penala neexistand termenul de “gir”, dupa cum foarte bine a precizat Ministerul Public, duminica, pe pagina de Facebook.

Dar exista o discriminare pozitiva privind statutul procurorului, comparativ cu cel al avocatului, care cel putin formal sau teoretic se poate reproduce corespunzator in influentarea, a se citi dezechilibrarea, sentintelor judecatoresti. Oameni suntem si stim ca diferentele de pozitie, rang si autoritate ne pot influenta diferit subiectivitatea si deciziile.

Nu am nicio preconceptie privind rolurile acuzatorului si aparatorului intr-un proces de judecata. Impartasesc pe deplin rolul procurorului ca niciun vinovat sa nu ramana nepedepsit. Insa la paritate, ca talerele unei balante, este si rolul avocatului, care trebuie sa impiedice ca niciun nevinovat sa nu fie pedepsit pe nedrept. Stim cu totii ca justitia este ca o balanta, in care acul indicator de pe scala codurilor penale este judecatorul, care face cantarirea in functie de ce pun acuzatorul si aparatorul pe cele doua talere. Cine trebuie sa se afle in relatie de co-egalitate si cine in relatie de supra-ordonare mi se par lucruri clare.

Reactia Ministerului Public a venit dupa unele critici media la adresa procurorului general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit carora condamnarea pentru furt a unui cetățean s-a făcut printr-un abuz, cu girul lui Augustin Lazăr, la data respectivă procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Perceptia condamnarilor cu gir de la parchet, ca pe vremea aprobarilor de la partid, nu este intamplatoare. Ea a fost alimentata de afirmarea procurorilor ca un fel de alfa si omega ai justitiei. Confuzia perceptiva, pentru ca de o confuzie este vorba, intemeiata din pacate si pe o proba materiala, a fost si este data de statutul acuzatorului de co-magistrat cu judecatorul, un statut care il pune in umbra, in plan second, pe cel al aparatorului. Uneori, co-egalitatea statutara a procurorilor cu judecatorii a fost folosita abuziv de procurori, ca un fel de primus inter pares, in detrimentul judecatorilor si al pronuntarilor.

Occident: Scandalul stirilor false sau al surselor alternative? O presa fara surse informative confidentiale este ca un presedinte fara serviciu secret

Exista o vie dezbatere occidentala, in ultimul timp, privind contracararea stirilor false. In opinia mea, preocuparea poate fi socotita intemeiata atat timp cat nu ascunde un interes partizan, politico-propagandistic, de a pune un monopol asupra prezentarii si interpretarii stirilor, prin inlaturarea surselor alternative. O lume dupa chipul si asemanarea celor care detin un monopol, oricare ar fi el, inclusiv al adevarului sau al stirilor, ar fi tot atat de absurda ca o societate politica fara pluralismul de interese sau ca natura fara diversitate.

Preşedintele Donald Trump a revenit asupra uneia dintre temele preferate: ştirile false. În cadrul unui discurs ţinut la conferinţa conservatorilor, preşedintele american a vrut să clarifice un mesaj pe Twitter în care a spus că o parte a presei de ştiri trebuie considerată „inamica poporului”. El a acuzat jurnaliştii că i-au răstălmacit cuvintele şi l-au făcut să pară că a spus că toată presa este inamica poporului. În vehemenţa sa împotriva aşa-numitelor „fake news” – ştiri false, preşedintele Trump a atacat unul dintre principiile definitorii ale jurnalismului: confidenţialitatea surselor.

„Sunt doar împotriva presei şi instituţiilor media  care răspândesc ştiri false – false, false.  Ar trebui să renunţe la acel cuvânt. Sunt împotriva celor  care inventează articole şi inventează surse.  Nu ar trebui să aibă voie să folosească  surse fără să le numească.  Să le tipărească numele, să-l facă public”, a declarat liderul de la Casa Albă.

Concidenţă sau nu, la scurt timp după acest discurs, la Casa Alba s-a înregistrat o situaţie fără precedent: la briefingul de presă, purtătorul de cuvânt al preşedintelui a interzis accesul jurnaliştilor acreditaţi de la mai multe instituţii media. Printre acestea CNN, New York Times, Los Angeles Times sau Politico.

Toate ar fi bune si frumoase daca presa, prin misia ei, nu ar fi slujitoarea opiniei publice, singurul si adevaratul ei stapan. Desigur, exista si presa politica, care beneficiaza de surse de partid, unele la putere, caz in care se foloseste si de surse ale serviciilor secrete. Dar exista si presa de opozitie si presa independenta, care au dreptul si obligatia sa informeze opinia publica si sa-si protejeze sursele de informare. Fara aceasta confidentialitate a surselor de informare, presa de opozitie si presa independenta ar disparea. A cere acestei parti a presei sa nu aiba surse confidentiale de informare ar fi echivalent cu a cere unui sef de stat sau unui guvern sa nu dispuna de servicii secrete de informatii. Exista si in acest domeniu o lege a simetriei sau, cel putin, a proportiilor.

http://stiri.tvr.ro/presedintele-american-donald-trump-le-cere-ziaristilor-sa-si-divulge-sursele_814811.html

Liviu Dragnea si arta diplomatiei: Seful PSD ii propune presedintelui Iohannis sa patroneze o “discutie” intre liderii politici pentru o “intelegere” privind calea de urmat in mai multe domenii

Nimeni nu are de castigat din razboiul permanent dintre seful PSD, Liviu Dragnea, si seful statului, Klaus Iohannis. Toti au de pierdut, atat cei doi, din al caror razboi cu siguranta nu va fi un castigator, cat si, mai ales, Romania, care are cel mai mult de pierdut.

Vocile razlete din PSD, gen Chirica si Ivan, care l-au criticat pe Dragnea pentru lipsa de consultare si exces de decizii personale, au acum ocazia sa recunoasca, in urma noii strategii a sefului lor de relationare cu presedintele Iohannis, menite sa netezeasca calea inaintarii Guvernului Grindeanu, si o data cu acesta a Romaniei, ca sarcina locomotivei este sa traga vagoanele dupa ea si sa duca garnitura la destinatie. Vagonul care se crede locomotiva risca sa sara de pe sine.

Pana la urma, intr-un fel sau altul, toti depindem de inaintarea Expresului Grindeanu, indiferent de clasa la care calatorim. Vocalistii de meserie ai opozitiei ar trebui si ei sa inteleaga ca tot tragand false semnale de alarma, provocand opriri si intarzieri, riscam sa iesim din grafic, ca apoi sa prindem toate semafoarele, sau sa deraiem. In mod public, Dragnea si-a bagat sabia in teaca si i-a facut lui Iohannis o propunere diplomatica de nerefuzat.

Întrebat, miercuri, despre procesul in care Iohannis a pierdut definitiv o casa in instanta, preşedintele PSD Liviu Dragnea a adoptat un ton pacificator, limitandu-se la a spune că „nu este o situaţie tocmai plăcută pentru preşedinte”. El a marsat in schimb cu o propunere pe care a facut-o lui Iohannis, respectiv ca acesta sa organizeze si sa patroneze o “discutie” serioasa între liderii politici pentru a se ajunge la o „înţelegere” privind calea de urmat în multe domenii.

Dragnea şi-a exprimat speranţa ca preşedintele Klaus Iohannis „să cumpănească bine”. Invitatia la reflectie s-a referit intre altele si la oportunitatea si modalitatea de desfasurare a referendumului pe justitie, pe care Iohannis intentioneaza sa-l convoace.

Este limpede ca o intrebare de felul “Sunteti de acord cu continuarea luptei anticoruptie?” va fi inacceptabila din punct de vedere al manipularii prin concept a raspunsurilor. Ar fi tot atat de manipulator ca o intrebare precum “Sunteti de acord sa continuam aplicarea de duble standarde in lupta impotriva coruptiei?”, care ne-au fost impuse din zona externa, dupa cum dezvaluia recent un fost ministru de Externe.

Desigur, nu-l va putea opri nimeni pe presedinte sa formuleze intrebarea asa cum crede de cuviinta. La fel insa nu-l va putea obliga nimeni pe cetatean sa se prezinte la referendum sau sa nu dea peste cap un calcul politic care mizeaza pe un raspuns sugerat, printr-o intrebare formulata politicianist si prosteste, care insulta inteligenta respondentului. O regula elementara, si in acelasi timp de fier, cere ca intrebarile de chestionar sa nu sugereze raspunsurile, sa nu fie in stilul caragialesc al lui Marius Chicos Rostogan, de tipul “Nu-i asa ca pamantul e rotund?”.

Donald Trump, confruntat cu teama de violenta civila: Un american a deschis focul asupra a doi indieni supercalificati, crezându-i arabi. America nu mai este America. Exista riscul ca frica sa indeparteze imigratia inteligenta

Una din ideile false propagate cu obstinatie de Donald Trump este identificarea imigrantilor cu teroristii. Terorismul vine dinafara, sursa lui este externa, e un pericol grav care ne ameninta natiunea, afirma noul sef al Casei Albe. Statisticile il contrazic sec, aratand Raul dinauntru, sistematica violenta civila interna, care nu raspandeste in randul americanilor mai putina teama decat terorismul extern.

In numele acestei aberatii politice, Trump se pregateste sa ridice ziduri la granite. Istoricul zidurilor din razboiul rece a aratat ambivalenta acestora, ca pot fi folosite atat impotriva celor dinafara, cat si a celor dinauntru. Ceea ce este si mai grav si amplifica manipularea este ca Donald Trump forteaza asimilarea etnica si religioasa a terorismului cu arabii si islamul, provocand psihoza si vanatoarea de vrajitoare.

Nici nu a apucat bine Donald Trump sa-si savureze subtila si indirecta propaganda de contraimagine din afirmatia „Parisul nu mai este Paris”, facuta vineri, prin care s-a referit la ce i-ar fi spus „un prieten” care de teama atacurilor teroriste n-ar mai îndrăzni să viziteze capitala Franței, ca teroarea unui atac civil american din SUA a oripilat America si Lumea.

Un american a ucis un indian și a rănit un altul deschizând focul asupra lor și strigându-le „Plecați din țara mea !”, crezand că cele două victime ale sale sunt originare din Orientul Mijlociu. Atacul criminal, savarsit sub imboldul mesajelor populiste si xenofobe, anti-imigranti si anti-minoritati, venite de la varful administratiei, ar putea foarte bine sa fie incadrate la terorism, cum sunt calificate toate crimele publice, cu motivatii politice si de infricosare. Cand insa autorul este american, oficialii se feresc cu regularitate de incriminarea terorista, preferand-o pe cea de violenta civila interna.

Cei doi bărbați de origine indiană, în vârstă de 32 de ani, angajați în sectorul de înaltă tehnologie, au fost luați drept ținte într-un bar din Kansas miercuri seara, în timp ce priveau un meci la televizor. Unul dintre ei locuia în SUA de peste 10 ani. Această crimă cu motivații aparent rasiste a creat emoție în comunitatea indiană din SUA până în India.

Autoritățile l-au inculpat pe terorist, Adam W. Purinton, un american în vârstă de 51 de ani. Srinivas Kuchibhotla a fost ucis, iar Alok Madasani — rănit. Poliția federală americană (FBI) a preluat ancheta pentru a stabili dacă aceasta este într-adevăr o crimă cu caracter rasist, autoritățile locale neavând încă o certitudine în acest sens.

Organizația Hindu American Fondation a condamnat acest atac, cerând ca el să fie tratat ca o crimă rasistă. “Orice altceva ar fi o nedreptate pentru victime și familiile lor”, a indicat ea. Guvernul indian și-a exprimat de asemenea emoția. „Sunt șocată de împușcăturile din Kansas”, a scris pe Twitter Sushma Swaraj, ministrul afacerilor externe al Indiei. Faptul ca teroarea a lovit o comunitate minoritara de imigranti dintre cei mai competitivi in economia americana, in persoane supercalificate, legate de high tech, ar putea avea efectul unui bumerang. Din cauza fricii de violente si insecuritate, imigratia inteligenta ar putea ocoli SUA, lasand locul celei necompetitive.

http://www.agerpres.ro/externe/2017/02/25/sua-un-individ-a-deschis-focul-asupra-a-doi-indieni-crezandu-i-arabi-07-45-34

O noua abordare, reparatorie pentru apararea nationala si apararea europeana: Revitalizarea prioritara a industriei romanesti de apărare

Doctrina de coalitie nu a insemnat niciodata subestimarea efortului militar-industrial propriu, in apararea nationala. Daca s-a inteles ca putem sta linistiti ca ne vor apara americanii (sau rusii, cum mai nou aleg 4 tari din NATO) sau ca nu mai avem nevoie de industrie de aparare pentru ca putem cumpara armament si echipamente militare de la aliati, a fost o intelegere profund gresita, care trebuie de urgenta corectata.

Simtind aceasta greseala, al carei caracter strategic nu trebuie sa-l escamotam, premierul Sorin Grindeanu i-a transmis, joi, noului ministru al Economiei, Mihai Tudose, că își dorește ca instituția pe care acesta o conduce să înceapă revitalizarea industriei de apărare, cu prioritate, pentru recuperarea ramanerilor in urma din acest domeniu.

„Îmi doresc pentru Ministerul Economiei să începeți, domnule ministru, cu revitalizarea industriei de apărare. Avem în buget 2% pentru apărare. Mi-aș dori ca marea parte a acestei sume să fie cheltuită în România astfel încât încât să putem să ajutăm industria națională de apărare”, a spus premierul Grindeanu la ceremonia de predare-primire a mandatului de ministru al Economiei. Este o abordare reparatorie, nu numai nationala, ci si multilaterala. O industrie de aparare romaneasca puternica va adauga valoare si forta apararii nationale, apararii europene si apararii NATO.

Anarhisti imigranți cu mască “antifascistă” atacă în mod fascist ordinea publică: Ciocniri în timpul unor manifestații la Paris împotriva “violențelor” poliției

Vest-europenii au inca un simt needucat in detectarea nuantelor politice ale miscarilor de strada. Probabil ca este un atavism al democratiei prost intelese, care le-a pus de nenumarate ori in pericol libertatea statal-nationala, fara de care nu exista nicio libertate individuala, statul-natiune fiind garantul tuturor drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Printre sforile prin care sunt animate ostil scenele politice, europene sau din lume, se numara, pe partea economica, multinationalele. Mai nou, corporatiile straine folosesc angajatii autohtoni ca armate private pentru a contesta ceea ce nu le convin din legile pamantului de unde isi extrag profiturile (v. protestele antiguvernamentale din Romania, dar nu numai, din Polonia, Turcia etc.).

Din aceeasi recuzita de animatie fac parte si ONG-urile, pe partea societatilor civile, asa-zise “deschise”, la imigratie ilegala, coruperea guvernelor sau, mai rau, cand aceasta nu reuseste, la lovituri de stat (v. retelele private Soros, Gulen s.a., dar si internationale, de soiul Amnesty, Transparency etc., cutii de rezonanta ale companiilor multinationale, aflate in mars fortat spre dominatia globala).

Stereotipurile ca ce este imigrant si ce este antifascist sunt in mod absolut ceva bun si permisiv s-au dovedit destul de inselatoare si de speculabile. Implicarea ilegalitatii si violentei in cele doua fenomene si fuziunea lor au dus la cocktailul anarho-imigratiei fals antifasciste, exploziv pentru ordinea publica constitutionala, o componenta primordiala a statului de drept.

Un exemplu il reprezinta o manifestație care a avut loc joi, la Paris, la care au participat câteva sute de tineri împotriva “violențelor poliției”, care s-au angrenat in ciocniri violente cu forțele de ordine.

Arestarea „brutală” (ce cuvant afectogen, vrand probabil sa sugereze umblarea cu manusi fata de atentatorii la ordinea publica!) a unui tânăr de culoare în vârstă de 22 de ani la începutul lunii februarie la Aulnay-sous-Bois, o suburbie a Parisului, a condus la punerea sub acuzare a unui ofițer de poliție sub suspiciunea de agresiune sexuală.

Cazul a declanșat mai multe nopți de violențe la Paris și în suburbii. „Este prea multă bravură a poliției. Poliția are un anumit mod de a face asta, de a controla, care nu ne place. Și asta este ultima picătură”, a afirmat joi Kitem, un tânăr venit să protesteze la apelul unor mișcări “antifasciste”. Nu zau!, nu va „place” statul de drept?

Adunați în Piața Națiunii, în estul Parisului, tinerii, dintre care unii cu cagule, au vandalizat mai multe mașini și tonete de bilete, a constatat un jurnalist AFP. Protestatarii au încercat să forțeze barajele poliției, care a ripostat cu gaze lacrimogene, iar unii tineri au aruncat cu pietre din pavaj asupra forțelor de ordine. Potrivit poliției, 11 protestatari au fost reținuți pentru distrugeri.

La Paris, 16 licee au fost blocate complet joi dimineața și 12 parțial, potrivit rectoratului din Paris, care include în total o sută de licee. Pubele de gunoi au fost aduse provocator în fața intrării mai multor licee și unele dintre ele au fost incendiate, determinand intervenția pompierilor. Proteste au avut loc de asemenea în suburbiile Parisului joi dimineața, perturbând sau blocând funcționarea a cinci licee.

Lucrurilor trebuie sa li se spuna cu claritate pe nume. Imigrantii de culoare vin sa se integreze, nu sa dezintegreze. Ei au intotdeauna alternativa etnica sau rasiala a tarilor de unde vin. Francezii nu au decat Franta.

Ordinea publica trebuie respectata de toti, indiferent de culoare, iar anarho-“antifascistii” se autodenunta prin recursul la violenta. Si da, in aparare ordinii publice, politia trebuie sa dovedeasca bravura, nu lasitate. Prea multi francezi nevinovati au murit de violenta civila si terorista. Toleranta zero fata de anarho-teroristi, anarho-imigranti si anarho-fascisti.

http://www.agerpres.ro/externe/2017/02/23/ciocniri-in-timpul-unor-manifestatii-la-paris-impotriva-violentelor-politiei-17-05-05

Ambasadorul britanic Paul Brummell se inspiră de la strategul-șef al Casei Albe, Steve Bannon: După Brexit, Marea Britanie vrea “relații directe” cu țările europene și în special cu România

Ca multi ambasadori occidentali ridiculizeaza statul de drept prin interventii directe in politicile si justitiile tarilor est-europene nu mai este de mult un secret pentru nimeni. Nici ca acestia nu respecta normele Conventiei de la Viena privind neamestecul ambasadorilor in treburile interne ale tarilor in care sunt acreditati. Cei care dau lectii de “stat de drept” nu dau doi bani pe aceste norme, care sunt tot atat de drept ca si statul de drept.

Cel mai proaspat exemplu este al ambasadorului britanic la Bucuresti, Paul Brummell, care a declarat pentru EVZ ca “Aplaud(a) faptul ca ordonanta 13 a fost retrasa.” Altfel spus, trimisul Londrei a devenit in mod explicit parte a procesului politic romanesc, printr-o prepozitionare foarte ardenta si sub multe chipuri, ca de campanie electorala, ca si cand dupa recentele alegeri parlamentare ar urma un “al doilea scrutin parlamentar”.

Mai nou, ridiculizata si scurtcircuitata este si UE, care este o constructie europeana de drept. Brummell a declarat, marți, la Constanța, că, după Brexit, țara sa vrea să dezvolte “relații directe” cu țările europene și în special cu România.

In traducere politica, “relatiile directe” presupun a face abstractie, a ignora sau a ocoli cadrul juridic al UE. Posibila provocare a unei astfel de brese in dreptul comunitar nu este o idée noua, a mai fost vehiculata. Ceea ce este cu adevarat surprinzator, acum, este ca este reprodusa dupa Casa Alba, mai précis dupa strategul-sef Steve Bannon.

Cu o saptamana inainte ca vicepresedintele american Mike Pence sa viziteze Bruxellesul si sa dea asigurari despre angajamentul „ferm si durabil” al SUA fata de U E, strategul-sef al Casei Albe, Steve Bannon, s-a intalnit cu ambasadorul german la Washington si a livrat un mesaj diferit, a dezvaluit Reuters, care a citat surse apropiate discutiilor.

Bannon, spun sursele citate, a lasat sa se inteleaga ca el vede Europa drept o constructie  defectuoasa si ca se pronunta in favoarea continuarii relatiilor cu Europa pe “baze bilaterale”. Steve Bannon a fost numit de o parte a presei „adevaratul presedinte” sau „presedintele din umbra” al SUA, din cauza influentei mari pe care o are asupra lui Donald Trump.

Revenind la Brummell si la “relatiile directe”, alias “bilaterale”, coordonarea intre cele doua capitale nu mai pare o suspiciune, ci o confirmare. Neclaritatea ar fi daca Londra copiaza sau primeste ordine de la Washington. Oricare din aceste posibilitati arunca o umbra asupra credibilitatii ideii ca vizita lui Donald Trump la Londra nu ar fi binevenita sau ca nu va fi aprobata.

http://www.evz.ro/ambasadorul-paul-brummell-aplaud-retragerea-ordonantei-13.html

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21624970-reuters-casa-alba-oferit-mesaj-euro-sceptic-inaintea-vizitei-lui-mike-pence-bruxelles-prin-vocea-controversatului-steve-bannon.htm

Aniversarea lui 1917 are importanta nu numai pentru Rusia, ci si pentru Lume

In mod cert, o abordare negativista a aniversarii a 100 de ani de la victoria revolutiei bolsevice ruse din 1917 nu ar fi cea mai inspirata. Acolo au fost si lucruri rele, dar si lucruri bune. Nu s-ar putea spune ca lucrurile rele s-au datorat neaparat rusilor. Revolutia bolsevica nu a fost opera intelighentiei ruse, nici ca idée (v. marxismul), nici ca subversiune politico-ideologica (v. leninismul), nici ca autori ai loviturii de stat/rasturnarii tarismului, nici ca preluare a controlului asupra conducerii statului rusilor. Pentru edificare, a se vedea puternicile conexiuni politico-financiare occidentale ale leninismului, prin care Lenin a fost sustinut si manevrat dinafara Rusiei precum o marioneta, si componenta primului guvern bolsevic.

Partea buna a fost ca Rusia a evitat colonizarea occidentala, prin care, daca ar fi avut loc, ar fi ajuns fie o colonie de tip monroe-ist, fie una de tip commonwealth-ist. Nu aceasta a fost intentia lui Lenin, care din start asezase bomba la temelia edificiului identitar rus, etnic si religios, el a vrut doar sa abata pentru o perioada atentia de la agresiunea impotriva neamului rus, pentru ca stia ca ar fi intampinat o indarjita rezistenta populara. O a doua consecinta pozitiva a fost consolidarea politica si militara a statului, de tip sovietic, care venea dupa disolutia tarista si era absolut necesara.

Partea proasta a fost sistemul economic comunist, supracentralizat, care a facut ca URSS sa devina necompetitiva si in cele din urma sa falimenteze. La scurt timp dupa Lenin a intervenit insa Stalin, care a dezamorsat bomba etnico-religioasa leninista, pusa la radacinile natiunii ruse. Foarte probabil ca acesta a fost ajutat si de formatia sa seminarista initiala (am dubii ca altineva ar fi fost in stare), care i-a permis sa vada adevarata fata a autorilor moral-politici ai asasinarii familiei monarhice, profund ortodoxe, a Romanovilor, si sa intuiasca adevaratele lor intentii si ale succesorilor lor ADN-ici, pe termen lung, de subjugare a poporului rus. Revolutia rusa din 1917 a venit pe filiera nefasta, ca agenti si obiective, a revolutiilor americana, din 1776, si franceza, din 1789.

Aniversarea din acest an a revolutiei ruse are insa o mare importanta si pentru Lume. Trebuie spus ca teza lui Marx care lega revolutia comunista de tarile bogate a fost o mare diversiune. Tarile bogate nu aveau nevoie sub niciun motiv de revolutia comunista, al carui scop politic antecalculat era de a le distruge. Total invers a stat insa revolutia comunista fata de tarile sarace. Cucerirea puterii politice si consolidarea politica si militara a unei tari sarace precum Rusia, de catre un regim de democratie populara, cum era numit in epoca, au fost factori propulsori, pana la limita in care s-au lovit de limitele sistemului economic.

Aceasta limita a fost inlaturata de China comunista, o alta tara saraca, care a adaugat lectiei ruse – consolidarea politica si militara a statului – lectia chineza, reformarea economica, prin adoptarea economiei de piata, deschizand prin aceasta drumul spre consolidarea economica, cea de-a treia dimensiune prin care o tara saraca poate spera sa-si depaseasca starea umila de saracie si sa devina o tara bogata. NB: Pentru a evita eventuale rastalmaciri, mentionez ca, la o tema istorica, interpretarea mea a fost istorica, fara nicio legatura cu viitorul, care ramane mereu deschis spre noi cai si sisteme politice si economice de dezvoltare.

http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-il-doare-capul-pe-putin-cand-aude-de-comemorarea-lui-1917/