Anuntul premierului Grindeanu de retragere a Ordonantelor privind modificarea Codurilor penale are ca prim efect vizibil faptul ca presedintelui Klaus Iohannis ii reuseste de minune politica guvernarii indirecte a Romaniei. Practic, sambata seara Iohannis a obtinut ce a vrut, guvernarea sa indirecta, din timpul Guvernului tehnocrat Ciolos, continuand, surprinzator sau nu, si in timpul guvernului politic Grindeanu.
Dar presedintele Klaus Iohannis ne face sa intelegem, chiar daca nu la lumina zilei, ci prin lovituri subversive, de conformare, puse in ambalaje pe care scrie “stat de drept” si “lupta anticoruptie”, ca nu se multumeste cu atat. Urmatorul pas, logic si asteptat, ar fi sa treaca de la guvernarea indirecta la guvernarea directa, prin instalarea “guvernului meu”, al carui premier sa fie de facto, dupa formula presedintelui-premier, binecunoscuta din vremea predecesorului sau, Traian Basescu.
Normal, de buna credinta sau de bun simt, cum vrem sa-i zicem, ar fi fost ca dupa ce premierul a vorbit, aratand ca va retrage Ordonanta si de ce o va retrage, sa vorbeasca si presedintele, prin care sa explice ca scopul protestelor a fost atins si sa indemne la calmarea si detensionarea situatiei. N-a fost sa fie. A spus ceva purtatorul de cuvant prezidential, pe care nu l-a luat nimeni in seama, oamenii urmarind doar bastonul maresalului, ca muzicantii dintr-o fanfara.
Tacerea lui Iohannis nu poate fi decodata decat intr-un singur fel, ca o instigare tacita la continuarea protestelor. Semnalul a fost rapid receptionat de “demonstrantii mei”, care au amenintat cu un million de protestatari pentru duminica, prin turism protestatar la Bucuresti. Nu oamenii sunt vinovati ca protesteaza, au acest drept, ci cei care ii dezinformeaza si ii instiga.
Din pacate, spre consternarea noastra, Klaus Iohannis si-a abandonat postul de mediator, de la Cotroceni, in favoarea postului de instigator, din strada, cand s-a asezat in fruntea protestatarilor, creindu-le, atunci, prin prezenta fizica, si intretinandu-le, acum, prin tacere, iluzia ca Ordonanta impotriva careia protesteaza este pentru protejarea hotilor si coruptilor sau ca nu ar fi constitutionala. Nimic mai fals.
Desecretizarea stenogramei adoptarii OUG 13/2017, cat si, pentru o clarificare comparativa, a OUG-urilor din 2016, prin care Guvernul Ciolos a operat peste 150 de modificari ale legislatiei penale, va fi unul dintre momentele adevarului. Ceea ce i-a scapat din vedere lui Klaus Iohannis este ca minciuna, dezinformarea, manipularea au chipul unui balaur cu cap si coada, care le poate da o neasteptata lovitura de coada celor care le manuiesc. Nu numai revolutia, ci si stradaliada isi poate mananca proprii copii.
Continuarea protestelor, in pofida stingerii cauzelor care le-au generat, devoaleaza in mod clar un scop politic. Daca presedintele Iohannis vrea continuarea la scara a protestelor pentru a provoca o criza majora, care este mediul clasic al loviturilor de stat, atunci nu exista nicio indoiala ca enigmaticul personaj aflat la sefia statului urmareste rasturnarea Guvernului, care este pe deplin legitim – electoral, legal si constitutional. Am tot auzit de asasinii economici, dar asasinii politici si juridici nu sunt mai putin primejdiosi. Toti cei care observa cum ocultul presedinte Klaus Iohannis provoaca si foloseste protestele stradale ca un fundal de presiune si coercitie premergator mesajului pe care il va transmite Parlamentului, pe 7 februarie, si pronuntarii CCR, pana pe 10 februarie, au toate motivele sa-l considere suspect de a deveni asasinul politic al statului de drept.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 