Oscar 2017: Un gest de demnitate nationala. Din respect pentru tara sa, regizorul filmului iranian „The Salesman”, premiat ca cel mai bun film străin, a boicotat ceremonia. Patria conteaza

28/02/2017

Timpurile in care personalitati nationale din lumea larga intrau in dizidenta fata de tarile lor sau direct in solda americana pentru o mangaiere pe crestet, o atentie, un titlu sau o medalie din partea unchiului Sam, au inceput sa ramana din ce in ce mai in urma. Oamenii au inceput sa se trezeasca. Tarile lor in primul rand.

Oscarul pentru cel mai bun film străin a revenit filmului „Agentul de Vânzări” (Forushande) – semnat de regizorul iranian Asghar Farhadi, care a boicotat gala în semn de protest faţă de ordinul preşedintelui Trump de a interzice intrarea în SUA a cetăţenilor din 7 ţări musulmane.

Oscarul pentru filmul iranian  este, de fapt, o declaraţie politică de condamnare a politicii preşedintelui Donald Trump şi de rezistenţă anti-trumpism.

Oscarul a fost ridicat, în numele regizorului iranian Farhadi, de o americancă de origine iraniană, Anousheh Ansari,  prima musulmană în spaţiu.

„Am decis să nu vin din respect pentru ţara mea şi pentru celelalte 6 ţări cărora nu li se permite intrarea în Statele Unite, printr-o lege inumană. A împărţi lumea în „noi” şi „duşmanii noştri” provoacă frica” – a fost mesajul regizorului Asghar Farhadi, citit.

http://stiri.tvr.ro/pelicula-iraniana-the-salesman-este-cel-mai-bun-film-strain-la-oscar-2017–regizorul-asghar-farhadi-a-boicotat-ceremonia_814886.html


George W. Bush, bântuit? Căința să-i fie primită. Niciodată nu este prea târziu

27/02/2017

Probabil ca George W. Bush incearca sa-si mai indulceasca amarul de om pus la stalpul infamiei din cauza razboaielor de invazie, cicatriciale pentru civilizatie, pe care le-a dus in timpul cat a fost presedintele SUA, de s-a apucat de… pictat. Un talent care se pare ca a zacut frustrat in el, de a izbucnit la senectute. Si Hitler a fost muncit de arta pictatului, in tinerete, dar macar la el a fost “normal”, ca varsta.

Mai socanta este insa ultima sa minciuna, nu stiu daca mai mare decat cea despre armele nucleare ale presedintelui irakian Saddam Hussein, dar in orice caz de un tupeu nemasurat, ca expeditiile sale militare pe pamanturile arabilor ar fi facut parte din… “razboiul impotriva terorismului”. Numindu-se pe sine comandant si pe americanii pe care i-a trimis la moarte razboinici, George W. Bush a pictat o serie de portrete ale unor fosti combatanti din razboaiele din Irak si Afganistan, pe care le-a publicat marti in cartea “Portraits of Courage” (“Portrete ale curajului”), cu un album subtitrat “”Omagiul unui comandant pentru războinicii Americii”.

Unii pun la indoiala ca le-ar fi pictat sau ar fi scris cartea el, invocand histrionismul si manipularea politice, care se trag in PR ca in sedintele foto. Nu acest lucru este insa cel mai important, ci faptul ca George W. Bush este bantuit obsesiv de remuscari, vizibile in dorinta lui de rascumparare față de „bărbații și femeile remarcabile care au fost răniți din cauza ordinelor mele”, despre care afirma, intr-o postare Instagram: “Ma gandesc la ei in fiecare zi.” Daca este sincera, cainta sa-i fie primita, niciodata nu este prea tarzie…

http://www.agerpres.ro/externe/2017/02/27/george-w-bush-portretist-al-soldatilor-din-razboiul-impotriva-terorismului–10-06-48


Un dezechilibru care poate influenta sentintele: Statutul acuzatorului de co-magistrat cu judecatorul lasa aparatorul intr-un plan secund. Magistratul-avocat, solutia reechilibrarii statutare

26/02/2017

Intr-adevar, procedural nu exista un “gir” al procurorului general pentru hotararile judecatoresti definitive pronuntate de instantele de judecata, in justitia penala neexistand termenul de “gir”, dupa cum foarte bine a precizat Ministerul Public, duminica, pe pagina de Facebook.

Dar exista o discriminare pozitiva privind statutul procurorului, comparativ cu cel al avocatului, care cel putin formal sau teoretic se poate reproduce corespunzator in influentarea, a se citi dezechilibrarea, sentintelor judecatoresti. Oameni suntem si stim ca diferentele de pozitie, rang si autoritate ne pot influenta diferit subiectivitatea si deciziile.

Nu am nicio preconceptie privind rolurile acuzatorului si aparatorului intr-un proces de judecata. Impartasesc pe deplin rolul procurorului ca niciun vinovat sa nu ramana nepedepsit. Insa la paritate, ca talerele unei balante, este si rolul avocatului, care trebuie sa impiedice ca niciun nevinovat sa nu fie pedepsit pe nedrept. Stim cu totii ca justitia este ca o balanta, in care acul indicator de pe scala codurilor penale este judecatorul, care face cantarirea in functie de ce pun acuzatorul si aparatorul pe cele doua talere. Cine trebuie sa se afle in relatie de co-egalitate si cine in relatie de supra-ordonare mi se par lucruri clare.

Reactia Ministerului Public a venit dupa unele critici media la adresa procurorului general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit carora condamnarea pentru furt a unui cetățean s-a făcut printr-un abuz, cu girul lui Augustin Lazăr, la data respectivă procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Perceptia condamnarilor cu gir de la parchet, ca pe vremea aprobarilor de la partid, nu este intamplatoare. Ea a fost alimentata de afirmarea procurorilor ca un fel de alfa si omega ai justitiei. Confuzia perceptiva, pentru ca de o confuzie este vorba, intemeiata din pacate si pe o proba materiala, a fost si este data de statutul acuzatorului de co-magistrat cu judecatorul, un statut care il pune in umbra, in plan second, pe cel al aparatorului. Uneori, co-egalitatea statutara a procurorilor cu judecatorii a fost folosita abuziv de procurori, ca un fel de primus inter pares, in detrimentul judecatorilor si al pronuntarilor.


Occident: Scandalul stirilor false sau al surselor alternative? O presa fara surse informative confidentiale este ca un presedinte fara serviciu secret

25/02/2017

Exista o vie dezbatere occidentala, in ultimul timp, privind contracararea stirilor false. In opinia mea, preocuparea poate fi socotita intemeiata atat timp cat nu ascunde un interes partizan, politico-propagandistic, de a pune un monopol asupra prezentarii si interpretarii stirilor, prin inlaturarea surselor alternative. O lume dupa chipul si asemanarea celor care detin un monopol, oricare ar fi el, inclusiv al adevarului sau al stirilor, ar fi tot atat de absurda ca o societate politica fara pluralismul de interese sau ca natura fara diversitate.

Preşedintele Donald Trump a revenit asupra uneia dintre temele preferate: ştirile false. În cadrul unui discurs ţinut la conferinţa conservatorilor, preşedintele american a vrut să clarifice un mesaj pe Twitter în care a spus că o parte a presei de ştiri trebuie considerată „inamica poporului”. El a acuzat jurnaliştii că i-au răstălmacit cuvintele şi l-au făcut să pară că a spus că toată presa este inamica poporului. În vehemenţa sa împotriva aşa-numitelor „fake news” – ştiri false, preşedintele Trump a atacat unul dintre principiile definitorii ale jurnalismului: confidenţialitatea surselor.

„Sunt doar împotriva presei şi instituţiilor media  care răspândesc ştiri false – false, false.  Ar trebui să renunţe la acel cuvânt. Sunt împotriva celor  care inventează articole şi inventează surse.  Nu ar trebui să aibă voie să folosească  surse fără să le numească.  Să le tipărească numele, să-l facă public”, a declarat liderul de la Casa Albă.

Concidenţă sau nu, la scurt timp după acest discurs, la Casa Alba s-a înregistrat o situaţie fără precedent: la briefingul de presă, purtătorul de cuvânt al preşedintelui a interzis accesul jurnaliştilor acreditaţi de la mai multe instituţii media. Printre acestea CNN, New York Times, Los Angeles Times sau Politico.

Toate ar fi bune si frumoase daca presa, prin misia ei, nu ar fi slujitoarea opiniei publice, singurul si adevaratul ei stapan. Desigur, exista si presa politica, care beneficiaza de surse de partid, unele la putere, caz in care se foloseste si de surse ale serviciilor secrete. Dar exista si presa de opozitie si presa independenta, care au dreptul si obligatia sa informeze opinia publica si sa-si protejeze sursele de informare. Fara aceasta confidentialitate a surselor de informare, presa de opozitie si presa independenta ar disparea. A cere acestei parti a presei sa nu aiba surse confidentiale de informare ar fi echivalent cu a cere unui sef de stat sau unui guvern sa nu dispuna de servicii secrete de informatii. Exista si in acest domeniu o lege a simetriei sau, cel putin, a proportiilor.

http://stiri.tvr.ro/presedintele-american-donald-trump-le-cere-ziaristilor-sa-si-divulge-sursele_814811.html


Liviu Dragnea si arta diplomatiei: Seful PSD ii propune presedintelui Iohannis sa patroneze o “discutie” intre liderii politici pentru o “intelegere” privind calea de urmat in mai multe domenii

25/02/2017

Nimeni nu are de castigat din razboiul permanent dintre seful PSD, Liviu Dragnea, si seful statului, Klaus Iohannis. Toti au de pierdut, atat cei doi, din al caror razboi cu siguranta nu va fi un castigator, cat si, mai ales, Romania, care are cel mai mult de pierdut.

Vocile razlete din PSD, gen Chirica si Ivan, care l-au criticat pe Dragnea pentru lipsa de consultare si exces de decizii personale, au acum ocazia sa recunoasca, in urma noii strategii a sefului lor de relationare cu presedintele Iohannis, menite sa netezeasca calea inaintarii Guvernului Grindeanu, si o data cu acesta a Romaniei, ca sarcina locomotivei este sa traga vagoanele dupa ea si sa duca garnitura la destinatie. Vagonul care se crede locomotiva risca sa sara de pe sine.

Pana la urma, intr-un fel sau altul, toti depindem de inaintarea Expresului Grindeanu, indiferent de clasa la care calatorim. Vocalistii de meserie ai opozitiei ar trebui si ei sa inteleaga ca tot tragand false semnale de alarma, provocand opriri si intarzieri, riscam sa iesim din grafic, ca apoi sa prindem toate semafoarele, sau sa deraiem. In mod public, Dragnea si-a bagat sabia in teaca si i-a facut lui Iohannis o propunere diplomatica de nerefuzat.

Întrebat, miercuri, despre procesul in care Iohannis a pierdut definitiv o casa in instanta, preşedintele PSD Liviu Dragnea a adoptat un ton pacificator, limitandu-se la a spune că „nu este o situaţie tocmai plăcută pentru preşedinte”. El a marsat in schimb cu o propunere pe care a facut-o lui Iohannis, respectiv ca acesta sa organizeze si sa patroneze o “discutie” serioasa între liderii politici pentru a se ajunge la o „înţelegere” privind calea de urmat în multe domenii.

Dragnea şi-a exprimat speranţa ca preşedintele Klaus Iohannis „să cumpănească bine”. Invitatia la reflectie s-a referit intre altele si la oportunitatea si modalitatea de desfasurare a referendumului pe justitie, pe care Iohannis intentioneaza sa-l convoace.

Este limpede ca o intrebare de felul “Sunteti de acord cu continuarea luptei anticoruptie?” va fi inacceptabila din punct de vedere al manipularii prin concept a raspunsurilor. Ar fi tot atat de manipulator ca o intrebare precum “Sunteti de acord sa continuam aplicarea de duble standarde in lupta impotriva coruptiei?”, care ne-au fost impuse din zona externa, dupa cum dezvaluia recent un fost ministru de Externe.

Desigur, nu-l va putea opri nimeni pe presedinte sa formuleze intrebarea asa cum crede de cuviinta. La fel insa nu-l va putea obliga nimeni pe cetatean sa se prezinte la referendum sau sa nu dea peste cap un calcul politic care mizeaza pe un raspuns sugerat, printr-o intrebare formulata politicianist si prosteste, care insulta inteligenta respondentului. O regula elementara, si in acelasi timp de fier, cere ca intrebarile de chestionar sa nu sugereze raspunsurile, sa nu fie in stilul caragialesc al lui Marius Chicos Rostogan, de tipul “Nu-i asa ca pamantul e rotund?”.


Donald Trump, confruntat cu teama de violenta civila: Un american a deschis focul asupra a doi indieni supercalificati, crezându-i arabi. America nu mai este America. Exista riscul ca frica sa indeparteze imigratia inteligenta

25/02/2017

Una din ideile false propagate cu obstinatie de Donald Trump este identificarea imigrantilor cu teroristii. Terorismul vine dinafara, sursa lui este externa, e un pericol grav care ne ameninta natiunea, afirma noul sef al Casei Albe. Statisticile il contrazic sec, aratand Raul dinauntru, sistematica violenta civila interna, care nu raspandeste in randul americanilor mai putina teama decat terorismul extern.

In numele acestei aberatii politice, Trump se pregateste sa ridice ziduri la granite. Istoricul zidurilor din razboiul rece a aratat ambivalenta acestora, ca pot fi folosite atat impotriva celor dinafara, cat si a celor dinauntru. Ceea ce este si mai grav si amplifica manipularea este ca Donald Trump forteaza asimilarea etnica si religioasa a terorismului cu arabii si islamul, provocand psihoza si vanatoarea de vrajitoare.

Nici nu a apucat bine Donald Trump sa-si savureze subtila si indirecta propaganda de contraimagine din afirmatia „Parisul nu mai este Paris”, facuta vineri, prin care s-a referit la ce i-ar fi spus „un prieten” care de teama atacurilor teroriste n-ar mai îndrăzni să viziteze capitala Franței, ca teroarea unui atac civil american din SUA a oripilat America si Lumea.

Un american a ucis un indian și a rănit un altul deschizând focul asupra lor și strigându-le „Plecați din țara mea !”, crezand că cele două victime ale sale sunt originare din Orientul Mijlociu. Atacul criminal, savarsit sub imboldul mesajelor populiste si xenofobe, anti-imigranti si anti-minoritati, venite de la varful administratiei, ar putea foarte bine sa fie incadrate la terorism, cum sunt calificate toate crimele publice, cu motivatii politice si de infricosare. Cand insa autorul este american, oficialii se feresc cu regularitate de incriminarea terorista, preferand-o pe cea de violenta civila interna.

Cei doi bărbați de origine indiană, în vârstă de 32 de ani, angajați în sectorul de înaltă tehnologie, au fost luați drept ținte într-un bar din Kansas miercuri seara, în timp ce priveau un meci la televizor. Unul dintre ei locuia în SUA de peste 10 ani. Această crimă cu motivații aparent rasiste a creat emoție în comunitatea indiană din SUA până în India.

Autoritățile l-au inculpat pe terorist, Adam W. Purinton, un american în vârstă de 51 de ani. Srinivas Kuchibhotla a fost ucis, iar Alok Madasani — rănit. Poliția federală americană (FBI) a preluat ancheta pentru a stabili dacă aceasta este într-adevăr o crimă cu caracter rasist, autoritățile locale neavând încă o certitudine în acest sens.

Organizația Hindu American Fondation a condamnat acest atac, cerând ca el să fie tratat ca o crimă rasistă. “Orice altceva ar fi o nedreptate pentru victime și familiile lor”, a indicat ea. Guvernul indian și-a exprimat de asemenea emoția. „Sunt șocată de împușcăturile din Kansas”, a scris pe Twitter Sushma Swaraj, ministrul afacerilor externe al Indiei. Faptul ca teroarea a lovit o comunitate minoritara de imigranti dintre cei mai competitivi in economia americana, in persoane supercalificate, legate de high tech, ar putea avea efectul unui bumerang. Din cauza fricii de violente si insecuritate, imigratia inteligenta ar putea ocoli SUA, lasand locul celei necompetitive.

http://www.agerpres.ro/externe/2017/02/25/sua-un-individ-a-deschis-focul-asupra-a-doi-indieni-crezandu-i-arabi-07-45-34


O noua abordare, reparatorie pentru apararea nationala si apararea europeana: Revitalizarea prioritara a industriei romanesti de apărare

23/02/2017

Doctrina de coalitie nu a insemnat niciodata subestimarea efortului militar-industrial propriu, in apararea nationala. Daca s-a inteles ca putem sta linistiti ca ne vor apara americanii (sau rusii, cum mai nou aleg 4 tari din NATO) sau ca nu mai avem nevoie de industrie de aparare pentru ca putem cumpara armament si echipamente militare de la aliati, a fost o intelegere profund gresita, care trebuie de urgenta corectata.

Simtind aceasta greseala, al carei caracter strategic nu trebuie sa-l escamotam, premierul Sorin Grindeanu i-a transmis, joi, noului ministru al Economiei, Mihai Tudose, că își dorește ca instituția pe care acesta o conduce să înceapă revitalizarea industriei de apărare, cu prioritate, pentru recuperarea ramanerilor in urma din acest domeniu.

„Îmi doresc pentru Ministerul Economiei să începeți, domnule ministru, cu revitalizarea industriei de apărare. Avem în buget 2% pentru apărare. Mi-aș dori ca marea parte a acestei sume să fie cheltuită în România astfel încât încât să putem să ajutăm industria națională de apărare”, a spus premierul Grindeanu la ceremonia de predare-primire a mandatului de ministru al Economiei. Este o abordare reparatorie, nu numai nationala, ci si multilaterala. O industrie de aparare romaneasca puternica va adauga valoare si forta apararii nationale, apararii europene si apararii NATO.